Despre Dobrogea cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
Movila lui Nitescu

Probabil generatii de techirghioleni si-au pus intrebari despre tumulii (movilele) de la marginea orasului, care marcheaza relieful regiunii si poate si-ar fi dorit un raspuns competent la acestea.

Raspunsul pe care dupa indelungi cautari l-am gasit, intrece orice asteptare si ar putea lansa regiunea Techirghiol (si)  pe un circuit turistic cu puncte de interes arheologic deosebit. Se pare ca cercetarile arheologice relatate in articolul de mai jos sunt de mult uitate si probabil prea putini vor constientiza valoarea lor adevarata si potentialul de imagine pe care-l reprezinta pentru asezarea Techirghiol, dar trebuie sa incepem undeva...

TUMULII SI CETATILE SCITICE DE LA
TECHIRGHIOL-URLUCHIOI

In iulie 1929 Oreste Tafrali (1876-1937), istoric român si profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din Iași, efectueaza noi cercetari cu privire la tumulii din judetul Constanta. In regiunea Techirghiol acestia sunt mai rari dar, pe mosia d-lui Chiriac Nitescu si pe locul vecin, proprietatea comunei, se ridica, in mijlocul campiei o serie de cinci tumuli dintre care doi prezentau urme de violare, mai veche si mai recenta. Ei sunt insirati de la sud la nord cu o inaltime de 4 - 5 metri si diametre intre 37 - 50 m.

Alti doi tumuli mult mai scunzi avand aceiasi orientare sud-nord ii gaseste la marginea satului Techirghiol, in cimitirul musulman care, este presarat cu bucati de pietre provenind din cladirile invecinate ale localitatilor grecesti sau romane.

Despre acestia, pe care cu ingaduinta primariei si a preotului cultului musulman, i-a cercetat prin sapaturi pana la stratul de "pamant sanatos" scrie:

"Dispozitiunea lor paralela cu tarmul marii, absenta de unelte sau alte urme si de oseminte ne indreptatesc sa credem, ca acesti tumuli aveau o destinafie defensiva a unei populatiuni, care locuia in interiorul Dobrogei si careia ii era teama de un atac venit dinspre mare. Ei se aseamana, dealtfel, cu tumulii de aceeasi dispozifie, aspect si importanta, de langa poarta Tomisului (Nord) a cetatii Callatisului in imediata apropiere a tarmului.
Ei sunt ultima etapa a unei linii care se vede in orizont, alcatuita din numerosi tumuli, de o inaltime si o insemnatate mai mare."

Mai departe relateaza despre fortareata scitica de la Techirghiol, urmele uneia dintre cele mai vechi asezari "barbare" decoperite in Dobrogea si sapaturile la unul dintre tumulii de pe mosia d-lui Nitescu, dintr-o vreme in care nu se intervenise totusi atat de mult in preajma acestor vestigii antice:

"Sistemul de fortificafie, alcatuit din tumuli, nicaieri nu apare mai evident ca in fata fostului sat Urluchioi, situat la Sud de Techirghiol. Urluchioiul, este astazi paräsit din cauza malariei si numai cimitirul sau, in care se vad multe pietre provenind din cladiri greco-romane, arata locul, unde se ridica odinioarea.

In fata lui, spre Est, intre doua  siruri de dealuri destul de inalte, se intinde un brat mlastinos, plin de stufaris si de miasme pestilentioase, al lacului Techirghiol. Atat pe malul rasaritean al acestui brat, cat si pe-cel apusean, la vreo aproximativ trei kilometri de Urluchioi, se ridica o serie de tumuli compacti, care au aspectul unei formidabile fortarete.

Am cautat sa-mi dau seama de cea care se afla in apropierea Urluchioiului pe soseaua, care merge spre Sud. Aici, in adevar caracterul de fortificafie nu se poate tagadui. Populatiunea barbara, care a ridicat aceasta formidabila fortareafa, s'a servit bine infeles si de configuratia terenului, dar l-a utilizat cu maestrie si l-a corijat intarindu-l in partile sale vulnerabile. Ondulatiunile terenului sunt alcatuite de un prundis, care este astazi exploatat. In anumite locuri, ele au fost modificate prin mana omului. Printre tumuli trec santuri mai mult sau mai putin adânci. Pe alocurea se zaresc punti de trecere in forma de "dos d'âne". La colturile cetatii se ridica, ca niste turnuri de rezistenta mai mare, tumuli mai mari. Ei trebuiau sa fi fost inexpugnabili atat prin inallimea lor, cat si prin povarnisurile lor repezi, foarte greu de urcat pentru asaltatori.

In mijlocul cetatii, trece un sant, care o imparte in doua. Aproape de capatul sau, in spre Sud, se inalta cel mai inalt si mai insemnat tumulus, ca un fel de donjon, centru de extrema aparare.
Terenul inalt al cetatii, dinspre soseaua care vine dela Tekirghiol si se indreapta spre Sud, a fost modificat de mana de om accentuandu-se tumulii naturali, ce existau pe aici,si sapandu-se santurile necesare apárarii sale.

Cetatea dela Urluchioi, de un aspect inexpugnabil, este mai caracteristica, decat cea de langa Mangalia, in drumul in spre Ghilingic, descrisa in precedentul meu studiu . Ea merita sa fie studiata cu de-amanuntul ridicandu- i-se si planul in chip exact. Pentru aceasta mijloacele materiale si tehnice mi-au lipsit.

M'am marginit din cauza aceasta, sa explorez unul din cei cinci tumuli de pe mosia d-lui Nifescu si anume pe acela, care prezenta urme de sapaturi recente. Aceste sapaturi mi s'au parut, ca nu prezinta gravitate, caci ele fusesera facute de cercetatori de comori, cari au lucrat noaptea Fara regula si in chip precipitat.

Totus directiunea inceputului de tunel, pe care l-au practicat, era cea care mergea spre usa constructiunii, ce-aveam sa descoper.
Tumulus-ul are un diametru dela EV de 49 metri, iar dela NS de 37 m.

Cercetatorii de comoare dadusera deja peste niste lespezi mari equarrisate.
Am inceput explorarea movilei de sus in jos. Am intalnit mai intaiu un strat de pamant negru, apoi unul subtire de nisip, in urma un al treilea de pamant galben, dupa care a aparut unul negru, presarat pe alocurea de urme de pietris. In aceste paturi, am dat la iveala cioburi de ceramica greaca si romana, intre altele un cioc de ampula cu smaltul negru caracteristic artei grecesti.

Atingand adancimea de 3m, 20 dela varf, am dat peste o zidarie de pietre cioplite, bine equarrisate, din care unele aveau dimensiunile acestea: lung 1m,20 1m,90; lafimea 0m,60 si grosimea 0m,30 0m,40; iar altele  0m.50 x 0m,45, 0m,80 x 0m,40.

Degajand toata constructia in interiorul ei, mi-am dat seama ca eram in prezenta unui mormant cu cupola, unicul exemplar ce-l avem in tara.

Cupola s'a surpat inca din vechime cu prilejul siluirii mormantului. In adevar, pietrele, care o alcatuiau, s'au gasit prabusite in fundul incaperii, iar din scheletul mortului n'am gasit, decal fragmente de craniu si de tibia.  Scheletul probabil fusese asezat pe pamantul gol, asa cum am constatat si in  mormantul de langa Callatis, pe care I-am descoperit intact. Si acolo scheletul barbarului era asezat intr-o cuva de pietre frumos equarrisate, dar fard fund de piatra. Incaperea mormântului este perfect patrata de 2m,90 x 2 m,90.

E curios sistemul intrebuintat de arhitect pentru a trece dela planul pätrat la cel rotund spre a ridica pe acesta cupola sa. La cele patru unghiuri a asezat de-a curmezisul lespezi equarrisate de 1m,30X0m,40 oblinând astfel un fel de pendantive primitive, totus capabile de a permite trecerea dela planul pätrat la cel circular.

Bolta era alcatuita din pietre destul de mari, din care cea mai mare, cheia, masoara 0m,80 x 0m,80 x 0m,35.
Intrarea in mormânt se facea printr-o larga deschizatura, un fel de usa  ale
carei usiori monoliti masoara 1m,90 x 0m,40 x 0m,40.

In paturile de pamânt, care alcatuesc acest tumulus, am descoperit un mare numar de pietre cioplite grosolan in chip de animal. Unul pare a reprezenta capul unei oi sau vaci, intors spre dreapta. Se distinge usor conturul sau si ochiul scobit exact la locul sau.
Al doilea, infatiseaza deasemenea capul unui animal cu gatul si inceputul corpului sau. Urechia este indicata in chip invederat si mai ales ochiul se arata printr'un cerc sapat cu un instrument.

Aceste sculpturi primitive sunt identice cu cele descoperite de mine in mormintele barbare de langa Callatis. Ele apartin aceleas populatiuni si aceleasi epoci, adica Scitilor, cari locuiau in interiorul Dobrogei prin veacurile al 4 -1 a. Chr. si 1-2 d. Chr.

Aceasta populatiune imprumutase de  la Greci tehnica constructiunilor mormintelor lor:
1) cuva sau sarcofagul cu pietre equarrisate, acoperità cu lespezi mari;
2) mormantul boltit cu vusoare si cheie de boltà;
3) mormantul cu cupola intrebuintat de Greci inca din epoca miceniana (vezi tezaurul lui Atreu).

Barbarii bästinasi ai Scitiei Minore savarsiau la immormântare un rit special:
ingroparea de figuri de animale domestice, de pesti, de pasari, cari  alcatuiau probabil ofranda sau jertfa obicinuita pentru mort."

Trebuie avut in vedere ca, pana in secolul 5-4 i.Ch. singurul drum care ducea de la cetatile din nord Histria, Tomis la Callatis (Mangalia) si mai departe de-a lungul tarmului, era cel de la Techirghiol, Urluchioi, lacul de astazi fiind in acea vreme un golf al Pontului Euxin. Astfel fosta cetate de la capatul extrem al fostului golf, constituia o etapa naturala pe acest  drum de coasta in lumea antica timpurie.

techirghiol.com
aurel fleischmann

Imaginea 70 din 97 (11.03.2018) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi