Über Dobrudscha mit Nostalgie, Liebe und Hoffnung ...
  • Voriges Bild
  • Übersicht
  • Nächstes Bild
ROMANII DIN DOBROGEA
Ocupatiunea lor - Scoalele

Romanii din Dobrogia locuesc 72 de comune, orase si asta, dintre cari unele sunt mari si bine populate, de 200, 300 pane la 600 familii una, altele cu prea putin Bulgari, cele mai multe numai din Romani. Suma tutulor Romanilor din Dobrogia se urca la numerul de 8,000 familii cu minimum 60,000 de suflete. Din acesti Romani din Dobrogea, o mare parte acolo sunt nascuti si crescuti, acolo s'au pomenit din vechime, neam de neamul lor, din nainte de emigratiunea Bulgarilor in aceste parti.

Altii sunt veniti acolo mai din urma, din toata romanimea din Dacia lui Traian, din Romania, din Moldova, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Temisiana, Ungaria si Maramures,  ba si din Macedonia.

Acestia din urma, gasind multi frati d'ai lor, ca si dansii de acelasi sange, de aceeasi limba, de aceeasi religiune, de acelesi datini  stramosesti, apoi mai gasira si niste campii, dealuri si vai, paduri, toate libere de locuit, cine le va vrea, si cui unde ii va placea, fara conditiuni grele din partea proprietarilor, dupe cum erau ei din partea acestora pana a nu veni aici, in Moldo-Romania de boeri si arendasii mosielor pentru claca si boieresc, iar in Transilvania de nemesii unguri pentru iobagie; caci campurile intregei Turcii, prin urmare si ale Dobrogei, nefiind pana acum proprietati ale particularilor, ca intr'alte teri, ci toate numai ale statului, fiind-ca toata intinderea imperiului otoman e o mosie mare a caria proprietar este Sultanul; acolo daca un stapan de vite, la St. George, de fata cu zaptiul ghiomurucciului (vamesului) isi numara vitele, si platind acestuia pentru ele taxa prescrisa, isi lua ravasul ca a platit, apoi el putea cu vitele lui sa umble pe toate campiile , dealurile si vaile, prin toate tufele si padurile , print toata Dobrogea, oprindu-se numai acolo unde vrea, sezand unde vrea cat ei placea, nimeni n'avea sa-l supere cu nimica, ca el cu vitele lui e stapan, avend voie sa umble pe unde va vrea un an de zile, pana iar la St. George, pentru ca el aplatit birul sau Sultanului, dupa cum adevereaza teschereaua de fata. Si asa aceasta inlesnire ce gasira acesti economi de vite in Dobrogea, fara avea multi stapani in capul lor, proprietari, arendasi, epistati, apoi prefecti si subprefecti, apoi primari, consilieri, s.a.. Asemenea inlesnire nu se mai gaeseste nicaieri in tota Europa.

Afara de aceasta, si locuitorii Dobrogei si in cele administrative si judecatoresti, fiind de Turci mai putin superati de cat in alte tari, si bucurandu-se si de o deplina libertate in toate, caci turcii nu supera pe niminea dintre nemusulmani sau ghiauri, fa de ce nationalitate sau religiune va fi, nici la religiune, nici la limba, la nimica, ci pe fiecare il lasa sa faca ce va vrea, si cum ai va placea, numai el sa nu supere pe niminea. Aceasta mare liberatate indeamna pe foarte multi Romani din toate partile, a veni si a se aseza in Dobrogea, formand ei acolo sate si orase mari si frumoase romanesti.
Si tocmai d'aici se poate explica diferenta cea mare a caracterului moral ce esista intre Romanii din Dobrogea, de cea a Romanilor din Moldo-Romania si din Transilvania, caci cei din Dobrogea, fiind nascuti si crescuti sub un cer mai liber, nesuparati si neasupriti de nimenia, ba la intamplare, apesati fiind de vr'o nedreptatire, ei sunt de diregatorii statului tare sprijiniti si aparati, de aceea si viata lor fiind deprinsa mai libera, ei in naturalul lor sunt mai simpli, mai drepti, mai onesti; pe cand cei din Romania si din Transilvania, pana mai in anii trecuti fusera de proprietarii lor sa de arendasi si nemesi, - pentru claca in Romania, boieresc in Moldova si ibagia in Ungaria, multi necajiti cari, acestia din urma  erau datori iobagia sa lucreze 2, 3 ba pe alocurea si 4 zile pe saptamana, care pentru cel dantaiu faceau 104, pentru cel de-al doilea 156, iar pentru cei de al treilea 208 zile pe an, afara de necazul cel mai nepomenit al femeilor si fetelor acestor iobagi in Transilvania, care, numai lipseau din curtile nemesesti, cu sila aduse de nemesoaica, cariea ei torcesu, teseau, spalau, si tot felul de lucruri facand, fara a le da pentru osteneala lor nimica, ba nici de mancare, dar batae adesea. Aceasta trista stare de lucruri a bietilor Romani precum a celor din acum Romania libera, asa si a celor din Transilvania (robia formala), demoraliza foarte mult pe bietii Romani din aceste tari, pe cand Romanii din Dobrogea fusera scutiti de toate aceste nesuferite calamitati; acestia aveau sa-si plateasca birul capului, iar daca aveau mosie, vii, livezi de poame, dau zeciueala din toate productele, si pentru vite la St. George plateau taxa legiuita, si apoi  peste tot anul nu mai era superat de nimenea intru nimica.

