About Dobrogea with nostalgia, love and hope ...
  • Previous image
  • Preview
  • Next image
România şi macedo-românii.
— Cartea unui grec. —

In zilele din urmă a apărut în Paris o carte întitulată »La Macedonie et les Roumains« de un oarecare Neocles Kasasis, profesor universitar.  Cartea aceasta e plină de cele mai sfruntate neadevăruri şi are tendinţa — ca acum, când atenţia Europei e îndreptată spre Macedonia, — să inducă în eroare lumea cultă a apusului, care foarte puţină ideie are de adevărata stare a lucrurilor din Balcani.

In partea primă a cărţii se ocupă cu istoria aromânilor*). Apoi arată cum Eliade Rădulescu şi Kogălnlceanu dimpreună cu alţii au format la 1865 comitetul macedo-român.

Acţiunea începută n'a avut nici un rezultat, până ce n'a venit în fruntea propagandei aromâne un grec renegat Apostol Mărgărit, care dimpreună  cu Vasile Alexandrescu Urechiă s'au pus din toată inima pe muncă ducând cu droaia profesori din Bucureşti şi Iaşi în Macedonia, dar şi acum rezultat ca'n palmă !

Cauza — zice Kasasis — e că numărul aromânilor nu e mai mare decât 180—200 de mii. Şi nici aceştia nu-s în massă compactă ci resfiraţi, in insule mai mici. Cei mai cu stare sunt greci fanatici şi numai puţini din ei se consideră de aromâni. Şi dacă astfel stă treaba, zice Kasasis,  de ce nu-i lasă în pace guvernul român? Pentru ce voieşte să facă cu forţa din ei români ?

La acestea zice, că răspunde prinţul Brâncoveanu îa revista Intitulată > Renaissance Latine* din 15 Iulie 1904 : » Guvernul român voieşte să întemeieze o colonie îndepărtată, ca atunci când va veni Ia rând rezolvarea Balcanului să poată schimba cu Bulgaria dându-i aceasta în schimb o parte din teriiorul vecin cu Dobrogean. Sau după cum a scris in Maiu 1904 ziarul francez » Temps*, că » România va schimba cu principele Ferdinand al Bulgariei, pentru pătratul dintre Silistra-Rusciuc şi Sumla-Varna.

» Dupăce a văzut România, că prin biserică şi şcoală nu ajunge la nici un rezultat a recurs la alte mijloace. La guvernul turcesc care o sprijineşte, socotind pentru sine primejdioasă propaganda  grecească şi al doilea factor in propagandă românească e ambasadorul Germaniei de pe lângă sublima Poartă, care e atât de  puternic In Constanilnopol şi care sprijineşte bucuros guvernul român, căutând chiar ca România să albă cât mai mare influenţă în Balcani, ba e sprijinită chiar şi de diplomaţia austro-ungari. In urma acestor
demersuri s'a câştigat vestita iradea din 10 Maiu 1905, prin care aromânii au fost recunoscuţi ca naţionalitate.

Românii s-au aliat cu bündele bulgare, ca cu forţa să-i facă români pe »cuţo-vlahi«. Şi dacă nu spun că se fac români, bandele bulgare aprind casele, Ii schinjuesc ba chiar ii şi omoară. învăţătorii şi profesorii guvernului român dau bandelor bani şi arme şi sunt  adevăraţi agenţi ai bandelor bulgare. Dar guvernul din Bucureşti nici cu atât nu s'a mulţămit, ci a luat la goana pe grecii din România, pe cei mai bogaţi şi mai cu trecere i-a expulsât, şcolile greceşti le-a închis, fără nici un motiv. Dar nici asta nu a fost destui, ci a rupt relaţiile diplomatice  şi a început un adevărat răsboiu vamal faţă de Grecia. Dar toate acestea-s in zădar — zice Kasasis — pentru că »cuţo vlahii< nici odată nu  vor deveni români, ci rămân în simţiri şl cugete ceeace au fost moşii şi strămoşii lor, adecă greci.

Tendinţa cărţii e evidentă. Acum când chestia macedoneană e la ordinea zilei, şi când România e cunoscută in lumea mare ca un element de ordine şl progres in Orient, vine » bietul palicar*  cu amintlta-i carte, ci doar-doar va mai îmbată cu apa rece marile puteri oentruca să-şi  poată ajunge scopul cu »Megali Grekia«.

Şiretenia şi îndrăzneala grecilor e fără păreche. Se ştie că noui românilor, poate nici un alt  neam pe lume nu ne-a stricat aşa de mult ca grecii. Domnia fanarioţilor e epoca cea mai trista din istoria noastră. Lepidaturile Fanarului au inundat ţările româneşti. N'au venit elemente de progres ca de ex. în Ungaria germanii, saşii şi alţii, ci de disordine, de intrigi pe la curte, de jăfuiri.  

Marele nostru poet Eminescu arată cât de corupţi sunt grecii, căci corupţia şi infecţie tuturor vlţiilor au dus-o şl In Italia sudică, care In vechime se numia Grecia Magna. Neapoli, Sybarls şi alte oraşe erau cuiburi de corupţia grecească. Vicleni, linguşitori la faţă şi duşmani in ascuns, buni de luat şi răi de dat, lăudărosi şi fanatici ei se cred a fi chemaţi să stăpânească în Peninsula Balcanică. Şi preferă mai bine elementul jidovesc sa aibă hegemonie peste ţările balcanice decât palicarii cari se cred Homerii, Periclii zilelor de astazi pe când în fond nu sunt decât bandiţi ce jefuiesc şi omoară conturbând liniştea in Peninsula Balcanică. Obrăznicia lor n'are margini! »invăţaţii« lor scriu că in Macedonia nu-s mai mult decât 180—200 de mii de aromâni (Kasasis), alţii că sunt şi mai puţini, iar alţii că nu sunt deloc, până şi prin hărţi au căutat să prostească Europa formând hărţi *) în cari numai ici şi colo se vede câte un punct de alte neamuri în colo sunt tot greci. Popii lor în frunte cu episcopii şi ofiţerii regelui George, jefuiesc şi omoară pe fraţii noştri aromâni. Asta-i în Macedonia. In »Grekia« in toate şcolile se nutreşte duşmănia cea mai mare faţă de tot ce e românesc.

Iar in regatul liber al României ca arendaşi şi ca fel de fel de geşeftari jupoaie poporul românesc. Adună sute de mii şl chiar milioane de franci,  şl le trimit bandelor greceşti din Macedonia. Iradeaua din 10 Maiu 1905, rolul României în Balcani, şi întrevederea regelui Carol de astă toamnă în Viena cu bar. Aehrenthal şl ministrul de externe al Rusiei sunt trăsnete pentru Grecia.  E drept că scopul dorit înca nu s'a ajuns cu privire la românii macedoneni. Cauzele sunt mai ales prigonirile aromânilor din partea bandelor turceşti.

Statul român jertfeşte destul, iar actualul ministru de culte al României dl Haret voeşte să mai înfiinţeze şcoli rorrâneştl în Macedonia. E datorirţa tinerilor şi îndeosebi a scriitorilor aromâni ca in acelaşi timp să scrie şi să traducă atât cărţi didactice cât şi literare în dialect pentru şcolile din Macedonia. Ar trebui înfiinţat un ziar în stil cât de poporal — tot în dialect — şi ieftin, care să se împartă în mii de exemplare şi să străbată în  toate colibele aromânilor.In felul acesta şi prin muncă desinteresată tot vor învinge odată!

Marele nostru Haşdău, al cărui suflet eră plin de speranţă în trăinicia şi in marele viitor al neamului nostru într'un studiu al său Intitulat : »Cine sunt Albanezii«, dupăce arată, că albanezii nu sunt alta, decât urmaşii direcţi ai dacilor, deci  adevăraţi fraţi ai noştri, îşi încheie studiul zicând cam următoarele:
1. Fiecare filolog român serios trebue si studieze şi limba albaneză pe lângă celelalte limbi romanice.
2. Regatul român ar trebui să sprijineasci din răsputeri pe fraţii noştri albanezi alăturea de aromâni.
3. In viitor odată se va formă un frumos regat aromâno-alban alăturea de regatul grecesc, sub un vlăstar al scumpei noastre dinastii de Hohenzollern-Sigmaringen.

Să dea D-zeu ca aşa să fie!
N. St.

*) Ziarele străine îi numesc «cuţovlahi« după greci (adecă valahi şchiopi). E de regretat că şi foile româneşti ţin şi ele hangu celor străine, numindu-i tot cuţovlahi.

TRIBUNA, 8 Martie 1908

***

Iradeaua, publicata la 10 mai 1905, este decretul sultanului Abdul Hamid dat in favoarea aromanilor din Balcani prin care li se asigura acestora recunoasterea ca o comunitate distincta, cu drepturi culturale proprii si cu posiblitatea de a-si constitui foruri specifice de reprezentare.

Iradea (Decret)

„Majestatea sa Imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi, a binevoit să ordone că, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari (primari) conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesori numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare. Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei.

ABDUL HAMID II,/ 9/ 22 Mai 1905, Istanbul.”

Iradeaua  a fost obtinuta cu sprijinul statului romān.

p.s. Am observat deseori aromâni din Dobrogea oarecum mândri si de presupusele lor radacini grecesti, ceea ce pare in acest context absurd, de neinteles, cunoscand lupta (stramosilor)  lor pentru identitate nationala.
Aurel

Image 7 out of 127 (07.01.2018) - original



0 Comments

Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments