Despre Dobrogea, cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
Colonizarea Dobrogei

Una dintre temele evitate de isto­rio­grafia oficială este cea a colo­ni­zărilor cu popu­laţie ro­mâ­nească a Dobrogei. În ciuda manualelor de istorie, intrarea Dobrogei în componenţa Ro­mâniei în anul 1878 pare să fi fost mai curând un accident istoric decât rezultatul unei strategii deliberate a liderilor românilor.

În anul 1877, avea să izbuc­neas­că războiul ruso-turc, la care a par­ticipat şi România, în calitate de aliată a Rusiei, cu scopul de a-şi dobândi independenţa. Partici­parea României la război a fost stabilită prin intermediul unei convenţii diplomatice, prin care Rusia se obliga, printre altele, să garanteze integritatea teritorială a României, care in­clu­dea Mun­tenia, Oltenia, Mol­dova şi trei judeţe din sudul Basarabiei.

După victoria asupra turcilor, prin tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin, Rusia ţaristă şi-a încălcat obligaţia de a res­pecta integritatea teritorială a României şi a ocupat cele trei judeţe din sudul Basarabiei, care reveniseră Moldovei în anul 1856, în urma Războiului Crimeii.

Pentru a oferi o aparenţă de onorabilitate acestei încălcări, Rusia a oferit României Dobro­gea, ca un fel de compensaţie. Liderii politici români nu au fost deloc încântaţi de acest schimb. Dobrogea, o provincie de graniţă a Imperiului Otoman, era sub­dezvoltată din punct de vedere economic şi locuită de o popu­la­ţie majoritar musulmană, rezul­tată în urma colonizărilor şi con­vertirii la Islam a unui număr mare de creştini din provincie. Bineînţeles, în Dobrogea trăiau şi mulţi creştini, dintre care majoritatea era românească. Documentele epocii arată că premierul României, Ion C. Bră­tianu, s-a opus vehement cedării Basarabiei de Sud. Opoziţia sa i-a iritat pe reprezentanţii Rusiei, care oferiseră iniţial o suprafaţă mai mare României drept com­pensaţie, inclusiv oraşul Silistra. În cele din urmă, ruşii au redus teritoriul oferit drept compen­saţie României şi au ameninţat că, dacă opoziţia lui Brătianu va continua, nu vor mai oferi nimic. Aşa că, în cele din urmă, premie­rul român a acceptat schimbul de teritorii.

Preluarea Dobrogei de către Ro­mânia a generat mişcări impor­tante de populaţie. Mulţi dintre turcii şi tătarii din Dobrogea au emigrat în Imperiul Otoman. La fel au făcut şi arabii din Dobrogea, care fuseseră colonizaţi de puţi­nă vreme de către otomani.
Coloniştii români au fost împroprietăriţi cu terenuri abandonate de turcii emigraţi. De asemenea, mulţi dintre arde­lenii care ajungeau cu tur­mele de oi, în transhumanţă, în Dobrogea, au fost încurajaţi să se stabilească definitiv în noua pro­vincie românească. (Romania LIbera 20 septembrie 2010)

Incepand din 1886 statul roman a trecut la parcelarea si vanzarea pamanturilor din Dobrogea la preturi sub valoarea celor din restul tarii si numai acelora care se stabileau in mod permanent si definitiv in Dobrogea. Initial au existat atatea suprafete libere, incat inginerii hotarnici indemnau ei insisi pe locuitori sa ia atat pamant cat puteau munci, ceea ce a devenit in scurt timp izvorul speculatiilor funciare si a rotunjirii marii proprietati mosieresti prin eludarea legii.
aurel

Imaginea 36 din 50 (01.11.2017) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi