Despre Dobrogea cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
La cererea lui Eduard Dinu​ care, sustine ca, probabil coliva ar fi o mancare romaneasca originala, o mica "disertatie" pe aceasta tema.

C O L I V A (Studiu etnografic 1892)

Romanii numescu cu unu termenu generalu coliva pl. colivi tote prinosele aduse la biserica din fructe, precum: struguri, mere, pere, faguri de miere, cașu dulce, etc.

In sensu propriu insa se numesce coliva dem. coliviora in unele parti ale Transilvaniei, precum buna oara Orlatu, coliba ngr. x6kkaßoç vgr. xatßoc pane de grau, numai aceea, care se face din grau curatu in urmátorulu chipu: se iea putinu grau, se piséza și se curatesce de coja și apoi se pune la unu locu cu putina apa ca sa férba. Dupa ce a fiertu de-ajunsu si s'a indulcitu cu putina miere, se puna intr'o strachina, sau pe o tavá. Celu din strachinä se'mpodobesce de regula' cu miezu de nuca si cu stafide, cari se punu parte pe de laturi In forma unui cercu si parte la mijlocu in formä de cruce, iar celu de pe tava se'mpodobesce pe laturi cu diferite zaharicale, iar la mijlocu cu o cruce, care, mai cu seama pe la orase, adese-ori se face nu numai din zaharicale, ci si din cafea pisata si pe la margini impodobita cu zaharicale.
In unele locuri este datina de a se face coliva si din orezu fiertu si impodobitu cu zaharicale ca si graulu. Ba adese-ori, si mai alesu pe la sate, precu bunaora in Vicovulu-de-sus districtulu Radautului, ea se face chiar si din bucatele de colacu sau bulca taiate meruntele si puse intr-o strachina.
Graulu fiert, din care se compune coliva, insemneaza dupa invetetura bisericii nostre, parte mortea naturei umane, si parte invierea mortiloru, caci dice Domnulu nostru Isus Christos "Grauntulu de grau ce se arunca in pamantu, de nu putrezesce singuru ramane, iar de putrezesce multa roada aduce".
Crucea inchipuita pe coliva inseamna ca repausatulu a fostu crestinu, fiindu-ca crucea este semnulu crestinatatii, iar podobele de pe deasupra, precum: miezulu de nuca si zaharicalele inseamna frumusetea si indulcirea vietii eterne.
Din causa acestei insemnari apoi, dupa finirea inmormantarii sau a pomenirii repausatiloru, coliva se imparte intre cei presenti si se trimite pe a casa ca daru si celoru cunoscuti spre a le demonstra prin acesta din partea repausatului, ca fiindu spiritualminte nemuritoru impreuna cu totii se voru veseli in viata eterna.

Totu pentru aceasta causa, Romanii facendu coliva la zilele loru onomastice in onorea sfintiloru ce-i celebreza, dupa ce sfintescu prin binecuvantare divina, o impartu, trimitend'o ca daru pe la cunoscutii loru, - caci intre coliva facuta in onorea sfintiloru si in acea a amintirii mortilor nu este diferinta, afara de forma de rugaciune pentru binecuvantare.

Dupa credinta unoru Romani din Bucovina si Transilvania coliva insemneaza pacatele mortului. De aceea dupa inmormantare se da strachina sau tavaua cu coliva tuturoru celoru presenti, ca fie-care sa guste cate o leca dintr'insa pentru-ca cate fire de grau iea fie-care din coliva, atatea pecate, credu ei, ca i se ierta mortului, sau atatea pecate iea celu ce a gustatu, asupra sa. Deci fie-care, care a gustatu din coliva, e indatoritu sa se roage si sa bata metanee pentru iertarea pecateloru primite asupra sa. Cine nu face acesta, toate pacatele remanu pe capulu lui.
Dupa credinta altoru Romani insemneza coliva: fata lui Christosu si de aceea trebuie sa impartaseasca fie-care dintr'insa.
In fine spunu iarasi unii ca coliva insemneaza jertfa ce se aduce inaintea Dumnezeu spre iertarea pacateloru celui repausatu si ca atare, mergandu in ceea-lalta lume si standu acolo inaintea sufletului, ori si cand voesce acesta pote sa guste dintr'insa.
Ce se atinge de originea colivei o legenda poporala din Bucovina si anume din comuna Stupca, ne spune urmatoarele:

Unulu dintre cei mai mari si inversunati dusmani si progonitori ai crestiniloru era is Imperatul Diocletianu. Elu nu numai ca facea crestiniloru multu reu si multe daune, ci totu-odata ii prindea si chinuia in totu chipulu anume ca sa se lepede de crestinismu si sa treaca la paganismu. Celu mai potrivitu mijlocu spre scopulu acesta crezu elu, ca ar fi acela, daca i-ar spurca mai intai prin mancare si beutura. Dreptu aceea porunci elu tuturoru crestiniloru din intreaga sa imparatie, ca sa nu manance mai multe bucate facute de dinsii, ci cumparate din targu, cari erau facute dupa porunca sacu totu felulu de spurcaciuni precuM: sange de mata, de caine si de alte vietati necurate.
Auzindu preotimea despre acesta, se amari si intrista forte tare si tinu unu sinodu, la care se adunara toti preotii, episcopii si patriarhii crestini de prin toate partile. Si sinodulu acela hotaratu: ca nimeni dintre crestini sa nu mai cumpere si manance bucate din targu, ci toti sa manance numai grau fiertu si saratu.
Si cum hotaratu sinodulu acela, asa s'a si intemplatu. Crestinii nu cumperara mai multu bucate de acelea, ci toti mancara numai grau fiertu, care s'a numitu coliva si 'n modulu acesta s'a introdusu apoi coliva la chrestini.

Vazendu Deocletianu ca nimene nu vrea sa cumpere si sa manance din bucatele sale, porunci sa le aruce in apa, crezendu ca le voru manca pescii, iar crestinii voru manca pre pescii aceia si totu se voru spurca.
Dar crestinii prinsera si despre acesta apucatura a lui Diocletianu de veste si nu mancara nici pesci.
Mai pe urma insa, murindu Diocletianu si ne mai avandu cine-i sili ca sa manance bucate spurcate, inceetara de a mai manca in tote zilele coliva. Totusi spre aducere aminte ramasu datina ca sa se faca la morti si totu spre aducere aminte de prigonirea lui Diocletianu se obicinuesce chiar si in ziua de azi a nu se manca pesce in postulu celu mare.

Adevarata origine a colivei insa se pare a data din timpulu Arhiepiscopului de Constantinopolu, Eudoxie, si a IMperatului Iulianu Paravatulu, adica de prin secolulu alu patrulea.

din INMORMINTAREA LA ROMANI
STUDIO ETNOGRAFICU 1892
DE S. FL. MARIANU
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

***

Si iata pe scurt povestea colivei aparuta sub împăratul Iulian Apostatul de la Constantinopol.

In anul 361, când Iulian a urcat pe tronul Imperiului Bizantin, a încercat să reinstaureze păgânismul şi să diminueze puterea clerului creştin. Renunţase la credinţa în Dumnezeu cu zece ani în urmă, atras fiind de credinţele orientale şi de practicile magice.
Se închina idolilor şi îi alunga pe creştini din lăcaşurile lor de rugăciune. Se spune că, în cel de-al doilea an al domniei sale scurte, Iulian a dat ordin guvernatorului oraşului să stropească bucatele din piaţă cu sângele jertfit idolilor. Împăratul voia să îi sfideze şi să îi batjocorească pe credincioşii care, fără ştirea lor, ar fi păcătuit mâncând bucatele prihănite. Dar Dumnezeu l-a trimis pe sfântul Teodor Tiron să îi apere pe creştini, să nu se abată de la credinţa lor. Chiar în prima săptămână a Postului Mare, sfântul i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului şi i-a poruncit să îi înveţe pe toţi credincioşii să nu cumpere nimic de mâncare din pieţele oraşului. Tot el i-a învăţat, ca să nu sufere de foame, să mănânce grâu fiert, îndulcit cu miere. O hrană simplă, curată şi îndestulătoare, căreia sfântul i-a spus colivă. Nu mult după minunea care i-a salvat pe credincioşii din Constantinopol, a fost rânduită în calendar sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, numită şi sâmbăta colivelor.

Coliva in ritualul religios apare la toti crestinii ortodocsi greci, sarbi, bulgari, rusi, armeni, romani.

***

Imagine din Romania anilor 1930 de Kurt Hielscher

***

p.s.

Am observat ca se fac si comentarii "autosuficiente", ca legenda de mai sus ar fi o ... legenda (inventie). Dar ce sunt oare legendele?

Fapt este, daca e sa mergem mai departe prin negurile istoriei, originile coliviei preced creștinismul. Cuvântul coliva însăși provine de la cuvântul grecesc antic (kollybos), care inițial însemna "o mică monedă". În Grecia Antica, panspermia, un amestec de semințe fierte și nuci a fost oferit în timpul festivalului păgân al Anthesteriei. Din acest motiv, în Grecia, coliva este numită și σπόρος (sperma), semințe.
aurel

Imaginea 38 din 119 (03.02.2018) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi