Pestera Sfantului Andrei

publicat de aurel la 01.08.2002

Intr-o zi tipica de vara, cer senin, vipie, 35° la umbra, am hotarat impreuna
cu cativa prieteni, sa facem o mica excursie. Un pelerinaj la Manastirea Sf. Andrei, protectorul Dobrogei si propovaduidorul crestinismului pe meleagurile romanesti.

Image "drumuri-dobrogene:sfa31.jpg"Despre Sf. Andrei:
La 30 Noiembrie, Biserica Ortodoxã - ca si cea Romano Catolicã - prãznuieste pe Sf. Apostol ANDREI, "cel dintâi chemat", fratele Sf. Ap. Petru. Erau fiii lui Iona din Betsaida de pe malul lacului Ghenizaret si pescari de meserie. Sf. Andrei a devenit ucenicul Sf. Ioan Botezãtorul, apoi al Mântuitorului. Alegerea sa ca apostol este astfel istorisitã în Evanghelie: Pe când Mântuitorul umbla pe lângã Marea Galileii, a vãzut doi frati, pe Simon - care se numeste Petru - si pe Andrei fratele lui, care erau pescari si le-a zis: "Veniti dupã Mine si vã voi face pescari de oameni." Iar ei, îndatã lãsând mrejele, au mers dupã El (Mt. IV, 18-20). Împreunã cu ceilalti Apostoli, Sf. Andrei - care si-a închinat întreaga viatã slujirii Mântuitorului - a început sã propovãduiascã (Mt. X, 1-4).
    
Diverse surse istorice mentioneaza:
Sf. Andrei a fãcut si misiune printre greci si barbari, între care trebuie socotiti si scitii, adicã locuitorii geto-daco-romani din Scythia Minor sau Dacia Ponticã (Dobrogea).

Dupa unele scrieri istorice si teologice din primele veacuri crestine, reiese ca Sf. Apostol Andrei a ajuns în Dobrogea prin anii 60 d.Hr. Împreuna cu ucenicii lui, el s-a oprit în satul Cuzgun, care astazi este comuna Ion Corvin. Aici, sfîntul Andrei s-a stabilit într-o grota din inima muntelui, despre care traditia veche spune ca era un centru religios al cultului lui Zamolxis si vatra de sihastrie a pustnicilor daci. În apa celor noua izvoare aflate lînga pestera, el a botezat primi crestini de pe teritoriul României de astazi. De aceea, el este numit si Nasul poporului român sau Protectorul românilor.

Privitor la pestera (grota) Sf.Andrei (Tatiana Lembrau):
In anul 1920, Ion (Jean) Dinu, avocat, avand si studii teologice, impreuna cu preotul Constantin Lembrau din comuna Adamclisi, pornesc cu piciorul pe drumuri neumblate, in imensa padure Migilet, in cautarea celor trei izvoare in apropierea carora se stia din stramosi ca exista o pestera in care ar fi trait unul din apostolii lui Iisus. Dupa studii amanuntite, descopera Grota Sfantului Andrei.

Cu ajutorul satenilor si primarului din comuna Ion Corvin, se curata grota pana la stanca, se ridica din stanca hornul, dandu-i-se forma de turla, si se construieste o fatada pe cat de simpla, pe atat de semnificativa. In vara anului 1943, prin grija Sf. Episcopii Constanta, se face sfintirea Sfantului Locas de catre Prea Sfintia Sa Gherontie Nicolau, insotit de un sobor de preoti.

Tot atunci, se consolideaza un izvor a carui apa tumultuoasa nu seaca niciodata. Se ridica o cruce care se boteaza in memoria marelui nostru poet Mihai Eminescu. Din 1947, Grota este parasita pana la Revolutie, cand prin grija Sfintei Episcopii Constanta se curata si se reconstruieste turla si vechea fatada.



Interesele noastre erau de natura istorico-religioasa (cel ce a propus pelerinajul fiind de religie musulmana, dar de un ecumenism-pragmatic pilduitor,.. hehehe), dar voiam sa redescoperim si frumusetile Dobrogei, ale drumurilor, locurilor si oamenilor , la nici cativa kilometri de litoralul romanesc si totusi atat de departe,
parca intr-o alta lume, pentru multi apusa, sau crezuta apusa, inexistenta poate

De aceea si imaginile pe care le-am pus aici si care speram sa redea cat de cat si pentru alti cititori, ceva din atmosfera rurala, cam prafuita, romantic-arhaica si totusi plina de viata a Dobrogei.