Intre Romanii din Dobrogea sunt multi si negutatori de tot felul, lipscani, bacani, speculanti de grau, de vinuri si rachiuri,, altii pescari, avend unul cate 80,90,100 servitori pescari prin ghiolurile (lacurile) cele mari de cate  2, 3 miluri de lungi si 1 si jumatate late, esite unele din Dunare, altele din mare, facandu se, mai ales la Tulcea, negot mare de peste.
Prin orase si prin sate, dintre romani sunt si meseriasi de tot felul, multi sunt plugari, cultiva si viile, facandu-se bucate, grau, porumb, ovaz, orz, alac, vinuri foarte bune, la Niculitel (Sarica) si in alte locuri, bun ca si cel de Odobesti. Din aceste vedem ca pamantul Dobrogei este un pamant bun de cultivat, prieste orice ar vrea omul intr'insul si clima e sanatoasa, iar strainii care vorbesc rau despre Dobrogea, fie chiar si Dl. Moltke *, aceia nu spun adevarul, ori din nestiinta, ori din rautate.

Din cele pana acum aratate despre romanii din Dobrogia, lamurit se vede ca ei traiau acolo foarte bine, fiind indestulati de toate cele necesarii pentru a le vietii toate le aveau, numai una le lipseau si pana astazi le lipseste, scoalele. Bietii romani din Dobrogea, scoale n-au pentru copii lor, si din lipsa de scoale, acestia cresc ca vitele, fara nici o instructiune dupa cum au si alte nationalitati de acolo, Bulgarii, Grecii, Armenii chiar si Evreii; si copii romanilor  dupa ce cresc  mari, devin servitori altor natiuni si la aceasta trista soarta numai lipsa de scoale i-a condemnat - fiind ca nu stiu ceva sa citeasca si sa scrie. Acesti romani din Dobrogea au venit la cunostinta acestei necesitati de scoala pentru copii, si ei bucurosi ar da cheltuiala scoalei lor din sat, numai om sa fie cine sa le arate cum sa o faca, procurandu-le acesta si toate materialele necesarii la scoala, si preparandu-le si pe invatatorul, de a fin in scoala un bun pedagog. Ei aceasta de la guvernul local nu puteau sa astepte, de la acesta nu sperau nimica, ca nici turcii n'aveau, dar cel putin atata era bine, ca ei la ale scoalei si ale bisericei nu impiedica pe niminea, lasa pe fie ce nationalitate sa'si faca  scoala cum va vrea, punand intr'ensa limba si invatatura care-i va place.

Parintele Nifon Balasescu dobendind de la cel de atunci pasa in Dobrogea, Ismail Beiu autorisatiunea de a face romanilor de pe acolo scoale in calitate de director, incepuse la 1870-71 sa faca prin comunele romane scoale, si in scurt timp organiza vr'o 21 asemenea scoale, 6 in districtul Harsova, 12 intr'al Macinului si trei intr'al Tulcii, si intr'un an ar fi putut face in toate comunele romane, daca cartile didactice (Abecedarele) nu-i lipseau, de care numai atunci avea trebuinta de 2500 esemplare; si asa carti, in asa suma, uniforme scrise de acelasi autor, nu se gaseau, si fara  o carte a invata, zice latinul "haurit aquam cribro, qui vult dicere sine libro".

Nifon Balasescu, Profesor
Romania Libera, MIERCURI 21 SEPTEMBRE 1877

* Mai sus, profesorul Balasescu face referire  la Helmuth von Moltke (1800 -1891) si la cunoscutele sale "Scrisori din Turcia".

Helmuth von Moltke la  2. November 1837, aflat la Varna,  scrie  despre Dobrogea:

" Dieses ganze, wohl 200 Quadratmeilen große Land zwischen dem Meere und einem schiffbaren Strome ist eine so trostlose Einöde, wie man sich nur vorstellen kann, und ich glaube nicht, daß es 20 000 Einwohner zählt. Soweit das Auge trägt, siehst Du nirgends einen Baum oder Strauch; die stark gewölbten Hügelrücken sind mit einem hohen, von der Sonne gelb gebrannten Grase bedeckt, welches sich unter dem Winde wellenförmig schaukelt, und ganze Stunden lang reitest Du über diese einförmige Wüste, bevor Du ein elendes Dorf ohne Bäume oder Gärten in irgendeinem wasserlosen Tal entdeckst. Es ist, als ob dies belebende Element in dem lockeren Boden versänke, denn in den Tälern sieht man keine Spur von dem trockenen Bett eines Baches; nur aus Brunnen wird an langen Bastseilen das Wasser aus dem Grunde der Erde gezogen."

"Aceaste loc, probabil 200 de kilometri pătrați de pământ între mare și un râu navigabil este la fel de pustiu ca un desert, după cum vă puteți imagina, și nu cred că are mai mult de 20.000 de locuitori. Cat poti vedea cu ochii, nu vezi nicăieri un copac sau un arbust; creasta puternic arcuită este acoperită cu o iarbă înaltă, arsă de soare, care se învârte în aer sub vânt și timp de ore treceți prin deșertul monoton înainte de a descoperi un sat mizerabil fără copaci sau grădini în vale fără apă . Este ca și cum acest element se scufunda în solul pierdut, căci în văi nu se vede nici o urmă a patului uscat al unui curs de apă; numai din fântâni pe frânghii lungi, apa este trasă din fundul pământului."

In imagine Dobrogea de Sud (Cadrilater).
aurel

Bild 110 von 119 (10.05.2018) - original



0 Kommentare

Bitte alle mit * markierten Felder ausfüllen
9999
Benachrichtigung bei neuen Kommentaren