1 Decembrie – Ziua Națională a României și conștiința națională a românilor din Transilvania

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Noembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Despre o dezvoltare târzie totuși a conștiinței naționale a românilor transilvăneni în contextul celorlalte națiuni europene, o mica istorie. Am căutat un răspuns din datele statistice, pe care nu l-am găsit. Parcursul națiunii române de-a lungul istoriei, rămâne la începuturile sale cufundat într-o nebuloasă de informații și teze contradictorii.

Ziua de 1 Decembrie marchează momentul în care românii din Transilvania și-au afirmat, colectiv și democratic, voința politică de a decide propriul destin. Această realizare a fost rezultatul unui proces de lungă durată, în care conștiința națională românească s-a format treptat, pe parcursul a aproape două secole. Istoricii identifică mai multe etape și lideri care au contribuit la această evoluție.

I. Conștiința religios-identitară (sec. XVII – începutul sec. XVIII)

Românii din Transilvania își construiau identitatea prin credință, limbă și tradiție. Mitropoliții ortodocși și cărturarii apropiați Bisericii au fost principalii factori care au definit termenul de „popor românesc”, distinct de sași, unguri și secui, care erau recunoscuți politic ca „națiuni”. Această etapă este caracterizată de o conștiință etno-confesională, fără dimensiune politică.

II. Școala Ardeleană și conștiința națională modernă (1760–1820)

In paranteză fie spus, românii erau împărțiți între românii uniți (greco-catolici) – recunoscuți oficial si românii ortodocși – pentru mult timp nerecunoscuți de stat, majoritatea populației rurale rămânând ortodoxă, cu drepturi religioase limitate. Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Budai-Deleanu, împreună cu episcopii uniți Inocențiu Micu-Klein și Ioan Bob, au pus bazele unei ideologii naționale moderne. Aceasta se baza pe:
• originea romană a românilor,
• continuitatea lor în Transilvania,
• dreptul la egalitate politică,
• promovarea limbii române literare,
• crearea unei elite culturale educate.
Supplex Libellus Valachorum (1791) a reprezentat primul program politic al românilor transilvăneni, solicitând recunoașterea lor ca națiune politică egală. În acest moment, se poate vorbi de o conștiință politică a națiunii române.

III. Conștiința național-politică matură (1848–1918)

Figura centrală a acestei perioade a fost revoluția de la 1848, cu lideri precum Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Andrei Șaguna și memorandiștii. Conștiința națională se manifestă politic prin:
• Adunarea de la Blaj din 1848,
• Formarea Partidului Național Român,
• Elaborarea Memorandumului din 1892.
Românii încep să se comporte ca națiune politică, revendicând autonomie și drepturi egale.

IV. Conștiința națională deplină – 1 Decembrie 1918

La 1 Decembrie 1918, întreaga clasă politică, elitele culturale și religioase, împreună cu populația largă, au participat la un proces democratic de unire cu România, încheind astfel un secol și jumătate de formare a conștiinței naționale.

Structura etnică a Transilvaniei de-a lungul timpului

1760–1800
• Români: 55–60% (predominant rural, majoritatea iobagi)
• Maghiari: 25–30% (zone centrale și vestice, urban și domenii nobiliare)
• Sași: 8–10% (comunitate germană, predominant urbană)
• Secui: 5–7% (estul Transilvaniei, Ținuturile Secuiești)
• Alte grupuri: câteva procente (rome, evrei, armeni, slovaci etc.)

1830–1840 (estimare Elek Fényes)
• Români: 62,3%
• Maghiari: 23,3%

1910 (recensământ austro-ungar)
• Români: 53,74%
• Maghiari: 31,6%
• Germani: 10,7%

1919 (recensământ provizoriu românesc)
• Români: 57–58%
• Maghiari: ~26%
• Germani: ~10%
• Evrei: 3–4%
• Alții: ~3%

Aceste date arată că românii erau majoritari numeric de secole, dar fără recunoaștere politică până la 1918. Creșterea procentului românilor după Unire reflectă revenirea refugiaților și migrația inversă a populației maghiare.

1 Decembrie 1918 reprezintă astfel finalul unui proces de consolidare a conștiinței naționale și începutul unei noi etape de participare politică și socială, prin care românii din Transilvania au devenit, oficial, o națiune recunoscută și egală în drepturi.