Pelerinajul nostru incepe la Techirghiol, si dupa cum se vede pa harta de mai jos, parcurge diferite sate, dupa Ion Corvin, parasim soseaua judeteana, spre Mnastirea Sf. Andrei, ca apoi sa ne intoarcem la sosea si sa mergem mai departe pana la Baneasa.

Image "drumuri-dobrogene:sfa01.jpg"

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa02.jpg
Drumul de la Techirghiol, de fapt bine asfaltat, pare la o prima vedere monoton. Si totusi plin de o frumusete a monotoniei, punctata de siruri  de pomi pe margine, si campuri cultivate, care-si schimba culoarea in functie de felul si stadiul recoltei.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa03.jpg
Topraisar, un mic sat dobrogean, parca uitat de timp si de tumultul civilizatiei si al "economiei de piata", unde carul cu fan isi continua drumul agale si neabatut,  ca si anul precedent, de fapt ca si in toti anii, ca de la "inceputurile lumii".

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa04.jpg
Cobadin, un sat mai maricel, (de fapt comuna?!), cu aceiasi "liniste si libertate rurala", unde nimeni nu intraba daca magarul este parcat regulamentar.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa05.jpg
Peisajul ne incanta in continuare prin culori de o prospetime uluitoare, in poleiala soarelui dobrogean.Agale, urca dealul, un Ford de prin anii '60... soseaua aceasta  aparent nesfarsita, strajuita de campuri de cereale ar putea fi tot atat de proprie si unui "middle west",...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa06.jpg
Urluia, un mic satut pe care-l "survolam" pe la margine.
Viata, vazuta din goana masini cu aer conditionat, pare si aici "filmata cu incetinitorul", in caldura coplesitoare a apropieri amiezii.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa07.jpg
O turma de vaci la adapat. Toate izvoarele captate, pe care le vei vedea raspandite pe marginea strazii, poarta si o cruce, simbolul crestinismului foarte cultivat in regiune.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa08.jpg
In apropierea comunei Adamclisi oprim sa vizitam si Monumentul triumfal sau Tropaeum Traiani.

Construit in cinstea imparatului Traian,in anii 106-109,ca omagiu pentru infringerea coalitiei formata din geto-daci,buri si sarmati,in urma luptelor purtate de romani cu acestia in anul 102,monumental comemorativ Tropaeum Traiani este un autentic izvor de informatii despre evenimentele din istoria veche a poporului roman.
Pe una din fetele soclului hexagonal a fost descifrata o inscriptie din care rezulta ca monumental era inchinat “Zeului Marte,razbunatorul” de catre “Nerva Traian August, imparat si cezar, invingatorul germanilor si dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oara tribun, pentru a VI-a oara imparat, pentru a V-a oara consul, parintele patriei.”
In apropierea monumentului comemorativ se afla mauzoleul ridicat in memoria unui ofiter superior roman.
La mica distanta spre est se gaseste si altarul, ridicat din ordinul imparatului Traian in amintirea ostasilor cazuti in batalie.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa09.jpg
La iesirea din incinta monumentului, inca vrajiti de linistea pietrelor care "tipau" atata evenimente si fapte , ale unor generatii de mult trecute,si totusi atat de omniprezente in infatisarile din piatra, zarim pe campul alaturat, doua atelaje  care treceau in goana cailor, in nori de praf, parca scapati din metopele si frescele vizitate, ... doua care romane ...


/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa10.jpg
La nord-vest de comuna Adamclisi,in mijlocul colinelor de la originea vaii Urluia,pe un platou,se gaseste celalalt grup de vestigii romane : Cetatea Tropaeum Traiani
Considerata drept cea mai mare asezare civila romana de pe teritoriul Dobrogei si construita in acelasi timp cu Monumentul comemorativ,cetatea era locuita de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian si au fost colonizati aici. Orasul ajunsese la rangul de  municipium pe vremea imparatului Septimiu Sever (193-211) dar fiind distrus de goti a trebuit sa fie reconstruit din temelii asa cum arata o inscriptie din anul 316, prin grija imparatului Constantin cel Mare. Cu acest prilej orasul a fost inzestrat cu noi ziduri de aparare masive, dar neputind rezista totusi atacurilor distrugatoare ale avarilor (anul 587), el a fost definitiv parasit si a disparut de pe scena istoriei, dupa o existenta de peste cinci secole.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa11.jpg
Podisul Dobrogei - rotunjimile pamantului, unduind intr-o armonie desavarsita, unde omul si civilizatia inca nu au reusit sa-si puna "amprentele technologice".

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa12.jpg
La o rascruce de drumuri, spre o asezare, care nici macar un indicator cu un nume nu a meritat.
Praful fierbinte al drumului de pamant, parca acelasi cu cel al copilariei mele, de la marginea orasului...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa13.jpg
Ion Corvin si locul de adapat animalele din centrul satului.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa14.jpg
In Ion Corvin facem un popas la carciuma satului, pentru o bere rece, rece...
Spre surprinderea noastra, desi era numai ora 11 dimineata, toate mesele pareau ocupate. Prima impresie; pai cine mai lucreaza campul ?!?, ... sunt oare toti alcoolici ?!?... Dar apoi am invatat foarte repede sa nu mai judecam oamenii dupa aparente, de fapt si noi eram acolo la aceiasi ora... Am gasit o masa libera dar fara scaune, ... cativa localnici s-au sculat si ne-au cedat scaunele lor, fara multe vorbe.Acest bun simt al oamenilor de acolo, ne-a impresionat in mod deosebit, si ne-a facut sa ne rusinam de prejudecatile anterioare...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa15.jpg
La cativa kilometri de Ion Corvin, facem la stanga, pe un drum pietruit care ne duce spre Manastirea Sf.Andrei. Un drum linistit unde intalnesti cel mult o caruta.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa16.jpg
Drumul unduie printre dealuri marunte, pe de o parte, goliciunea cam stearpa a podisului dobrogean, pe cealalta parte paduri de un verde foarte vivace.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa17.jpg
La vreo doi kilometri de Sf. Andrei, intram in padure - Padurea Eminescu, de fapt o parte din Padurile Migilet.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa18.jpg
Ne oprim pentru un moment la Fantana lui Eminescu, botezata de locuitorii satului Ion Corvin in cinstea marelui poet, care aucaptat izvoarele aici existente. Izvoare care dupa cum se spune, nu au secat niciodata, nici pe cea mai mare arsita.
... sa-mi fie dealul si codrul aproape ...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa19.jpg
Ajungem in sfarsit la Sf. Andrei. Aceasta este de fapt biserica noua, aflata inca in constructie, si facand parte dintr-un complex de doua biserici, corpuri de chili ale calugarilor si Grota Sf. Andrei.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa20.jpg
Aceasta este Grota (pestera) Sf. Andrei, pe partea stanga, patul, mai departe altarul. Pe pereti icoane si candele atarnate de credincioasi.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa21.jpg
Altarul grotei, in partea din spate cu o "turla", de fapt un tunel vertical sapat in stanca pana la suprafata.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa22.jpg
Dupa un moment de reculegere, l-am cautat pe Staretul Nicodim, am fi dorit sa stam de vorba cu el. Am aflat ca in ziua respectiva era plecat. Asa ca ne-am pus din nou pe drum,...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa23.jpg
Am iesit din nou la drumul judetean.
Cum era trecut de mult de ora pranzului, am hotarat sa cautam un restaurant, mai departe spre localitatea Negureni. Pe stanga si pe dreapta se vad delurile terasate inca devreme pe vremea lui Ceusescu, eforturi imense pentru a-i "smulge" naturii inca cateva petice cultivabile, dar care in arsita de aici, nu au dat niciodata roade. Acum terenuri mai mult sau mai putin prielnice pascutului vacilor.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa24.jpg
Deoarece in satul Negureni nu am gasit nici o locatie gastronomica corespunzatoare, am facut aprovizionarea cu niste beri nemaipomenit de reci, si am oprit la prima parcare, intr-un peisaj deosebit de romantic, aproape montan, pentru a ne mai potoli setea.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa25.jpg
In sfarsit am ajuns si la Baneasa. Aici gasim o locatie deosebit de placuta, cu terasa umbrita si racoroasa la strada, cu numele foarte rasunator de, Ambasador (oare cati ambasadori or fi trecut pe acilea ?!). Nu mica ne-a fost mirarea, sa cunoastem un om de afaceri american, de nationalitate greaca, din Chicago, impreuna cu secretara lui, care-si facea siesta la restaurantul Ambasador. La vreo 30 de mici si cateva beri, viata devine din ce in ce mai "lasciva", pietatea si meditatia acumulate la sfintele lacase, se mai destrama, si apare si ...  ispita intr-o dupamiaza de vara, in forma unei Dacia Nova cu picioare,...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa26.jpg
Baneasa si restaurantul Ambasador, ne-au lasat impresia unei deplinatati rurale, a unei linisti interioare, multumire si  joie de vivre absolute, si am tinut sa fixam si aceasta intr-o imagine, prin amabilitatea prietenoasa a doua doamne localnice, ceva mai in varsta, care-si faceau si ele siesta in aceasta  zapusitoare dar frumoasa dupamiaza  de vara, in fata unei beri. Consideram ca imaginea spune mai mult decat orice fraza, si ... o lasam sa vorbeasca...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa27.jpg
Dupa vreo doua ore, ne facem de drum spre casa. Drumul se arata tot timpul, in noi infatisari, sub o noua lumina. Aici incepeau serpentinele strazii prin Podisul Dobrogean.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa28.jpg
Cum calatorului ii sade bine cu ... popasul, mai facem un stop la Negureni, infascam cateva beri din acelea deosebit de reci,de la un magazin local, si ne deplasam pe jos spre varful dealului. Casele tipic dobrogene, ne incanta ochiul si sufletul, in simplitatea lor rural-arhaica, ne trezeste dorul de a ne retrage la tara, cel putin pentru  unele week-end-uri,... pentru pauze meditative, si alte lucruri ... frumoase ...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa29.jpg
Drumul pe deal, se transforma deja intr-un fel de poteca foarte inclinata. Gardul din bete de floarea soarelui, trezesc din nou in mine, imagini din copilarie, de mult uitate,...

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa33.jpg
Unii dintre noi, si-au mai amintit si de consoartele ramase acasa (acesta fusese o excursie cultural-bahica, asa intre barbati), si au inceput sa adune spontan floricele de campii, pentru a nu ajunge acasa cu mana goala. De sus, privelistea este magnifica.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa30.jpg
Podisul Dobrogean cu dealurile, vaile si satele lui. Din pacate, imaginea nu reuseste sa redea indeajuns splendoarea naturii, si adevarata valoare vizuala a momentului.

/kategorien/drumuri-dobrogene/dateien/sfa32.jpg
La intoarcere am mai oprit la Adamclisi la cetate,  pentru a vizita ruinele vestigiului roman. Din nou, piatra si marmura, in dimensiunile lor monumentale, chiar si ca ruine, impresioneaza. Si imprima un sentiment de mandrie melancolica, apropo de acei predecesori, neamuri de a le noastre, buni luptatori, dar si constructori deosebiti, care si in urma cu 2000 de ani puneau accente pe functionalitate, dar si pe estetica.

Drumul in continuare spre casa a decurs fara evenimente deosebite, in afara de un stop pentru o cafea,.. si asa s-a terminat mica noastra excursie, care de fapt a durat cam 10 ore.

1 Comment

1. Roza Livia - Constanta
17.08.2017 - 10:18
Roza LiviaDa, o prezentare completa si complexa a dragei noastre Dobroge.Felicitari! Am retrait momentele in care am parcurs si vizitat toate aceste minunate locuri . Aveti o finete si talent desavirsit in a scoate in evidenta lucrurile bune ,dar mai ales lucrurile negative ,fara a jigni sau a pune in dificultate interlocutorul. Ma bucur ca v-am descoperit !
Required all fields marked with *
9999
Notification when new comments