Despre Dobrogea, cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
Costinești - 1937 (fotograf Willy Pragher)

În perioda 1890–1940 satul Costinești a fost populat de așa numiții germani dobrogeni (în germană Dobrudschadeutsche) , localitatea purtând în limba acestora, denumirea de Büffelbrunnen (în română „Fântâna Bivolilor”), traducerea de fapt a vechii denumiri turcești Mangeapunar.

Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german de pe teritoriul României care nu s-au așezat pe aceste pământuri venind direct din Germania, ci din alt spațiu colonizat de germani, și anume din Basarabia și Rusia de Sud. De asemenea, au fost singura populație germană care a trăit vreodată sub directa stăpânire otomană, (până în 1878 Dobrogea a fost o componentă integrală a Imperiului Otoman) colonia satului Malcoci, Tulcea a fost intemeiata la 1840.

Satul Mangeapunar era impărțit de fapt in două parti componente, Mangeapunar Mare (Groß) unde s-au asezat germani catolici și Mangeapunar Mic (Klein) sau actualul cartier Schitu din Costinești, unde au fost colonizați germani de religie lutherană sau baptistă.

Primii coloniști germani, 29 de familii care au ajuns aici in 1890/91, au alcatuit Colonia Catolică Valala, pe care apoi au părăsit-o deoarece nu li s-a dat pamântul așa după cum le fusese promis.

Coloniștii germani care au alcătuit asezarea in 1895, au incercat sa-și asigure viitorul lor și al muncii lor prin contracte corespunzatoare cu latifundiarul Costinescu (om politic de la sfârșitul secolului al XIX-lea), proprietarul terenurilor de aici. Acestia au primit ceva peste 7000 de ha de teren arendat pe 20 de ani, cu clauza ca, după această perioadă cu chirie fixă, pământul caselor și curtilor lor le rămânea in proprietate, chiar dacă contractul de arendare nu se mai prelungea.

Se vedeau aici in siguranță, credeau intr-un viitor. Si-au facut o stradă mândră strajuită de case stabile și arătoase cum nu se mai vedeau prin zonă și cu timpul deveniseră 48 de familii. In 1901 și-au construit și o biserică falnică, masivă.

După circa 10 ani Costinescu iși preda pământurile ginerilor lui care, curand incep sa le facă greutăți. Acestia fac presiuni pentru schimbarea contractului de arendă, iar germanii cu teama unui proces la tribunal acceptă. In 1906 obtin prelungita arenda in condiții deosebit de dezavantajoase, 22 de lei pe hectar pentru următorii 8 ani. Binențeles ca mizau foarte convinsi pe faptul ca vor putea prelungi fara probleme contractul, dar nu a fost așa. Proprietarii au arendat mai departe pământul unui mare arendaș român care, la randul lui voia să-l arendeze mai departe țaranilor dar nu pe bani ci, pe muncă prestată. Dezamagiți, 34 de familii de germani au părăsit satul, majoritatea emigrand in USA Dakota sau Argentina, in urma rămânând numai 16 familii. Acestora nu le-a fost deosebit de greu sa se decidă, atunci cand au fost chemați in Germania de propaganda național-socialista la sfarsitul anilor '30.

Până in 1940 majoritatea celor 16.000 germani dobrogeni s-au strămutat în Germania sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Circa 1600 de persoane au rămas mai departe in Dobrogea.

Localitatea (vatra acesteia) are de fapt o istorie mult mai lunga. A fost menționată incă in inscrisuri antice ca Parthenopolis, fiind numele unei mici colonii grecești, pe vremea turcilor devenind Mangeapunar, o asezare modestă de pescari greci, Lipoveni și oieri Mocani si Tatari, parasită și colonizata apoi de germani sub denumirea Büffelbrunnen, se intâlnește in 1950 - 1960 pe hartă cu denumirea "Dezrobirea", ca apoi sa ramână la numele de Costinești, nume luat de la Emil Costinescu , fostul proprietar al terenurilor din zona.

Imaginea 19 din 52 (11.10.2017) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi