Despre Dobrogea, cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
Scrisoare din Cadrilater
Uzulchioiu la 1 Septemvrie 1938

Dragă moşule,

Mai bine de un an şi jumătate sunt preot în Cadrilater, adecă in ţinuturile ocupate delà Bulgari de armatele viteazului şi marelui rege Carol I, „biruitorul delà Plevna", în anul 1913. Şi după atâta vreme, nu ştiu şi nu pot spune cum mi-a venit, câud poştarul mi-a adus o scrisoare scrisă de tremurătoarea dumnitale mână de 81 de ani. Am citit-o şi am răscitit-o cu lacrimi In ochi, iar acum vreau să-ţi spun şi să-ţi răspund pe scurt la tot ce mă 'ntrebi.

Cadrilaterul este o parte de ţară în dreapta Dunării — dacă te uiţi pe cursul ei în jos. Poate îţi mai aduci aminte din anul 1913 când gazetele de pela noi scriau că între Greci, Sârbi şi Bulgari, cari voiau să împartă Macedonia ca pe o plăcintă, s'au arătat armatele româneşti ale viteazului rege de pe atunci Carol I şi, ca să facă pace între creştinii cari se băteau intre ei pe socoteala Turciei, au fost semnat o linie zisă „demarcaţională", care trecea prin oraşele Turtucaia, Dobrici şi Balcic. Acest petec de pământ luat de armatele române delà Bulgari formează azi două judeţe, Durostor şi Caliacra. Se numeşte Cadrilater, pentrucă pe hartă aceste două judeţe formează ca o figură cu patru laturi. După biruinţa armatelor române în 1913, acest ţinut a fost alăturat la Dobrogea veche, care a primit-o România Ia 1878, dar în schimbul Basarabiei pe care i o luară Ruşii. Congresul din Berlin a hotărît asta, iar biata Românie a fost silită să se mulţumească în schimbul celor 9 judeţe româneşti din Basarabia, cu două, Constanţa şi Tulcea, locuite de Turci, Bulgari şi alţi venetici, şi pline de bălţi şi de ţânţari. Astăzi se obişnuieşte ca toate aceste patru judeţe cari sunt în dreapta Dunării să fie numite Dobrogea, iar cuvântul „Cadrilater" se aude tot mai rar.

Aceste ţinuturi, pe vremuri erau o provincie romană frumoasă, bogată şi înfloritoare. Romanii cei vechi o numeau „Moesia inferioară". Azi însă nu mai este ca atunci, căci precum e vorba: „pe unde trece umbra Turcului, pământul rămâne sterp". Pământul e destul de bun şi roditor, numai cât Turcii nu-l lucrează cum trebuie, iar Bulgarii au învăţat delà ei, adecă să lenevească şi ei. Te prinde mirarea când vezi cum ei, şi azi, în loc de plug sistematic, cum folosesc Românii pe Ia noi, folosesc un cârlig de lemn, iar în loc de grapă de zale, o legătură de spini apăsaţi de o piatră, pe care o târăie cât e locul, ca să astupe sămânţele aruncate în pământul abia râcăit ca de găină. Dar bucatele se fac, se vede că unde prostia omenească e mai mare, ajută mai mult Dumnezeu cu bogatele sale daruri.

Râuri nu prea sunt pe aici. Unul singur este mai de ceva, anume Canara, dar şi acela nu se poate asemăna cu un părău bun de pe la noi, fântâni deasemenea sunt puţine de tot. In schimb sunt băltoace, de unde se adapă şi oamenii, şi dobitoacele. Apa e cam clocită, dar dacă te obişnuieşti cu ea, merge şi aşa. In satul în care sunt eu,aduc apa cu bătea dela o depărtare de vreo 7—8 km. Linie ferată încă e numai una, care duce dela Cernavoda la Medjidia, apoi peste Bazargic la Varna în Bulgaria. Pe unde sunt eu însă nu trece nici o cale ferată, ci singurul nostru mijloc de călătorie e autobusul şi căruţa cu cai. Fântâni nu se pot face, deoarece trebuie să sape la o adâncime de vre-o 50 de metri şi să treacă prin mai multe straturi groase de piatră.

Apoi Turcii, ca şi Bulgarii, sunt oameni lăsători. Vom vedea cu timpul, ce vor face Românii ardeleni şi maramureşeni colonizaţi aici după formarea României mari. Să-ţi spun cum s'a 'ntâmplat colonizarea. Unor Turci, şi încă dintre cei mai cu dare de mână, nu le place în România, mai cu seamă că în ţara lor In Turcia primesc pământ şi locuinţe. Se vede că acolo e mare lipsă de locuitori. Şi-au vândut ce au avut, şi au plecat de prin sate cu sutele. Statul român le-a cumpărat pă­mânturile, şi le-a vândut ardelenilor şi maramureşenilor cari au vrut să vină aici, şi încă le-a dat cu preţuri mai scăzute. Cine a voit pământ mult cu bani puţini, a vândut ce a avut acasă prin Ardeal şi Maramureş, şi s'a mutat aici cu familie cu tot. Aşa acum sunt pe-aici mulţi Români ardeleni şi maramureşeni prin o mnlţime de sate turceşti, ca Uzulchioiu, Paşabal, Cirikci, Asnafacâ, Acadânlar, şi altele.

Na e rău aici, numai cât sunt numai trei oraşe, Silistra, Turtucaia şi Ostrov, dar toate sunt lângă Dunăre, aşa că pană să ajungi la unul, trebuie să faci vre-o 70—80 de kilometri cu autobusul. Ia timpul verii mai merge, dar iarna adeseori autobusele se înămolesc in zăpadă. Dacă mai trăim, ca ajutorul lui Dumnezeu Iţi voi scrie şi cum trăiesc oamenii pe aici, Turcii şi Bulgarii.

Voie bună la toţi de-acasă. Al d-tale nepot
loan Mihaiu, preot

In imagine izvor/cismea din Cadrilater, 1930?
admin

Imaginea 62 din 68 (05.12.2017) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi