About Dobrogea with nostalgia, love and hope ...
  • Previous image
  • Preview
  • Next image
De la inceputul secolului XVIII si pana la 1878, Dobrogea a constituit maidanul de incaierare intre  turci si rusi, acestia din urma vizand printre altele, iesirea la Marea Neagra, iesire pe care o si obtineau la 12 iulie 1774 prin pacea de la  Kuciuk-Kainargi, o mica asezare in Dobrogea, de fapt doua astazi, la granita dintre Romania si Bulgaria.

Aceste razboaie insotite de ciuma si holera au creat mari goluri de populatie, astfel se explica faptul ca la 1878 (atunci cand a fost preluataa de Romania)  Dobrogea era o regiune dintre cele mai slab populate din Europa (Apostol D. Culea).

Dar cine erau acesti rusi initial?
Iata ce ne spune solul arab Ahmad Ibn Fadlan despre rusii pe care i-a cunoscut pe Volga la 922.

„I-am văzut pe ruşi când au sosit să facă negoţ şi au debarcat pe râul Volga. Nu am mai văzut chipuri perfecte ca ale lor, sunt precum palmierii, bălai şi nu poartă caftane. Bărbaţii poartă pelerine care le acoperă trupul pe jumătate şi le lasă unul din braţe descoperite. Fiecare dintre ei poartă un topor, o sabie şi un pumnal, de care nu se despart niciodată. Săbiile lor sunt de soiul frâncesc, cu lama lată. Fiecare bărbat este acoperit cu linii de culoare verde închis, din vârful degetelor până la gât, alcătuind desene şi altele asemenea. (…)

Sunt cele mai murdare creaturi ale lui Allah: nu se spală după ce merg la umblătoare şi nici după ce se împreunează cu femeile, nici măcar nu îşi spală mâinile după ce mânăncă. Într-adevăr sunt precum măgarii sălbatici.

Vin din ţara lor şi îşi leagă vasele pe Volga, pe malurile căruia îşi construiesc mari case de lemn. Se adună în aceste case câte zece sau douăzeci, uneori mai mulţi, alteori mai puţini. Fiecare are un pat pe care stă. Sunt însoţiţi de sclave frumoase care sunt de vânzare. Câte unul se împreunează cu sclava sa în vreme ce tovarăşii săi se uită la el. Uneori fac treaba asta în grup, fiecare în faţa celuilalt. Într-adevăr uneori se întâmplă ca un negustor să vină să cumpere o sclavă de la unul din ei, iar acesta tocmai să se împreuneze cu ea, iar rusul nu o va lăsa pe sclavă până ce nu îşi va fi potolit nevoia. De bună seamă că nu pot să nu-şi spele feţele în fiecare zi, dar fac asta în cel mai mizerabil fel cu putinţă. Să vă spun. În fiecare zi, o sclavă vine dimineaţa cu un lighean cu apă pe care îl dă stăpânului său. El îşi spală mâinile, faţa şi părul în apă, îşi udă pieptenul şi se piaptănă, îşi suflă nasul şi scuipă în lighean. Nu e nici o murdărie pe care să nu o facă în această apă. Când nu mai are nevoie, sclava duce ligheanul celui de lângă el, iar acesta face toate cele făcute de tovarăşul său. Sclava duce ligheanul de la unul la celălalt până când trece pe la toţi cei din casă, şi fiecare dintre ei îşi suflă nasul şi scuipă în apa cu care se spală pe faţă şi pe păr.

Când bărcile lor ajung la schelă toţi coboară ducând pâine, carne, ceapă, lapte şi băutură şi merg la un trunchi de lemn înfipt în pământ. Acest trunchi are cioplită o faţă de om şi are în spate alte trunchiuri înfipte în pământ. Când ajung în faţa trunchiului cel mare i se închină şi spun „Stăpâne, am venit de departe cu atâtea sclave preţuite atât şi atât şi cu atâtea blănuri, preţuite atât şi atât”. Continuă tot aşa până spune toate mărfurile pe care le-a adus, apoi spune „Ţi-am adus ofranda asta” şi lasă ce a adus în faţa trunchiului de lemn zicând „Aş vrea să-mi trimiţi un negustor care să aibă mulţi dinari şi care să cumpere de la mine tot ce vreau să vând fără să se târguiască la preţ”. Apoi pleacă. (…) Sunt dependenţi de alcool, pe care îl beau zi şi noapte. Câte unul dintre ei moare cu cupa în mână. (…)”

***
Intregul articol si traducere de George Damian:
https://historice.ro/rusii-cele-mai-murdare-creaturi-ale-lui-allah/

***

In imagine moscheea din Bazargic, Cadrilater, Dobrogea de Sud vazuta de Hector de Béarn in 1828
aurel

Image 39 out of 127 (03.02.2018) - original



0 Comments

Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments