Über Dobrudscha, mit Nostalgie, Liebe und Hoffnung ...
  • Voriges Bild
  • Übersicht
  • Nächstes Bild
Techir—Ghiol

De netăgăduit că, staţiunile noastre balneare, au în sânul lor bogăţii  pe care nu le au străinii. Noi însă neglijăm tot, pe când ei, captează isvorul mineral cel mai mic şi ştiu— din el— trage foloase imense.

După răsboiul delà 77 noi făcându-ne stăpâni peste Dobrogea, am descoperit lângă orasul Constanţa, lacul Techir—Ghiol, care, precum să ştie, posedă sare, pucioasă, iod, nomol, asa de bogat  în substanţe minerale, cum nu se mai cunoaşte altul în Europa. De mai bine de 30 de ani s'a deprins lumea ca să vină aici ca la Isvorul tămăduirii şi să facă băi, care calde, care reci, dar lui nu i s'a făcut un dig, o captare, o nivelare ceva. Scade cum vrea, o apucă  pe unde vrea şi tot ţărmul din jurul lui e plin de murdării; iar într'o parte, unde a scăzut de tot, s'a făcut o comedie (căluşei pe cari îi învârtesc copiii) şi parcă— din această cauză— el se retrage mereu spre mare.

Vile, sanatorii s'au făcut multe în timp de 35 de ani, de când fiinţează această minunată şi eficace staţiune balneară, însă proprietarii au grijă doar de chirie marе, încolo pretutindeni domneşte o incurie de nedescris. Tot aşa e şi la restaurante, unde muscăria-ţi scoate ochii şi mirosul greu îţi tae  pofta de mâncare. In schimb lăutarii te asasinează cu tanguri, Ramone, Chimi şi nimic românesc. Târgul e plin de negustori tot aşa de străini şi de falşi, ca şi marfa cu care păcălesc pe bieţii ţărani. Peste tot, mai ales seara, miroase a mititei, fleici, costiţe, ficăţei şi măruntae de oae delà Zahana. Câini, copii, şchiopi, estropiaţi, se plimbă seara pe Bulevardul Ghica;  iar muzicele şi lăutarii dintre gră­mezile de pepeni şi de cornuri cu lapte, clacsoanele lor, Domnişoare, doamne şi cavaleri, te asurzesc cu nişte mutre suspecte şi arse rău la plaje.râd, glumesc, îşi arunc  ochiade şi acasă vorbesc anul  întreg, despre succesul lor delà Techir—Ghiol.

Imprejurimele de lângă Techir—Ghiol ar fi admirabile, dacă n'ar fi  praf, uscăciune, lipsă de apă bună potabilă şi de vegetaţie. Până acum s'a reuşit a avea tren, autobuze, trăsuri pânâ la Eforie, unde  e sanator, plajă, băi, etc. Până la Movilă, unde e tot aşa şi încă un lux banal românesc; până la  Constanţa, unde e şi mai oleoleo şi unde femeile, idee n'au de criza  care bântue ţara, nici că, în  mare parte, lor se datoreşte drumul  luat de România—Mare spre o prăpastie adâncă. Scumpetea— de peste tot— e de nedescris şi tu fiinţă modestă, cutezi a te avânta  spre aceste'ncântătoare'mprejurimi îţi pare rău că nu te-ai căutat în pungă bine, mai înainte de plecare; iar când te--ai întors, picotezi de oboseală şi ciudă că-ţi sburară zadarnic bănişorii...
Ori unde-ţi vei arunca ochii, la vile, la sanatorii, la staţiuni de trenuri, trăsuri, autobuze, automobile  prin împrejurimi şi pe ce!e trei plaje : Eforie, Movilă şi Plaja Nouă, vezi hârtii, vase, coji de pepeni, resturi de mâncare ş'alte murdării, cari'ţi dau dreptul a zice că d'aici se'ncepe Orientul, cu toate că Chemai— Paşa a schimbat  faţa ţării sale, noi luând delà turci moştenire neglijenţa şi incuria.

Astăzi, având o pierdere foarte mare în familia mea, eram foarte adânc îndurerată. Cui să spui ce te doare, când lumea e indiferentă şi aici sunt tot aşa de străină, ca atunci când mă găseam în Laponia la Capul—Nord ? Cui ?

Ca să-mi potolesc amarul, am plecat de dimineaţă în jurul Ghiolului. Odinioară margenile lui erau împodobite cu trestii, în care aveau cuiburile mii de gâşte şi ra­ţe sălbatice, mii de stârci, de berze şi de cocori. Acum e chelit de tot şi p'alocurea tivit cu dantele late de sare ce  abundă; lacul, am văzut că e tulburat de zeci de vaporaşe, care duc pasagerii la Plaja Nouă.

Cum mergeam aşa privind la raza soarelui strălucitoare tot ca ieri, ca mereu, ca vecinicia'ntreagă, mă cuprinsese ideia morţii» care şi ea e vecinică şi stăpâna noastră. Retează : In câmpia vieţii, tot ce vrea şi pe nimeni nu'ntreabă; mă gândeam că de ieri, surioara mea iubită, de sub glia grea unde ea nu mai poate vedea soarele şi plângeam .. . plângeam amar !. . Mergând aşa, de sub un văl gros de lacrămi, văd sute de corturi şi mii de nenorociţi plini de nomol şi'ntinşi la soare. Erau sănătoşi; ei trăiau... Pe când ea-şi închinase fruntea, iar pragul veciniciei, îl trecuse poate fără păreri de rău, fără amintiri !.

Plângând am vizitat zeci de corturi; peste tot : pae, strae, sdrenţe, oale, tuciuri, pirostrii, coceni pentru aprins focul, uscături, vetre improvizate : o groapă, două pietre şi căldăruşa deasupra pentru fiertură şi mămăligă. Oameni, femei şi copii pe brânci, smoliţi cu noroi, bălăciţi în lac, veniţi delà Cavargic, Cavalchioi, Adam Clisi, Bazargic, hrăniţi cu te miri ce : ardei şi pătlăgele, fasolică, pepeni, fripturicä de vacă, de peşte şi de oaie. Brânză, lapte bătut adus în tigvă. Toate merindele puse pe ţoale şi pe şervete murdare, toate mâncate cu mâni şi cu vase nespălate. Prin corturi vântul suflă ca afară, oasele şi măruntaele oamenilor  să'ntind la odihnă, mai  mult pe pământ gol, decât pe paie şi pe ţoale; apa aduc cu urcioarele de departe ş'o beau caldă; totuşi, ei sunt sănătoşi, voioşi şi'ncântaţi de cura lor, mai mult decât aceia cari înţelegând ş'aplicând regulele higiénéi, tânjesc şi sunt mai firavi în vile decât sătenii aceştia instalaţi pe marginea lacului cela Techir Ghiol şi cari adorm cântând în corturi:

D'o vrea mândra, de n'o vrea,
Diseară trec pela ea . ..

Techir—Ghiol
27 Aug. 1930
SMARA
aurel

Bild 50 von 68 (18.11.2017) - original



0 Kommentare

Bitte alle mit * markierten Felder ausfüllen
9999
Benachrichtigung bei neuen Kommentaren