Despre Dobrogea cu nostalgie, dragoste şi speranţă ...
  • Imaginea anterioară
  • Prezentare generală
  • Urmatoarea imagine
Valurile miscätoare ale Tätarilor, ce au stäpânit odatä toatä Rusia sudicä si care au amenintat intr-un moment dat Europa, se  intindeau intre1334-1335, adicä tocmai in preajma descälicatului Moldovei si a expasiunii Tärii Românesti a Basarabilor in spre pärtile tätäresti asupra Basarabiei sudice si asupra Dobrogei nordice pânä in regiunea Babadagului, ceia ce insemneazä cä ambele maluri dela Dunärea de jos au fast näpädite de roiurile cosurilor tätäresti, formând o unitate sub aspectul etnografic.

Cälätorul arab Ibn Baturah, sträbätând asezärile tätäresti din  stepele ponto-caspice si deasupra Märii.Negre si ajungând apoi la Baba-Saltuc, Babadagul de azi, spune cä acesta este cel din urmä pe care-l stäpânesc Tätarii. Intre ei si inceputul impärätiei grecesti sunt 18 zile de mers intr'un pustiu in intregime lipsit de oameni.  Din aceste 18 zile, opt le treci fara sä gäsesti apä. Prin urmare iti  faci proviziuni pentru acest timp si le pui in care, in burdufuri mari si mici. Intraräm in acest desert in timpul frigului. Nu avuram nevoie asa dar de multä apä. Tätarii duceau lapte in burdufuri mari, il arnestecau cu dughie (plantă de nutreț, mei pasasresc n.r.) fiartä si-l beau ; asta le stingea setea pe deplin.

Atrasi mai cu seama de comertul insemnat care se facea in pärtile gurilor Dunärei cu Räsäritul, pentru a lua zeciuialä si vama, ei s'au asezat incä de foarte timpuriu la Cetatea.A.lba.

[...]

In Bugeac ei locuiau in auluri, sate, care mai tarziu nu.mai fäceau irnpresia unor sälase momentane, ci ele erau asezári in toatá forma cu case de välátuci, acoperite cu paie, ferestrele goale vara, acoperite cu hartie iarna ; aici se cresteau numeroase turme de oi si cirezi de vite. Plugária se fäcea destul de dezvoltatá, cultivându-se graul  care lua calea Constantinopolei, peste vadul dela Isaccea, pe unde trecea drumul mare. De aceia s'au si desvoltat o sumedenie de orase ca Ismailul, Cetatea Albá, Chilia, Cäusanii, Tabacul (Comratul), Renii, Troianul, Câsla, cu o intreagä populatiune de Armeni si de Evrei, ce fäceau pe negustorii sau pe misitii.

E foarte probabil ca "Tartari Dobriczen", sau "Tartari Dobriczenses", pomeniti pentru anii 1512 si 1514 ca adusi din Taurico Chersoneso si asezati in Dobrogea, sa fi venit pe aceastä cale a uscatului ce trecea prin Basarabia sudica unde au si rämas unii ademeniti de bogátia ierburilor si alte conditiuni excelente pentru viata nomadà si unde ii si intalneste mai târziu François de Pavie de Fourquevaults.
Trifon Corobeinicov, mergand la 1593 la Constantinopol si trecand prin Câmpul lui Dobrici(Dobrogea) pomeneste de Tatarii ,cari atunci se aezaserä lângä Babadag  si "Caraus".

P.Arbore,  1929

Tataroaice din Dobrogea fotografiate in jurul anilor 1900 de catre Eugene Pittard
aurel

Imaginea 112 din 119 (12.05.2018) - original



0 Comentarii

Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
9999
Anunţă-mă când apar comentarii noi