Despre Dobrogea, cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
NOTE ASUPRA TATARILOR DIN PERVELIA (Mosneni, Constanta)

Agricultura. - Ceea ce mi-a atras luarea aminte in deosebi, in timpul muncilor agricole, este felul cum obisnuiesc Tätarii sa semene fasolea, pepenii etc. Dupa ce ogorul a fost arat si gräpat, toatä familia, - bätrani, femei, copii, - porneste buluc la camp, unde se apucá de lucru. Mi-a castigat admiratia mai ales felul cum aplica ei principiul diviziunii muncii.

Mai intai un tatar, cel mai vanjos dintre toti, trage cu o greblä grea, care are numai trei dinti : doi la margine si unul in mijloc, niste linii paralele de la un capät panä la celälalt al aräturii. Grebla aceasta are o lätime de vre-o 60 -80 -cm. Si o coada lungä de peste 2 m. Omul o apucä de coadä si o taraste peste tärana proaspäta, iar cei trei dinti, in mersul lor, lasä in urmä trei dare paralele. Când ajunge la capätul ogorului, omul se intoarce, fixeazä grebla la locul cuvenit si porneste inainte, zgariind alte trei dâra paralele alätorea si asa mai departe. Pe urma lui päsesc imediat copiii - cei mai mici - cari tin in stanga o batistä plinä de seminte. Copilul ia samanta din batistä cu dreapta, atat cat poate apuca intr'un pumn, si apoi o insirä la distante egale pe darele greblei. Se prefera la aceastä ocupatie copiii, de oarece ei sunt mici, sprinteni si nu obosesc usor stand atata vreme aplecati de mijloc.

Pe urma lor päsesc fläcäii, fetele mari, sau chiar femeile. Acestea tin in manä niste bete, lungi de cate un metru si ascutite la capätul de jos. Ele infig bätul in pämant chiar langä sämantä, asa incat, scotand bätul din pämant, samanta sä cada de la sine in gaurä. Pe urmä calca gaura cu piciorul si sämanta este asiguratä astfel impotriva pasärilor. Se prefera la aceastä lucrare flacaii si femeile in locul copiilor, ca mijloc de control, copiii fiind cam sburdalnici si aplecati, poate, spre joacä.

Interesantä priveliste sä vezi pe Tatari la semänatul fasolei si pepenilor. Privind pe ogoare, vezi grupuri, grupuri de copii, de fläcai, fete mari si femei, iar in frunte Tätarul cu grebla. Si toata ziua ei canta in cor - cand unii, cand altii - niste cantece träganate si monotone, cantecul muncii semänatului, care räsunä in täcerea campiei. Astfel ei indeplinesc muncile agricole cantand. Ce päcat cä sunt oameni asa de ascunsi! Altfel am putea sä ne dam seamä de natura acestor cantece, in care am putea descoperi un anumit ritm al muncii.

Bäuturi. - O bäuturä tätäreascä este si “câmâs”-ul (cumis). Nohaii il preparä din lapte de iapa. Modul preparärii n'am putut sä-l aflu In amänunte. Mi s'a spus numai cä laptele de iapä se pune in niste vase si se pastreazä astfel la räcoare. Câmâs-ul se intrebuinteaza ca räcoritor si Nohaii se cinstesc cu aceasta bäutura cum se cinstesc Turcii cu cafea, sau Romanii cu tuica si vin.

Obicelurl ciudate. - Intr'una din zile un Roman octogenar, un bätran care-ti impune respcct prin trecutul, faptele si infatisarea lui si care träeste de mult in Dobrogea, mi-a spus cä existä o ramurä de Tätari-Nohai pe cari ceilalt, îi numesc Câzâl-Baș. (capete roșii). Ca ciudätenie in ob:ceiurile lor, acestia nu respectä nici un grad de rudenie in relatiunile lor sexuale si au o anumitä caracteristieä etnograficä.

Bunäoara, prin särbätorile Baeramului toate femeile din sat se strang intr'o casä si toti bärbatii intr’alta. Intr'o camera din a treia casä femeile isi lasä gramada, fiecare, partea cea mai intimä a imbräcämintii si apoi se retrag. Pe urma vin bärbatii, unul câte unul, si-si alege fiecare din grámadä o rufa si iesind cu ea pe manä, se duce la casa unde sunt strânse femeile, o aratä si intreabä cui ii apartine. Stäpina isi recunoaste albitura si-l insoteste apoi pe bärbat la casa lui, indiferent daca-i este sora, cumnatä, sau vre-o altä rudä.

La inceput n'am dat crezare acestei versiuni si, ca sä mä conving, am cautat sä cercetez. Sa nu se creadä insä cä am intrebat direct pe Tatari, caci oricum i-ai lua, nu vor sá-ti spuna nimic din tainele obiceiurilor lor. Ca sa-mi ajung scopul, m'am legat de unul din sat, poreclinda-l “Câzâl-Baș” si batandu-mi joc de el. Tatarul, seandalizat, a inceput sa protesteze, lepadandu-se de aceastä porecla infamanta. Vazand efectul, l’am intrebat de ce osandeste pe Câzâl-Bași si mi-a räspuns ca acestia sunt un neam spurcat, care nu
stie de rude, de milá, de Dumnezeu, de nimic. Luat din scurt, mi-a marturisit si despre ciudatul obiceiu de la sarbatorile Baeramului.
Si, fiindca tot aveam indoeli, am procedat la fel si cu un al doilea Tatar, care mi-a marturisit la fel. Ca adaos, mentionez faptul ca virginele nu participä la practica unui asemenea obiceiu; dar n'am putut afla daca participä flacaii. Prin partile din spre Mangalia nu se aflä Câzâl-Bași. Insa mi s'a spus cä s'ar mai gasi, poate, pe la Hasancea si Biul-Biul.

Obiceiuri scolare. -In toamna anului 1919, cand am pornit prima scoala româneasca in Pervelia, am gäsit un local destul de bun, cladit de Tatari cu cheltueala lor si servind drept scoala turceascä.

Ca invätätor servia hogea din sat. Metoda de a tine disciplina -JIainte vreme si chiar si acum, în unele sate - este medievala: se bate cu nuiaua, sau cu toiagul,la talpa goalä, asa incat bietul copil nu mai poate umblä cate trei si patru zile. Voiu nota aci un obiceiu traditional ce däinueste in toate scolile turcesti si tätäresti din Dobrogea.

Dupä ce copilul ajunge sä cunoascä literele, sä huchiniasca, el este trecut la Coran, Evanghelia lor. Cu prilejul acesta se indeplineste o anumita ceremonie. Toata scoala, bäeti si fete., pornesc in rand, doi cate doi, la casa celui ce schimbä cartea si ia pentru prima oarä Coranul. Pe drum ei cantä în cor un cantec religios. Ajunsi la usa parintilor scolarului, ei mai continua putin cantecul, si se aseaza in semicerc pe vine, avand in mijloc pe colegul sarbatorit. Unul din elevii mai mari recitä o rugaciune. Dupa terminarea ei, se scoalä cu totii in picioare, iar pärintii copilului aduc niste tävi in care se afla “bacșiș"-ul. Una din tävi e plina cu niste pläcinte mici numite «catlama», destinate invätatorului-hoge; iar cealalta cu fioricele de porumb si cu gogosi de fäinä, prajite in uleiu, numite “ulcüm", pentru scolari.

In urmä toti copii pleaca spre scoalä In ordine, doi cate doi, cantand acelasi cantec religios ca si la venire si avand in mijlocul lor pe särbátorit, care poartä Coranul Infäsurat intr'o batistä – “cevre".
Ajunsi la usa scolii, ei se opresc, se aseazä în semicerc, iar hogea, stand In mijlocul lor, face o sIujba religioasa, dupa care inträ cu totii in scoalä.

In clasä, toti copii stau jos; hogea in picioare. El face din nou o slujbä religioasä copilului care a trecut la Coran, dupa care elevul ii särutä mana si-i dä ca «bacsis batista «cevre" In care a tinut Coranul iInfasurat, precum si ceva bani. Apoi un bäiat mai mare imparte tuturor scolarilor floricelele de porumb si gogosile “ulcüm” care sunt consumate acolo, in clasä. Hogea se impärtaseste si el cu pläcintele “catlama”.

Traditii vechi. - In amintirea Tatarilor träieste si astäzi incä o traditie despre Hanul Tamerlan, caruia ei zic “Temir-Len". Iatä ce spun ei despre acest sangeros conducätor al lor :
Temir-Len si-ar fi luat hoardele sale de Tatari, ar fi trecut peste o apä mare - al carei nume ei nu I stiu - si s'ar fi oprit In fata Bagdadului, cerand Padisahului de acolo provizii si bani. de oarece Padisahul nu i-a fäcut pe plac, Temir-Len incepu sa prade si sä omoare in toate pärtile cu atata dusmänie si sälbäticie, in cat de atunci, s'a starnit la Turci multä urä si dispret impotriva Tätarilor. Dupä pustiirea tinuturilor turcesti, Temir-Len inträ si se aseza in Crâm (Crimea), de unde, cu hordele de Tatari, näväli
in Maghiariștat" (Ungaria), pe care a jefuit-o cumplit. Pe urmä s'a intors iar in Crimea. Tot atunci au trecut Tätarii si in Dobrogea, si de atunci - spun ei - au rämas unii din ei si pe aci.

I. DUMITRESCU
invatator in Pervelia - 1920

Imaginea 15 din 52 (06.10.2017) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi