Über Dobrudscha, mit Nostalgie, Liebe und Hoffnung ...
  • Voriges Bild
  • Übersicht
  • Nächstes Bild
Constanța (Tomis) - este cel mai vechi oraș din România de azi, atestat ducumentar din 657 î.e.n. de pe vremea  coloniștilor greci din Milet care au  înființat așezarea.

Tomis a fost cucerit de romani în anul 71 î.e.n. - împreună cu celelalte orașe pontice.

În mai 330, după ce Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit, cetatea Tomis a fost redenumita Constantiana, după sora vitregă a Împăratului Constantin cel Mare (Flavia Julia Constantia).

În iarna 597/598 orașul Tomis a fost folosit de generalul roman de est Priscus (magister militum al Traciei) drept cartier general în lupta să contra avarilor; care l-au asediat aici în această iarnă.  Împăratul Flavius Phocas (547-610) încheie o pace cu avarii în 604, acceptând să le plătească tribut.

În cursul secolului XIII 'Marea cea mare' (cum era denumita atunci Marea Neagră) a fost dominata de negustorii italieni din Genova, care au ajutat la dezvoltarea orașului. Cam tot de atunci  numele 'Constanța' - în diverse variante - apare pe hărțile nautice medievale.

După ce Dobrogea a fost ocupata de otomani în 1417, Constanța a intrat sub conducerea turcă, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și tătari, de crescători de cai și oi. Primind numele sau turcesc: 'Kustendje'; nume care apare în diverse variante în literatura timpului - și în cartografia regiunii / Marii Negre.

În 1786 Wenzel Edler von Brognard. Diplomat austriac la Constantinopol, scrie intr-un jurnal de calatorie "Jurnal al călătoriei mele de la Constantinopol, de-a lungul coastei de vest a Marii Negre, pe Dunăre până la Galati și apoi mai departe prin Bucuresti, Sibiu spre Viena " despre Constanța :

"Chiustendsche este în primul rând un port pentru transport de grâu - și unde se văd resturile unui debarcader vechi, care acum este complet distrus. La mal sunt magazii mari din piatră pentru grâu - care în ultimul război ruso-turc 1768-1774 (descris mai sus) au suferit distrugeri mari din partea rușilor - la fel ca toate celelalte localități, de la Kara Akerman până la Varna.

În mod special Chiustendsche, care era locuit în mare parte de turci, și care avea înainte 800 case, a fost aproape tot incendiat. Raialele ('die Rajaen') care s-au bazat pe protecția trupelor ruse, au dărâmat/distrus chiar și zidurile caselor deja incendiate de trupe; astfel încât este groaznic să vezi acest loc, în care nu mai sunt nici măcar 200 case nearse - însă peste tot sunt ruine și locuri arse.

Populația aici este rea și fără scrupule ('sehr bösartig und zügellos'); obliga vasele care ancorează să dea bani, vin, tutun, și în mod special rachiu ('Brantwein'). În plus cei sosiți erau obligați să plătească și 'Jspendsche' de 15 Para de persoana (un fel de 'taxă' locală); motiv pentru care toți călătorii se feresc să ajungă aici - și o fac doar în cazuri de forță majoră.
Acesta poate fi și unul din motivele pentru care turcii și în mod special raialele ('die häusigen Raja'), care doresc să ajungă în Valachia sau Moldova, preferă să treacă prin Varna și apoi să traverseze Balcanii, în loc să suporte insolentele localnicilor de aici.

Pentru străini însă care călătoresc sub protecția firmanelor turcești ("grossherrlicher Fermane"), Brognard crede ca este mult mai comod să navigheze până la Chiustendsche - sau chiar numai până la Balcic, care este numai la 20 mile distanta de Varna - și de unde călătorul poate ajunge în câteva ore pe teren de câmpie la Dunăre; evitând în acest fel pădurile de la Silistria ("die Silistrier Wälder"), pline de bandiți și hoți. "
(historia.ro - Pagini din istoria orasului Constanta)

Ziua de 14 noiem­brie 1878 cu revenirea Dobrogei la statul român, a avut o importanţă istorică covârşitoare si in dezvoltarea ulterioara a satului adormit de pescari, care se numea pana atunici Kustendje.

Ulterior, in epoca moderna pana la 1989, Constanţa a fost un oraș frumos și colorat, cu arome orientale, în care s-au amestecat romani, turci, greci, tătari, evrei şi bulgari. Cu cel mai mare port la Marea Neagră, cu Cazinoul, cu strălucirea lui desuetă, cu faleza şi… marea.

Actual orasul pare adormit, prăfuit, așteptând parcă o noua revenire.
Constanţa musteşte de istorie. Pretutindeni sunt vestigii ale vremurilor pe care oraşul le-a trăit de mii de ani. Bucăţi de piatră, ziduri, ruine, statuete, morminte, clădiri mai mici sau mai mari, toate vorbesc despre viaţa urbei de dinainte de noi. Unele le vezi cu ochiul liber, la o plimbare prin centrul vechi, altele sunt ascunse, în locuri de puţini ştiute, lăsate într-o ignoranţă poate deliberată.

In imagine o cladire din orașul vechi (peninsula), lasata ca multe altele de izbeliște.
aurel

Bild 53 von 68 (22.11.2017) - original



0 Kommentare

Bitte alle mit * markierten Felder ausfüllen
9999
Benachrichtigung bei neuen Kommentaren