Pentru noi, acolo, pe litoral, această dată marca începutul noului sezon estival.
Eu, cel puțin, împărțeam anul în două părți: vara, cu soare, mare, nopți petrecute prin discoteci – în fine, partea cea mai interesantă a anului – și cealaltă… frig, „splendoare socialistă” și lipsurile de rigoare. Lipsuri care ori nu existau vara, ori erau mai ușor de trecut cu vederea.
Ultimul 1 Mai de care-mi amintesc (acolo), ca multe altele de fapt, a fost pe plaja noastră „privată”. O plajă aflată între Eforie Nord și Sud, cu o lățime neobișnuit de generoasă, care lăsa fiecărui vizitator mult spațiu în jur. Câteva beri puse în sacul meu de plajă, micul casetofon cu baterii, soarele și marea alcătuiau secretul unei zile minunate, petrecute alături de câțiva prieteni.
Astăzi, locul este de nerecunoscut. O mulțime de hoteluri, barăci și parcări betonate împodobesc țărmul. Privesc și acum schimbarea ca pe o pierdere personală – pierderea paradisului copilăriei și adolescenței mele.
°°°
Am republicat acest articol și pe pagina „documentarelor” mele, deoarece reprezintă o amintire legată de cultura locului, cel puțin la Techirghiol. Nu am avut multe resurse la dispoziție, dar, din puținul pe care îl aveam, am încercat să ne construim propriul „rai”.
Surpriza cea mare a fost că unul dintre prietenii mei de atunci, Temungin, mi-a trimis chiar astăzi un mesaj cu „urări muncitorești”, confirmându-mi că își amintește cu mare plăcere și nostalgie de petrecerile noastre din această zi.
Pentru cei care nu cunosc această sărbătoare din „epoca socialistă”, pentru noi era una obligatorie, impusă. Era o adevărată artă să te sustragi obligațiilor de a participa la defilări, la paradele organizate în cinstea statului socialist și a regimului său. Mulți dintre noi credeam că este o sărbătoare creată de comuniști, când, de fapt, originile ei sunt altele.
Ziua de 1 Mai nu este, în esență, o creație a regimurilor socialiste, deși a fost puternic asociată cu acestea. Originea sa se află în mișcarea muncitorească internațională de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în special în contextul protestelor pentru ziua de lucru de 8 ore din Statele Unite (Haymarket Affair). Ulterior, în 1889, organizațiile muncitorești internaționale au stabilit 1 Mai ca zi a solidarității muncitorilor.
În țările socialiste, inclusiv în România comunistă, această zi a fost transformată într-o sărbătoare oficială majoră, marcată prin parade și manifestații organizate de stat, devenind un instrument de propagandă ideologică, cu accent pe „clasa muncitoare” și realizările regimului.
În virtutea unor amintiri uneori umbrite de astfel de momente, astăzi mă bucur cu atât mai mult de această zi.