Über Dobrudscha mit Nostalgie, Liebe und Hoffnung ...
  • Voriges Bild
  • Übersicht
  • Nächstes Bild
MANGALIA

SOSEAUA ce se intinde dreapta si albä, dupa ce iesì din Constanta ca sa mergi la Mangalia, te poarta o parte  din drum pe malul marii, serpuind in urmä pe marginea lacului Tekir-Ghiol, cotind dupa satul cu acelas nume, ca mai apoi sä te scoata la camp, unde printre colinele plesuve sticlesc ici, colo, valurile spumoase ale marei. Intinsul nemärginit al privelistei cu orizonturile nesfarsite, te poarta cu gandul sub cäldura soarelui arid, la desertul Saharei, la teama infinitului sterp si nisipos. Acest pustiu cu soseaua nu tocmai ispravita, il lumineaza puzderia de maci, ce isi inalta majestosi cununa lor rosie aprinsa insirata pe doua rânduri, in marginea drumului práfuit.

Dar automobilul mai salta odata pe drumul neingrijit si din doua sbarnaituri te opreste in mijlocul unei stradute curate, frumoasa si albá, unde cateva pravalii räsärite te desteapta din poezia infinitului si a macilor. Nici n'ai apucat sa te gândesti la pitorescul oriental ce-ti cuprinde ochiul placut si cativa "banabaci" s'au repezit sa-ti deslege bagajele prafuite prinse inapoia masinei care te-a adus.

Iata-te condus la locuinta preferata caci statiunea balneara are cu tot numele de Mangalia, vile stilate, comode, si privelisti minunate. Te-ai instalat; ti-ai venit putin in fire, s'apoi dupa o mica revizuire a toaletei, pleci sä faci cunostinta oraselului pe care pana mai ieri nu-l stiai decat din nume, si asta daca erai printre primii la cursul e geografie. Stradutele strâmte si fortificate te impresioneaza mult, dä un sentiment de liniste si pustietate orientala. Cäsutele albe cu ziduri de piatra räu asezate sau zidite, inchisoarea lor, fäcute cu ferestrele inauntru curtii, portile lor pe care abia se strecoara un omn, astupate parca de o umbra de gelozie pentru trecatorii ce pot privi inauntru un singur moment te scormonesc si te intriga pana la placerea fructului oprit. Dar deceptie. Cadâna ti-a iesit  in fata, este o tätaroaicá neagra si uscatä, dungile muncii brazdate pe fata si cu salvarii soiosi. Ai vrea sa le vezi infofolite cu fata ascunsa si ochii negri iscoditori.

Norocul poate te va ajuta sa vezi si un speciment de acesta poetic, din cele cateva familii adevarat turcesti ce sunt reminiscentele vechilor basi bey, si care mai fac cinste orientalismului stravechi. O pornesti incet si ganditor inspre vechea si paraginita moschee cu turnul verde. Pietrele enorme si innegrite de ploi, marturia unor fete simnadicoase, aerul umed si infiorator, turnul parasit si liliecii desteptati de somn, te incanta ca citania unei pagine cu vajnicul marinar Pierre Loty, din multele amintiri orientale. Grabesti pasul ca sa te duci la masa  pentru ca soarele este la amiaza si stomacul  sdruncinat de drum este gol. Dar n-ai apucat sa te intorci si o droaie de turcaleti incepe sa-ti ceara intr'o limba româneasca-turceasca ceva... parale. Le asvarli un ban, se face gramada; dar minune, unul apuca ceilalti tac parca n'ar fi frati cu dancii nostri care se bat o orä dacä nu doua pentru un leu sau doi.

...Pe la orele cinci  o pornesti tacticos inspre dig. E o plimbare placuta si racoritoare mai ales ca intotdeauna un vantulet usor adie dinspre mare. Te pironesti pe un colt de stanca si te cufunzi cu sufletul in valurile märei care se sparg in melodii bizare, de linia digului.
Ai vrea sa le prinzi in brate si sa le mangai spuma lor si suvitele de apa, ce sar strop-strop. Dar ele te incânta, si ademenitoare te cheamä si luneci pe ele.

Ali, vesnicul Ali, te pändeste cu coada ochiului ca pe un nou venit, pofticios inca de farmecele märei, si când privirea iti ränmane pe barca lui cu pänze, vopsitä proaspät cu rosu si albastru, el incepe sä manevreze panzele invitându-te politicos sa  joci un vals pe valurile albastre. Ispitit doritor ca orice om nou, te apropii de Ali, si-l intrebi sfios de pretul unei curse, temändu-te ca aceastä placere te poate costa o micä sumä de om cu avere mare. Când afli insä cà pentru suma de 60 de lei Ali te va plimba o orä intreaga, nici nu mai astepti sa-si inalte pänzele Ali, si te-ai coborit in bara, luandu-ti o poza din romane sau de bey inamorat.

Barca lunecä saltand  pe coama valurilor. Te infricoseazä putin daca esti in urma cu noile sisteme de innot sau dacä nu posezi cel putin o mica brosura scrisa de unul dintre marii fosti campioni de innot. Dar curaj. Ali te va conduce mai bine decat ii ceri tu-pentru ea este in joc mándria lui si interesul... tot al lui.  Nici cel mai mic sentiment de frica nu trebuie sa abata nori negri pe fruntea ta. Inchide ochii si lasa-te furat de visurile dulci ale tineretei, si fredoneaza o cantoneta napolitana sau un cantec  "venetian" sau de circumstanta o manea turceasca din inima Bosforului.

Amurgul serei cu lumiile lui de la orizont te captiveaza cu totul. Esti molatec si transportat;  realitatea cruda te isbeste de tarm. Musiu! gata! Ali strange pânza si tu scormonesti portofelul... Emotiile tari te trimet la culcare ca si aerul curat si sanatos. Si nu te  destepti decat in zorii zilei, intarit, poetic, si cu dor de viatä. lti iei costumul si halatul, scobori la plaje si te intinzi pe nisipul caldut, cand cu fata la soare, când cu umerii la razele lui. Daca te simti prajit indeajuns soarele e gata sa te sufoce, un pas si valurile marei te primesc in bratele lor, aruncându-te ca o minge, cánd inainte, când inapoi.

E un deliciu. Muschii ti se destind, nervii se linistesc ca prin farmec, masina asta omeneasca grea si complicata, o simti ca un fulg. care sboara in voia unei puteri amagitoare ca si... marea. Nimeni si nimic nu te-ar putea misca din aceasta betie a sanatatii, din aceasta vraja., poezie, muzica si baie. Mangalia are o plaje cum putine se gasesc pe litoralul märii Negre. Lunga la exterior de aproape 2-3 kilometri, larga de 100 m. prin unele locuri, are caracteristica minunatä de a-si pastra si la interior un fund fara gropi. Cu pantä dulce accesibila tuturor de la copilul mic la campionul de forta. Intri in apä ca la tine acasa färä teama si fara risc.

Dupa o masa luata cu mare pofta, asa cum iti cer fortele cheltuite revirimentul bailor de soare si de mare, dupa un somn usor dulce, te scoli cu un surplus de energie pe care trebue sa-l consumi. O iei rasna prin Mangalia, tinut arheologic, prin excelenta; doar aci este vechiul Calattis port din timpul fenicienilor grânarul Romei. La marginea de nord-est a orasului, este, asa se spune, o baie romana a carei podea se gaseste destul de bine conservatä cu pietrele ei in dimensiuni mari, si chiar un stalp sculptat in linii Dorice. Este interesant sa pui piciorul acolo unde nobilii romani isi räsfatau trupurile in aburul inabusitor si.aromele africane. Daca aceasta nu te incânta, te duci prin esirea dela sudvest si admiri mormântul scit, o ghereta mare de piatra in forma celor ce adäpostesc soldatii de santinela, curioasa prin forma- ei perfect geometrica si prin asezarea enormelor blocuri de piatra puse unele peste altele fàrä nici o legatura de zidarie, asa de maestru incat au trecut câteva secole si nici una nu s'a clintit de la locul ei.

A doua zi te vei duce la grota misterioasa sau subterana nepätrunsa, care se gäseste pe marginea lacului Mangalia. Povestile o sá te sperie, dar n'ai nici un interes si intri mai mult de cativa metri ca sa aspiri putin aerul umed si nesanatos, pentru a iesi cat mai repede de acolo. Aceastä grota pare ca ar fi fost un drum de legatura cu castrele romane de la sud. De altfel chiar interiorul ei iti prezintä aproape de intrare o mica piata de arme. Cu aceasta ocazie vizitezi si baile sulfuroase-feruginoase care desi instalate in mod primitiv, se bucura de o mare insemnatate medicalá. Dar capitolul distractiunilor-nu s'a terminat. Ai sä-ti cumperi o unditä si cativa gandaci de mare si te instalezi pe dig inspre seara ca sa-ti faci o mica provizie de guvizi pe care daca esti dibaci îi vei savura la masa cea mai apropiatä. Pofta bunä... Visele frumoase se sfârsesc din nefericire prea repede si intr-o zi iti iei ciubucul si calabalâcul, te sui in auto-ul pe care-l schimbi in tren si seara esti la Bucuresti..

PAUL EPUREANU
Realitatea
17 IUNIE 1934
Aurel

Bild 90 von 127 (15.04.2018) - original



0 Kommentare

Bitte alle mit * markierten Felder ausfüllen
9999
Benachrichtigung bei neuen Kommentaren