About Dobrogea with nostalgia, love and hope ...
  • Previous image
  • Preview
  • Next image
Printre Colonistii Macedoneni

Un prieten macedonean mi-a povestit intr-o zi opera pe care o savarsesc "fratii nostri pribegi" improprietariti in Cadrilaterul dobrogean: opera romaneasea, mare, frumoasa, impresionanta, care merita sa fie vazutá si stiuta de toti românii. Prietenul mi-a vorbit cu atata insufletire si cu atâta convimgere despre acest colt de tara care, spre rusinea mea, il purtam inca in minte  asa cum il vazusem candva in cadrul drumurilor aspre, prafuite si  amenintate la tot pasul de saracie si de... comitagii, pana m-am hotarat sa-l revad, cu cel dintai prilej.

Si prilejul n-a intarziat sa se iveasca, pentru a-mi: da  putinta sä povestesc cititorilor nostri ceeace am putut vedea in saptamâna pe care mi-am petrecut-o printre colonistii macedoneni.

...

La marginea Turtucaiei, un grup de turci si turcoaice la fântâna, amintesc ceva din ceea ce a fost cândva acest tinut. La marginea drumului, un mägarus completeaza nostalgic melancolia acestui decor de orient, caruia oamenii zadarnic incearca sa-i imprime  un ritm vioi de oras romanesc.
Din muchea dealului, masina ia drumul destul de aträgator al Sarsänlarului.
Vehiculul absolvit de supliciul.dealului, inghlte cu läcomie cei 24 de kilometri pana la satul bulgäresc cu acelasi nume.

Vizitam in  treacat satul trist si sarac, ca mai toate asezarile vechi din acest tinut. Oamenii sunt posaci si banuitori la orice aparitie de vehicul care se opreste in vatra satului.

Dar iata ca in apropiere, un sir de cäsute acoperite cu tiglä rosie ne atrage privirea: este prima colonie de români macedoneni, pe care o intalnirn in cale. Macedonenii, harnici si staruitori , impropietáriti pe aceste meleaguri, au ridicat ca prin farmec un Sarsänlar ramanesc. Trezeci si  cinci de familli din Hrupiste,- din preajma Bitoliei, si-au intemeiat aci gospodärii, ridicand cu sprijinul Oficiului National al Colonizarii, case demne de vazut.

Contrastul dintre cele dauä sate este izbitor: unul taciturn posomorit, incrustand in linii vechi toata tristetea satelor bulgäresti ; celalalt micut si vesel, märturisind toata voiosia unor gospodärii de curând incropite cu munca stáruitoare a colonist'lor macedoneni.

Satul romanesc numara treizeci cinci de familit de macedoneni din
Hrupiste, din preajma Bitoliei. Ne oprim la marginea satului, la  poarta celei dintâi case. O casuta frumos väruiitã, stalucind de curatenie si de buna randuiala. Gospodina, o vrednicä macedoneana, bucuroasa de oaspeti ca mai toti macedonenii, ne primeste in modesta dar iimpresionant de curata  si
ingrijita ei gospodarie.

Femeia, incantata cá domnii dela oras se intereseaza de soarta colonistilor, ne povestetste, intr-o perfecta romaneasca, norocul" pe care l-a avut cand a plecat din Hrupiste.
- Ne-am aninat si  noi de cei care plecau spre Patria-mama. Am suferit doar atat. Ni se cuvenea, in cele din urma, sa inchidem ochii pe pämäntul nostru,, pe care l-am slavit in toate rugaciunile noastre
- Acum sunteti  multumiti ?
- Ceva mai mult : sumem fericiti. Doar avem bucatica noastrá de pamant si cascioara noastra, micuta cum o vedeti, dar a noastra,...
Femeia facu semnul crucii.
-  Multumim lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa scapam de toate suferintele.
- Si cum  vä impacati cu viata de aici ?
- N-am fost ce e drept plugari, dar am invatat mai repede decat credeam. Si astazi avem ogor imbelsugat, gradinita, pomi, pasari si ceea ce putem agonisi din mila lui Dumnezeu.
La vestea vizitei noastre cativa sateni, colonisti macedoneni, in frunte cu un respectabil bátran, au venit sa ne intampine.
- Ati. facut foarte bine ca ati venit si pe la noi. Poate ca, intorcandu-va la Bucuresti, veti putea duce la "cei mari" si citeva din necazurile noastre...
- Ce necazuri ?
- Iatá suntem in vara is campania de lucru pentru colonistii fara case n-a inceput. Se spune ca, Statul nu ne mati poate da, anul acesta, ajutor la constructii. Colindand Cadrilaterul veti putea vedea, si dv. cum stau pe camp chripicul, piatra si materiaile gata pregatite pentru constructii.
D. Grigorescu imi explica ca, intr-adevar, campania de constructii n'a inceput inca, ca Oficiul colonizärilor asteapta ordinele guvernului.

Oamenii päreau alarmati de un asemenea svon, care a mers pana departe. I-am linistit, aratandu-le solicitudinea pe care o are Statul pentru acesti improprietariti pe care i-a  ajutat doar la constructia a mii de case. Statul va continua opera si nimeni n-are  motiv sä creada cä si ceilalti colonisti ramasi färä case nu vor fi deopotriva ajutati.

Colonistii si-au spus necazurile cu atat mai mult cu cat in mijlocul nostru se gasea si un reprezentant al  Oficiului colonizarilor" care a realisat, in conditii destul. de grele, o opera mai mult decat frumoasa.
Am vizitat apoi gospodaria unui alt fruntas, Teodor Statu, un macedonean simpatic, desghetat care ne primeste cu aceiasi voiosie caracteristica romanului.
-  Venind In mijlocul nostru,  ne spune fruntasul satului va puteti da mai blne seama de ceeace am putut face pe aceste meleaguri.
Gospodaria lui Statu Teodor straluceste, ca si celelalte goopodrii, de curätenie
si de buna rinduiala. Ar putea fi data de pilda multor gospodarii mai vechi si mai insarite.
-  Esti vechi colonist ?
- Poate cel mai vechi. Am venit cu  ceilalti conationali din Hrupiste in 1925.
- Vä mai leaga ceva de pamantul macedonean pe carel-ati parasit ?
-  Rudele si prieternii care au mai ramas acolo. Dar mai presus de toate amintirea atator suferinti comune pe care nu le putem uita niciodata. Daca ati, cunoaste in amanunt ce-au patimit macedonenii pentru simpla vina ca-si pästrau nestirbite graiul, obiceiurile, crednita, sentimentele romanesti.,,
- Tocmai de aceia cineva v-a spus odata cä sunteti piatra de incercare a romanismului..
- Noi, continua State, pastram aceste amintiri cu sfintenie. Si le povestim copiilor nostri ca sa cunoasca cu ce pret si cu ce jertfe ne-am pastrat credinta, si graiul... Iata sa vá spuna varul Mitacu, patanii destule.
Un alt colonist care asculta linistit, varul State Mitacu interveni:
- Chiar parintele meu, fruntas luptätor, a fost taiat in bucati pentru simpla vina. ca n'a voit sa-si retraga copii din scoala romaneasa El era un sustinator al scolilor romanesti care functionau impotriva asupritorilor.. inchis de foarte multe ori fara nici un motiv. Tatal meu putea scapa dela moarte daca ar fi
consimtit sä ne retragem din scoala. Dar a preferat sa moara, asa cum au murit macelarilti atatia  romani macedoneni, decat sà consimta la o asemenea rusine.

Nici bunicui meu, deasemeni un aprig luptator, n'a avut o soarta mai
buna. A murit sfasiat de doi catari intr-o piata publica, asa cum il condamnase stapanirea de pe atunci,  pentruca apara cu denmitate pe romanii asupritti.
Cine stie ce soarta ne asteaptä si pe noi, in valtoarea acestor lupte nationale, pe care putini, prea putini nomani le cunosc.
Mitacu, inflacarat o clipa, de amintirile triste care-i nävaleau in minte, se stapâni, reluându-si aerul linistit de mai inainte. Apoi reluä sirul povestirei cu vocea domoala
- Colindând Cádrilaterul, veti gäsi in casa fiecärui colonist câte o amintire de acest fel, mai mult sau mai putin trista. Veti gäsi, deasemeni, batrani luptatori care au supravietuit tuturor asupritorilor si care au participat efectiv la luptele cele mari : figuri márete ale istoriei noastre, care traiesc cu noi, pe aceste meleaguri.
- In acest sat se gaseste vreunul ?
- Cum nu : Colea Dici
- Putem sa-l viziam ?
- Desigur.
Pornim ou totil spre casa lui Colea Dici, si el colontst improprietarit in Sarsänlarul romanesc.
In poarta casei, ne intampina voioasa, o batraioara.
- Poftti domnilor in casa.
Batrana dispäru, pentru a reapare dupa cateva clipe cu dulceata, apa rece si rachiu.
Aceiasi curatenie impresionanta, aceiasi ordine, aceleasi minuate velinte, care imbraca intreg interiorul, aceiasi randuiala. Pe pereti vechi fotografii cu aniiintiri  din Macedonia, cu figuri de fruntasi luptatori.
Intr-un colt zaresc fotografia a trei macedoneni, in frumosul lor port national, trei oameni care s'au ilustrat in luptele pentrn mentinerea si desvoltarea scoalei si bisericei romanesti: amicul meu Tacit (astazi functionar superior de minister) , Lazar Duma doctorul Filip Misa.
Cineva mi-a explicat cä fotografia dateazá dintr'um an memorabil al luptatorilor macedoneni, in care cei trei fruntasi, cu, foarte mari riscuri, s'au prezentat autoriatilor protestând contra inchiderii scoalelor si bisericilor romanesti.
...

Ilustratiunea Romana - Miercuri, 18 lulie 1934

In imagine colonisti aromâni din Fräşar, 1934.
aurel

Image 124 out of 127 (03.06.2018) - original



0 Comments

Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments