About Dobrogea with nostalgia, love and hope ...
  • Previous image
  • Preview
  • Next image
REVISTA ECONOMICĂ
Importanţa organizaţiei economice

. . . „Şi de este sădită fireşte în om pohta a avea orce lucru bun vede la altu, şi făr' de a-l hrăpi dela acela, să se silească, de nu îl are, să-l câştige, iar de  îl are rău, să-l prefacă în bun, — nu poate nimeni drept judecând să mă dojenească, căci în toate păsurile  mele, nu am putut după orce vedere să nu îmi întorc cătră dânsa (Patrie) ochii minţii mele".

Astfel îşi începe Constantin Golescu însămnarea călătoriei, ce a făcut în anii 1824, 1825 şi 1826 prin ţările culte ale Europei. Aceleaşi idei ni-se nasc ori decâteori cetim ştiri deochiate, ba că România cumpără cai pentru armată de pe pusta Ungariei, ba că  trimite comisiuni militare peste mări şi ţări, ca să cumpere cartuşe pentru puştile Manlicher ale armatei române,  ba că Italia refuză de a-i predă suta de automobile blindate, ba că Germania îi trimite nu ştiu câte  vagoane de puşti şi de medicamente pentru armată. O ştire mai nouă ne spune, că drept pupăză pe colac, România a comandat în America un jumătate  milion de cisme pentru armată, în valoare de cel puţin 10 milioane lei.  Ştim şi recunoaştem că România are o armată şi are trebuinţă de armată. Dar anevoie ne împăcăm cu faptul, că de 40 de ani nu are nici o fabrică de  muniţie. Ştim şi recunoaştem, că automobile şi medicamente
numai cu greu s'ar putea produce în ţară.  Dar nici decât nu ne putem împăca cu ideea, că până şi caii şi cismele să se comandeze în străinătate! Ştiam  că în Chitila, Mărăşeşti, Sascut, Alexandria, Ţigăneşti e t c , lucrează fabrici de zahăr, şi că peste tot în România  se făcea multă vorbă pe tema încuragiării exportului de zahăr. Acum, România comandează 500  vagoane de zahăr din Austro-Ungaria!

Fapte paradoxale, dar din nenorocire adevărate, arâtându-ne teribila lipsă de organizare economică a fraţilor de dincolo. Adecă, ţară eminamente agricolă,  cu boieri latifundiari, îşi importeazâ din străinătate caii pentru armată şi zahărul pentru poporaţie. Ţară eminamente  agricolă, cu număroşi crescători de vite, nu-şi poate prelucra acasă pieile. Ţară, având arzătoare  trebuinţă de classă mijlocie românească, nu-şi  organizează acasă bieţii meseriaşi dându-le de lucru  şi plată, ci comandează jumătate milionul de cisme în America, aidoma ca pravoslavnica împărăţie a Ţarului.  

Consideraţi în schimb, organizaţia economică şi industrială din ţările centrale. Echipamentul, armamentul, muniţia şi toate lucrurile trebuitoare armatei  se produc acasă. Pieile se prelucrează acasă. Fabricele  se acomodează împrejurărilor date. Câştigă plugarul, căci pentru vita, grâul şi cucuruzul lui capătă preţuri fabuloase. Câştigă meseriaşul, care direct ori indirect  poate lucră pentru armată. Cunosc cismari, cari au câştigat şi câştigă 50—60 cor. pe zi, confecţionând  numai opinci pentru soldaţi!

Are multă dreptate Dr. Alfons Goldschmidt, când constată („Technische Monatshefte", Iuli 1915) că Germania e tare fiindcă şi-a desvoltat forţa militară paralel  cu desvoltarea economică, industrială şi financiară.  In acelaş timp, Rusia bunăoară şi-a desvoltat  militarismul în mod unilateral, fără organizaţia corăspunsătoare pe teren economic. Roadele s'au văzut  în răsboiul cu Japonezii şi se văd acuma. Evenimentele nu au dovedit niciodată aşa de  clar, ca răsboiul actual, dependenţa forţei militare de maturitatea economiei sociale, de organizaţia economică.

„E un semn al timpurilor noastre — adauge Goldschmidt — că popoarele se opintesc peste puterile lor, se aventurează după ţinte, ce trec peste faptele existente ale organizaţiei lor. Rar întâlnim apărări sănătoase ale tendinţelor naţionale. Multe naţiuni sunt ca plantele timpurii, cari cresc nebuneşte, dar se umflă cu apă. Se nizuiesc cu toate mijloacele să-şi întindă graniţele, dar nu cu destulă forţă internă. Japonia începu cu acest metod, dar trebui să constate  cum succesele sale militare se prăbuşesc în lipsa forţei economice şi financiare interne. Orgoliul  naţional a împins-o în salturi peste posibilităţile date ale organismului de Stat şi popúr. „In mod analog, dar în măsură mai mică, au procedat şi statele balcanice. Ţări sărace, trăind din creditul Europei, ele încă voiau şi voiesc să câştige vasul, înainte de a avea cu ce să-l umple". Şi . . . adevăr grăieşte Neamţul. Intâiu trebuie să avem ce să punem în vas, apoi sâ-l câştigăm, după  trebuinţă. Umplutura ne-o ofere munca încordată, cuminţenia, organizaţia. Prin aceste se realizează adevărata independenţă naţională. Prin lipsuri interne şi comande la străini — vai de noi. Ce folos ne aduce o grădină  mare, dacă nu o cultivăm? Ori dacă ne-o cultivă străinii ?

„ Adevărata recompensă a muncii este ştiinţa şi virtutea — cum se exprimă, în felul său, filosoful american Emerson — ale căror criterii sunt avuţia şi creditul.  Aceste criterii pot fi contrafăcute, ca banii de hârtie, ori pot fi furate. Dar ceeace reprezintă ele,  adecă ştiinţa şi virtutea, nu se pot nici contraface, nici fură. Aceste scopuri finale ale muncii pot fi împlinite  numai prin activitatea reală a spiritului, activitate isvorîtă din motive curate. Şarlatanul, criminalul, escrocul,  prin faptele lor nedemne, nu pot ajunge la acea cunoaştere a naturei materiale şi morale, la care ajunge omul activ prin nizuinţele sale oneste".

G e o a g i u (Austro-Ungaria n.m.) , 14 Iulie 1915. Gavr. Todica

In imagine Baile de Dame de la Techirghiol, 1915
Aurel

Image 11 out of 16 (11.01.2018) - original



0 Comments

Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments