Despre Dobrogea cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
KEMAL

Tätarul acesta nu-i o pläsmuire a unei minti istete in scorniri, ci a träit, ca oricare altul, pe meleagurile dobrogene.Potrivit de staturä, dar bine legat si cu fata oachesä, Kemal era un om bogat, stäpânind in oräselul Megidia pämânturi si case, rämase lui mostenire dela pärinti.

Kemal se plimba agale prin oräselul imprästiat pe panta unui delusor depe malul  mlästinoasei Carasu, plinä de miasme si de tantari, cäci, fiind primar, avea grijä ca totul sä meargä bine . sub administratia lui. Uneori se mai oprea la cate o cafenea ca sä-si piardä timpul, ori sä afle noutäti. Cerea, ca ori si care, o cafea pe care si-o sorbea tacticos din feligean ; apoi scotea Kemal din punga dela brau o monedä de zece bani si.o intindea lui Izet cafegiul si, cum pe vremea aceea, cafelele se vindeau trei de zece bani, Izet trägea cu douä linii pe usä, semn cä omul avea dreptul sä mai bea douä cafele. De altfel, usa si grinda din cafenea erau numai linii trase cu tibisirul, arätând cä si altii îsi aveau trecute acolo cafelele lor. Cu vremea, unele erau sterse, altele adäogate. Cum le mai tinea socoteala, numai Izet cafegiul ar fi putut sä vä lärnureascä.

In anul 1890 se pusese piatra fundamentalä si se ridicase numai temelia bisericii românesti din Megidia ; dor, din cauza lipsei de bani, lucrarea se oprise. Trecuse câtva timp si nu era nädejde ca sä fie dusä mai departe. Aceasta il främânta amarnic pe Kemal, care nu putea intelege ca, in oräselul lui, musulmanii sä.si aibä geamia lor, iar crestinii sä fie lipsiti de biseria, lucru ce nu era, dupa socoteala lui, nici bun, nici drept. Pânä când, tot muncindu-se
el cu gändul, i-a venit in minte c'ar trebui sä cearä si ajutorul Ministerului Cultelor. De audientä nu se ternea Kemal, fiinda, inttr-o incurcäturä administrativá de sub regimul special al legii de organizare a Dobrogei se, prezentase el si Regelui Carol I si capätase dreptate.

Intr'o bunä zi, își schimbä primarul șalvarii și celelalte straie tatärești cu altele "nemtești", pe care le avea pentru ceremonii la zile mari, pästrându-și insä fesul, pune caii la caruta dobrogeanä ce päcänea sä s'auda de departe și pleacä la Cernavoda. Cum podul de peste Dunäre era tocrnai in constructie, intre 1890 -1895,  trece Kemal fluviul cu rernorcherul, iar balta apostolește in curmeziș trece si Borcea cu șlepul și, dela Fetești, apucä trenul si ajunge la Bucuresti.

Pe vremea aceea, la instructie si culte era ministru Take Ionescu, care a condus acest departarnent, pentru prima oara; intre 1891 - 1895,  fäcând parte din marele guvern conservator Lascar Catargiu-Petre Carp.  Sátul si el, ca oricare, de vecinicile cereri de bani, vestitul orator de atunci stabilise o intelegere cu un functionar superior din minister : îl cherna in fata celui cu plângerea si, dacä ministrul incepea afirmativ propozitiunea, functionarul räspundea la fel ; iar daca incepea negativ, celälalt räspundea tot asa.

Kemal  a facut tot ce-a putut si a isbutit sä pätrundä la Take Ionescu. Când 1-a väzut, ministrul s'a uitat curios la Tatarul dobrogean, care sedea tantos cu fesul in cap.
- Ce doresti ?"
- Dom' menisträ, la mine primar Medgedia estem. Ácolo ai ceput un beserica pentru cristiani, ai pacut temelia, ama para pusin și nu putem mergem mai departe. Treba dai un agiutor, ispraim ala beserica !

Take Ionescu l-a privit cam chioriș, neputând intelege cum un Tätar sä se intereseze de ridicarea unei biserici pentru crestini. A sunat sä vinä functionarul superior. Când s'a infatisat acela, 1-a intrebat :
- Nu mai avem ceva bani ?
Potrivit intelegerii, functionarul a räspuns tot negativ :
- Nu mai avem, domnule ministru !
Take Jonescu s'a intors catre Kemal :
- De, do:mule primar, imi pare destul de räu, dar vezi bine cä nu mai avem bani si nu putem sä-ti dam nimic. Faceti cum puteti, pana când vom putea si  noi sa vä venim in ajutor!

Kemal a inteles si a esit dar, ajuns in salä, s'a räsgändit, s'a intors si a dat busna la ministru, vorbindu-i repede și aprins :
- Bine, dom' menisträ, la mine asta nu mai 'selegem. La mine Tatar si musulman estem, la tine Urman si cristian estem ; la mine ivrei pacem ala beserica Medgedia, ama la tine nu ivrei! Ce fel de Urman și cristian la line estem? Urșine, bre, urșine, aman, aman !

Ministrul s'a uitat intaiu crunt la Kemal, gata sà-l asvärlä pe ușa afarä ; dar pe urmä, s'a rasgändit. Prea era sincerä revolta primarului. A sunat din nou pe functionarul superior, care s'a infätisat indatä. Acum ministrul l-a intrebat :
- Mai avem ceva bani ?
Iar functionarul a räspuns :
- Mai avem, domnule ministru !

Pe data, s'a și intocmit ordonanta de platä, iar Kemal a trecut pela cassierie si a luat banii.
A plecat el vesel si, aducându.si aminte cä-i este foame, a  intrat intr'unul din cele mai mari restaurante. Acolo, lume multä si aleasä. Kemal s'a asezat tacticos la o masä. A ciocänit, a strigat si abia=abia s'a indurat un chelner sä vina si la el. Cu chiu, cu vaiu, prost servit, Kemal a isbutit sä mänânce. La platä, ca pe vremea aceea, socoteala abia era de vre.'o doi lei. Kemal a mai scos și o monedä de argint de cinci lei si a dat-o ca bacsis chelnerului, câruia nu-i venea sä-si creadä ochilor. Dupä ce a plecat, toti ceilalti își dädeau cu pumnii in cap cä nu-l serviserá ei, crezând cä cine știe ce mare pașa turc este.

Dupä amiaza Kemal a dormit la hotel.
Seara, din nou la masä, la acelas restaurant. Cum l-au väzut, chelnerii au dat uitärii pe toti ceilalti dela alte mese si au särit ciorchine sä-l serveasca pe Kemal. A mâncat Tätarul ca un padisah ; dar la urmä, a plätit numai bucatele ce poruncise, s'a ridicat, a dat bunä seara" si a plecat färä sä däruiascä ceva, läsându-i pe chelneri mirati, uitându-se lung dupä el.

Dela restaurant, a luat un muscal și mânä intins la garä.
Când a ajuns la casä, a cerut :
- Dom' pucsionar, dai repede un belet Petești, clasa doi !
Functionarul i-a dat un bilet pentru Pitești.
Pe peron, Kemal a intrebat pe unul cu sapcä rosie :
- Care este tren Petești ? "
Uite, acela este, sui repede cä pleacä !
A särif Kemal In trenul care mergea spre Pitești și s'a asezaf  linistit intr'un compartiment. A mers mai toatä noaptea. In zori, aude Kemal :
- Pitești, domnilor, cinci minute !
S'a dat jos ; dar când a väzut gara, desi s'a uitat bine, n'a recunoscut-o si a intrebat pe unul :
- Ce garä estem aici ?
- Pitești !
- Cum Petești ? Ala Petești altpel estem. Acolo, Dunärea !
- Aha, d-ta vrei sä mergi la Fetești ! Apoi, te intorci cu alt tren, treci prin București, mergi inainte si ajungi la Dunare.
- Cum, domnule, doi Petești estem la Urmania ?
- Ba nu : unul Pitești si altul Fetești !
- Ei ! Petești, Metești, la mine știi tot una estem !
Ce sä facä bietul Kemal ? A vazut si el cä necazul i se trage din faptul cä, potrivit limbii tätäresti, zicea in unele locuri "p" in loc  de "f" si, de ciudä, a dat "pesul pe ceapä", a luat alt bilet, s'a intors la Fetesti, a trecut Dunärea si a ajuns acasä.
Cu banii adusi de el, biserica din Megidia, care fusese inceputä in anul 1890, a fost terminatä  in 1898 i s'a fäcut sfintirea si astäzi este o podoabä a oräselului.

Kemal a murit si doarme sub o lespede de piaträ, intr'un cimitir lângä o margine de drum, iar astäzi, pe sträzile orasului Constanta, feciorul fostului primar bogat si cu atât de mult suflet este un om särac, träind din ce poate si pe unde apuca.

I. Dumitrescu-Frasin, 1935

***
In Medgigia sfarsitului de secol XIX  se pare ca romanii erau inca la inceputurile convietuirii lor in asezare ca si crestini. Astfel o plangere a romanilor din localitate, precum ca in oras nu exista nicio biserica crestina,  a fost favorabil intampinata de catre primarul Kemal Hagi Ahmed  care a organizat strangerea locala de fonduri pentru aceasta, spunand ca, nu o biserica doreste sa le construiasca ci... o catedrala.
Asa ca, crestini si musulmani au strans bani si la 20 iulie 1890 s-a pus piatra de temelie a primei bisericii ortodoxe din Medgidia. Banii insa nu au ajuns pana la desavarsirea ei si astfel s-a ajuns la povestea adevarata de  mai sus.

#techirghiol #medgidia #dobrogea
aurel

Imaginea 82 din 127 (05.04.2018) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi