Ramadan si Bairam

publicat de aurel la 01.09.2001

Imaginea "drumuri-dobrogene:carolmosch.jpg"Credinciosii musulmani din Romania apartin mai multor etnii, majoritatea fiind de origine turca si tatara. Comunitatea turco-tatara numara peste 75.000 de persoane, stabilite mai ales in Dobrogea, dintre care conform datelor oficiale ale ultimului recensamint, 24.469 de tatari.

Ramadan si Bairam
Exista doua mari sarbatori religioase in islam: sarbatoarea de rupere a postului (ramazan bayram sau, in turca, “kucuk bayram” ori “sheker bayram”) si sarbatoarea sacrificiului kurban bayram (in turca, “buyuk bayram”). In practica musulmanilor, sarbatoarea de rupere a postului, celebrata in prima zi a lunii care urmeaza postului Ramadanului si in zilele urmatoare, tinde sa capete o importanta mai mare decit cea considerata, canonic, “marea sarbatoare”. La moschee are loc o rugaciune comuna, numita “rugaciunea de sarbatoare”. Inainte de aceasta, exista obiceiul sa se faca vizite la cimitir, unde se citesc sure din Coran la mormintele celor apropiati, iar pe drum se imparte pomana. Obiceiul de a pleca la moschee pe un drum si de a se intoarce pe alt drum este explicat de unii prin dorinta de a da prilej cit mai multor saraci de a profita de generozitatea celui care imparte pomana, iar de altii prin supravietuirea unor practici magice: mergind spre moschee te lepezi de toate cele rele si trebuie sa ai grija sa nu le iei inapoi la intoarcere.

Kurban Bairam, o sarbatoare a iubirii, a credintei, a intelegerii si a impacarii.
Coranul spune ca profetul Abraham si Sara, sotia sa, s-au rugat lui Allah sa le daruiasca un copil. Profetul i-a promis lui Allah ca, daca ii va asculta ruga, ii va jertfi ce are mai scump pe lume. Si Sara a nascut un baiat, pe Ismail. Anii au trecut, iar Allah a aparut in visul profetului, cerindu-i sa-i aduca jertfa promisa. Abraham s-a pregatit sa i-l daruiasca pe propriul sau fiu, insa Allah, convins de credinta lui Abraham, i-a transformat cutitul in piatra. De atunci, in fiecare an, la 70 de zile dupa incheierea “Ramadanului” - cinstita prin Ramazan Bairam - are loc aceasta festivitate, Kurban Bairam, in timpul careia se sacrifica un berbec - kurban-ul.

Rugaciunea de Bairam
Bairamul incepe pentru credinciosi cu rugaciunea in geamie. Toti cei care intra  in geamie pentru rugaciune se descalta la intrare, lasindu-si incaltarile intr-un raft sau afara. Barbatii, asezati pe covor, desculti, asculta glasul tinguit, dar puternic al imamului. Intr-un balcon asezat deasupra usii stau femeile, niciodata impreuna cu barbatii.  Imamul , echivalentul preotului crestin, incepe rugaciunea de dimineata. Se pomenesc mortii si se inalta rugi pentru iertarea pacatelor si traiul fericit al tuturor oamenilor, iar numele lui Allah este preaslavit. Toti isi culeg cu palmele de pe fata praful pacatelor, apoi ingenuncheaza, cu fruntea pe pamint, inginind rugaciuni. Intreaga ceremonie are loc in limbile araba, turca si romana. Credinciosii sint indemnati sa se impace, iar glasul rugaciunii se inalta pentru fiecare musulman de pe pamint. Cei prezenti se imbratiseaza, iar cei certati isi fagaduiesc iertare.
Slujba se incheie. Credinciosii parasesc in liniste locul de rugaciune. In continuare conform obiceiului la Kurban Bairam, cei instariti , care -si pot permite, sacrifica un batal (berbecut). Desi batalul trebuie sacrificat de fiecare cumparator in parte, acestia isi pot alege un reprezentant, numit vechil, care sa infaptuiasca jertfa in locul lor. Carnea  animalului de jertfa este impartita in trei parti egale: una este pentru familia celui care a sacrificat animalul, una este pentru prieteni, iar alta pentru cei saraci.

Musulmanii la Techirghiol
Comunitatea musulmana (turco-tatara) din Techirghiol isi pastreaza cu mult respect traditiile si identitatea culturala. Numele asezarii aminteste de Tekirdag, un port la Marea Marmara, asezat, asa cum ii spune numele, pe un deal vargat. Techirghiol a ramas in sufletul localnicilor drept “lacul vargat” deoarece in zilele de iarna apele uriasului lac cu apa sarata sint incretite de suflul taios al crivatului. Lacul pare vargat si ca urmare a puternicei mineralizari si a popularii sale cu alga cladophora. Desi au aceeasi religie, sint sunniti (ambele etnii cred in Mahomed), turcii si tatarii nu vorbesc aceeasi limba si nici nu au acceptat aceeasi grafie. Tensiunile, desi uitate ca forma, au lasat urme: se pare ca nici in zilele noastre nu exista prea multe casatorii mixte intre turci si tatari in Techirghiol. Mai degraba sint casatorii intre turci si romani.

La Techirghiol au ramas mai putini turci, dar tatarii sint inca multi. Iata de ce primarul, desi e roman, se straduieste sa conserve cit mai bine traditiile acestei etnii. Oricum, viata in comun a facut ca oamenii sa-si imprumute obiceiurile si valorile. Tinerii tatari preiau cuvintele romanesti, celebrarea casatoriei se numeste si la ei tot nunta, si, desi nu exista un nas, un batrin, sfatuitorul tinerei perechi, ii ia locul. Cu toate acestea, exista retineri si bariere culturale aproape imposibil de trecut, care devin adesea motiv al unor istorii triste, mai ales cind vine vorba de casatorie. Printre piedicile temporare in calea casatoriei, prevazute in codul musulman, este de remarcat ca “religia mixta” devine o bariera doar in anumite cazuri: nu este permisa casatoria unei femei musulmane cu un ne-musulman, dar este permisa casatoria unui barbat musulman cu o femeie apartinind uneia dintre religiile revelate (mai ales crestina si iudaica). Asa spune legea veche, dar dragostea se dovedeste de multe ori mai puternica, iar cuplurile mixte nu mai mira azi pe nimeni. Botezul baiatului este o alta zi de sarbatoare la Techirghiol. La virsta de 5-6 ani, musulmanii isi boteaza flacaii, prin traditionala circumcizie. S-a pastrat chiar si obiceiul de a strabate orasul cu alai, plimbarea copiilor botezati, insotiti de parinti, rude si prieteni, prin localitate.

Kures- lupte tataresti pentru afirmarea barbatiei
Cu miinile inclestate pe centura groasa de la briul adversarului sau, luptatorul asteapta un moment suficient de bun pentru a-si trantii adversarul de pamant. Daca reuseste sa-i pironeasca umerii in tarina, batrinii nu vor mai avea nici un dubiu si-l vor declara barbat. A lui va fi admiratia inteleptilor si va primi in dar Kures-Bairakul, pomul impodobit cu obiecte de folosinta, pregatit cu mult inainte de a incepe jocul. Printre frunzele verzi spinzura haine barbatesti si femeiesti, prosoape vargate, batiste, chiar si o basca si o pereche de papuci, dar si o basma sau un halat de baie. “Poate ca cel care a cistigat are o iubita sau o mama, prin urmare premiul obtinut in lupta dreapta va fi impartit si cu ea”, spun reprezentantii juriului. Urmeaza apoi premiul cel mare, batalul, un berbec castrat si ingrasat pina ajunge la greutatea de cel putin o suta de kilograme. Daca si-a aratat iscusinta la trinta, victoriosul trebuie sa demonstreze ca are si forta, prin urmare trebuie sa “joace” batalul, sa danseze cu berbecul in spate, pe muzica cu iz de moschei si minarete, pe care cei mai batrini inca stiu sa o cinte la Daula si Zurnai, instrumente traditionale tataresti. Traditia cerea ca voinicul sa ucida batalul, dar in zilele noastre nu se mai intimpla asa ceva. Cistigatorul hotaraste ce vrea sa faca, poate sa-l pastreze sau chiar sa-l dea cadou.

Vechii turci, adica pecenegii, uzii si cumanii, in migratia lor spre Europa centrala si de sud-est, au intrat si peste spatiul romanesc, adastind aici vreme de aproape trei veacuri si jumatate (sec. XI-XIV). Aceleasi popoare migratoare sint si stramosii tatarilor, originari din Asia central-estica. In vremea marilor campanii de cucerire din timpul lui Gingis Han, nepotul sau, Batu, obtine o mare victorie impotriva rusilor in anul 1223, ceea ce va deschide drumul cuceririi litoralului nordic al Marii Negre, iar hanatul intemeiat de el, Hoarda de Aur, isi va extinde autoritatea si asupra Dobrogei. De numele lui Berke, urmasul lui Batu, este legata colonizarea in Dobrogea a citorva mii de turci selgiucizi intre 1262-1263, ceea ce arata ca prezenta tatara nu era numeroasa. O parte dintre tatarii aflati aici erau urmasi ai pecenegilor si cumanilor, care, ulterior, au disparut aproape cu totul, fiind asimilati sau stramutindu-se la sud de Dunare. Insa urmele trecerii lor se regasesc in vocabularul si toponimia dobrogeana, care pastreaza numeroase cuvinte din limba pecenegilor si, in mod deosebit, a cumanilor, asa cum atesta “Codex Cumanicus”, alcatuit pe la anul 1308 de catre misionari venetieni ce vizitau Crimeea.
Dupa cucerirea Crimeei de catre tarul Rusiei (1783), acesti urmasi ai pecenegilor sau cumanilor, tatarii din Kipceac (Crimeea) - numiti chiar “kipceaci” - au gasit loc de refugiu in Dobrogea, la fel si in 1812. Pe atunci, la Kara-su (Medgidia de astazi) s-a stabilit o noua colonie de tatari. In secolul al XIX-lea, turcii si tatarii crimeeni predominau in centrul provinciei dobrogene, mai cu seama la Medgidia (numarul lor ajungind la circa 20.000).

Fenomenul de imigrare a acestei populatii pe teritoriul romanesc a continuat pina in ajunul anului 1878, iar prezenta lor a influentat istoria tinutului de linga Marea Neagra, imprumutindu-i ceva din aerul alambicurilor stralucitoare ale minutioasei si sofisticatei culturi orientale. Nici nu e greu sa observi ca este ceva ciudat de la Fetesti incolo, pe drumul ce taie drept cimpiile Dobrogei spre cel mai sudic punct al tarii, Vama Veche.

“Dumnezeu e mare. Marturisesc ca nu exista alta divinitate decit Dumnezeu. Mohamed este trimisul sau. Veniti la rugaciune. Veniti la fericire! Rugaciunea este mai buna decit somnul”, se poate auzi vocea ascutita a muezinului, catarat in minaretul alb al geamiei din oras.

0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
2000
Anunţă-mă când apar comentarii noi