About Dobrogea, with nostalgia, love and hope ...
  • Previous image
  • Preview
  • Next image
Vieaţa economica a românilor macedoneni.

Prin deosebirile în graiu şi prin deosebirile de ocupaţiuni, românii macedoneni se împart în două grupuri : unul e grupul agricultorilor, a căror vieaţă e la fel cu acea a ţăranilor cultivatori de pământ de pretutindeni. Aceştia sunt aşa numiţii români megleniţi, în număr total de 20—25.000 de suflete.
Ei trăiesc în vilaetul Salonic, districtul Gheovgheli în sate, dintre cari cel mai mare e Nânta cu vre-o 700 de familii, trecute de un veac şi jumătate Ia islamism, dar păstrându-şi neschimbate graiul şi felul de traiu. Locuitorii Nântei sunt singurii români musulmani din toată Turcia. Românii megleniţi formează singura şi adevă­ rata clasă agricolă a românilor macedoneni. In limba lor au întrat comparativ mai multe elemente slave, iar prin fonetică această limbă se apropie mai mult de acea vorbită de românii din Dacia-Traiană.

Unii dintre megleniţi îşi au pământul lor propriu, sunt însă sate întregi ale căror pământuri aparţin diferiţilor bei turci. De vreme îndelungată se fac sforţări mari din partea locuitorilor, ca să răscumpere pământurile delà bei. Suntmulţi sorţi de izbândă, dacă vor aveà parte de împrejurări normale şi de sprijin material din afară. In această privinţă un concurs puternic le-ar puteà da Banca românească, înfiinţată de curând Ia Salonic. Ajutându-i, Banca nu riscă nimic, îşi plasează banii cu o dobândă convenabilă şi totdeotată le aduce un serviciu însemnat lor şi cauzei naţionale din Turcia, de care şi românii megleniţi s'au alipit definitiv. In afară de agricultura propriu zisă, românii megleniţi se mai ocupă şi cu fabricarea aşa numitului piper roşu — cum îi zice în Macedonia — sau boia de ardeiu, cum i-se zice în ţară, cu fabricarea vaselor de pământ etc. O foarte importantă ramură de activitate pentru dânşii este şi creşterea gândacilor de mătasă.

Românii megleniţi, cari sunt oameni foarte deş­tepţi, Întreprinzători şi de o tenacitate uimitoare, alcătuesc, precum se vede din numărul ior, cel mai însemnat grup al românilor macedoneni, grosul populaţiunilor româneşti din Turcia îl formează aromânii propriu zişi, adecă acei aromâni pe cari îi întâlneşti in toate oraşele Orientului, cari au cele mai mari şi mai frumoase comune de munte şi cari, necontestat, sunt din toate punctele de vedere elementul superior tuturor naţionalităţilor din Orient.

Pentru a lămuri mai bine condiţiunile vieţei economice a acestor aromâni, trebuie să mergem înapoi cu cel puţin un veac şi jumătate. Lucrul acesta e indispensabil, căci sitele erau atunci aşezămintele lor, altele condiţiuni de traiu şi cu totul altele sunt cele de astăzi. Nici un popor din Turcia n'a suferit schimbări atâta de adânci şi în toate privinţele ca aromânii. Şi aşişderea nici un popor n'a încercat lovituri mai dureroase în organizmul său ca poporul aromânesc. Iată acum un veac şi jumătate în Macedonia propriu zisă aromânii erau în număr foarte mic. In schimb însă, începând delà nordul Albaniei şi mergând înainte de-a lungul şirurilor şi ramificaţiunilor munţilor Oramoste şi Pindul şi până jos de tot în Grecia, toată acea întindere era locuită fără întrerupere de aromâni. Acolo erau acele ţinuturi pe cari altădată grecii le numeau Ano-Vlahia (Vlahia-de-sus) şi Megalo-Vlahia (Marea-Vlahie). Acolo erau marile oraşe aromâneşti, în fruntea cărora stătea mândra, şi puternica Voscopole(astăzi un sat neînsemnat) cu număroasele sale castele şi palate, cu biblioteca, tipografia şi academia sa, cu cei mai bine de 70.000 de locuitori ai ei, toţi oameni cu dare de mână, comercianţi cu reputaţie europeană.

In această Voscopole (Mascopole n.m.) a fost odată şi cultură, bogăţie şi civilizaţie multă. Pe vremea aceea aromânii după natura ocupaţiunilor lor se puteau divide în două grupuri mari :
a) comercianţi şi meseriaşi ;
b) crescătoride vite.
Agricultori nu erau, cei ce se ocupau cu cultivarea pământului fiind cu totul neînsemnat. Comerţul era monopolul aromânilor din grupul voscopolean, adică al aromânilor, cari alcă­tuiau fostele oraşe Voscopolea, Nicea, Lenetopea, Lânca, Nicoliţa etc, toate aflătoare în Albania şi aşezate aproape unul de altul.

Aceşti aromâni — cei dintâi cari au primit cultura şi civilizaţiunea — au fost şi au rămas până în zilele noastre cei mai pricepuţi şi mai întreprinzători comercianţi. Să dau un sigur exemplu de actualitate şi caracteristic. In oraşul albanez Coriţa, care este o piaţă comercială însemnată, nu s'a putut stabili până astăzi un singur negustor ovreu şi aceasta pentru binecuvântatul motiv că aromânii voscopoleni, cari formează pătura comercială prin excelenţă a Coriţei, au ieşit biruitori din lupta şi din concurenţa cu ovreii, reuşind să ajungă stăpâni pe teren. Aceşti comercianţi, cu dibăcia şi iscusinţa înăscută într'ânşii, au jucat pe vremuri un rol de căpetenie în orient, acaparând mai toată mişcarea economică.

In Turcia nu se făcea nici o operaţie fără dânşii, fără sprijinul şi amestecul lor. Nu numai atât. Aromânii din grupul vascopolean au fost aceia, cari au pus în legături economice provinciile întinsului, odată Imperiu Otoman cu Statele Occidentului. Aşa zisele »companii greceşti«, cari îşi întindeau activitatea lor şi în ţările româneşti aveau puternice aşeză­ minte de bancă şi de comerciu la Braşov, ia Viena, la Budapesta etc., nu erau altceva decât asociaţii comerciale de aromâni din grupul voscopolean. De asemenea dânşii făceau un întins comerciu de import şi export cu republicile şi oraşele înfloritoare ale Italiei, cum au fost  Veneţia, Florenţa, Milano şi altele. Aceştia sunt, ori mai bine zis au fost, comercianţii aromâni din grupul voscopolean. Printre dânşii găsim şi arhitecţi cu o pricepere şi o inteligenţă date de natură, iar nu căpătate prin studiu. In această privinţă e destul să spunem, că cele mai frumoase biserici şi monumentele mai de seamă din Turcia sunt opera arhitecţilor aromâni. Dintre aromânii din grupul voscopolean au ieşit şi meseriaşi iscusiţi, mai ales în lucrarea argintului în filigrană. Dar meseriaşi îndemânatici găsim şi la aromâni, specificaţi sub denumirea de motani, cari şi până astăzi au ca centté principale orăşelele din Grecia : Malacaşi, Călăreţii etc.Grupul aromânilor crescători de vite a fost şi el foarte însemnat şi puternic. In acest grup întră aromânii ce locuesc în munţii Pindului (atât în Turcia cât şi în Grecia) precum şi fărşiroţii.

Aceşti aromâni nu duceau (şi mulţi nu duc nici până astăzi) o vieaţă sedentară, vara stând la munte, iar iarna coborându-se în ţinuturile calde. Ei aveau număroase turme de oi şi herghelii de cai şi de iepe. Erau bogaţi şi duceau o vieaţă cu totul independentă, în loc de bir plă­ tind împărăţiei un mic dar, peşcheş. Ca o dovadă de bogăţia lor — din nefericire acum apusă — spuneau că erau celnici, având câte 15—20.000 de oi, în afară hergheliile de cai. Dintre aceşti aromâni erau şi foarte mulţi chirigii. Caravanele de cai şi de catâri ale aromânilor erau vestite şi unice. Tot transportul în Peninsula-Balcanică şi în o bună parte din Austria era făcut de aromâni.

Aceasta era situaţia lucrurilor de acum un veac şi jumătate. într'un articol viitor voiu arăta cauzele cari au schimbat-o, fazele prin cari a trecut vieaţa economică a aromânilor şi starea lor de azi. într'un articol special voiu arăta ce probleme economice sunt de adus în condiţiunile de traiu ale lor.

C. B. Pop.
Tribuna 24 iulie 1907
Aurel

Image 61 out of 68 (03.12.2017) - original



0 Comments

Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments