Despre Dobrogea cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
EMINESCU PLAGIAT DE NORDAU

In viaţa noastră literară, cam rar se întâmplă câte-un eveniment însemnat. De actualitate, avem unul : Nu de mult a apărut în capitală o foae literara intitulată „Fântâna-Blandusiei".
In capul primului numër al acestei foi este publicat un articol de fond, semnat E, sub care iniţială toţi o ştim şi nimeni n'o poate tăgădui că se ascunde marele, infailibilul, necomparabilul poet Eminescu,  creatorul şi intemeetorul poesiei române, semi-zeul la care se închină toţi scriitorii şi cititorii din ţara românească, de care nu  se poate atinge nici o muscă fără a fi strivită sub propria ei infamie.

Ei bine,—acest articol al marelui şi genialului nostru poet, a fost plagiat într'un mod nemilos de către un neamţ anume Max Nordau care a intercalat   într'o carte a sa intitulată : "Die conventionellen Lügen der Kulturmenschheit" şi care a fost tradusă apoi în franţuzeşte de Auguste Dietrich, cu titlul de "Les mensonges conventionnels de notre civilisation", cu singura încurcătură însă că ...

Nordau a tipărit cartea la Leipzig în anul 1883, Dietrich a tradus'o, ca primă ediţie, la Paris, în anul 1886 ; iar marele şi genialul nostru poet şi-a scris articolul la Bucureşti în 1888.

Ca să se vază cu cât dispreţ de opiniunea publică şi de sine, aceşti doi streini  şi-au permis să plagieze ideile, ba chiar frasele şi punctuaţia marelui, ilustrului şi  genialului nostru poet, punem faţă în faţă textul român şi traducerea franceză.

Cetiţi şi convingeţi-ve de ce va să zică reputaţiune uzurpată! Pe când un Eminescu munceşte ziua si noaptea, Dietrich si mai ales Nordau, trec de erudiţi şi sunt glorificaţi în ţerile lor inculte, pentru munca altuia, pentru meritele altuia.   Dar la ce să mergem mai departe ? Aproape întregul articol este plagiat în acelaşi  mod.
— Şi să mai munceşti ziua şi noaptea,  să produci lucrări originale, când eşti ameninţat să ţi le ia un străin şi să şi facă reputaţie cu ele!  
Dumnezeu ştie câte din poesiile M Eminescu n'or fi plagiate de către alţi Nordai, nemţeşti si ungureşti !

Th. M. Stoenescu
REVISTA LITERARA - BUCURESTI,  DUMINICA 25 DECEMBRE 1888

***

Fântâna Blanduziei a fost o foaie literară, politică și săptămânală înființată de Ion Gorun (Alexandru I. Hodoș) și frații săi Ulpiu și Nerva Hodoș, care a apărut la București, la 4 decembrie 1888, condusă de un comitet de redacție în frunte cu poetul Mihai Eminescu.[1] Printre cei care i-au propus lui Eminescu să patroneze s-au numărat D.M. Marinescu-Marion, L. Gheorghe Nicoleanu-Fix, I. Popescu, N. Procopiu, I.S. Rădulescu-Gut, N. Țincu-Tall, Cesar Colescu-Vartic, Dionisie Miron și alții.

Motto–ul revistei era versul eminescian "Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul", propus de Leon Gheorghe Nicoleanu (Nicoleanu-Fix), care a și reluat revista în serie nouă, după moartea poetului, în octombrie 1889.

Eminescu a scris în revistă până la numărul 6; de la acest număr Eminescu n-a mai scris nimic la Fântâna Blanduziei.(wikipedia)

***

Ioan Scurtu in lucrarea sa biografica in lb. germana "Mihail Eminescu's Leben und Prosaschriften" aparuta la Leipzig in 1904, confirma ca aproape intreg articolul de fond din primul numar al revistei "FÂNTÂNA BLANDUZIEI" semnat de Eminescu, este plagiat din Max Nordau. De atunci se pare ca nu a mai scris nimeni despre acest fauxpas a lui Eminescu.
Aurel

Imaginea 15 din 127 (15.01.2018) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi