Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

O vorbă tătărească, simplă și grea de sens, care spune mult despre tătari, despre istoria lor zbuciumată, despre vremuri aspre și despre o ospitalitate născută din lipsuri, dar dăruită cu inimă largă. Se poate spune, de asemenea, că atunci când încerci, din puținul tău, să mulțumești pe cineva obișnuit cu prea mult, nu vei izbuti întotdeauna.

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Iată o vorbă tătărească foarte frumoasă și veche, cu un sens moral clar, tipică lumii turcice – tătărești, turcești, kazahice etc. Într-o mică povestire despre viața copiilor tătari la joacă, într-o zi de vară, Temungin Ismail ne prezintă un aspect al societății tătare, poate necunoscut pentru mulți, dar și o pagină de cultură tătară: nomadă, iubitoare de cai.

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Religiozitatea tătarilor descrisă în timp, cel puțin în Dobrogea românească, apare ca fiind caldă, discretă și profund umană, integrată în viața de zi cu zi, nu rigidă său exclusivistă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

După cum am mai scris, m-am născut într-un cartier al Techirghiolului, printre tătari, fapt pe care astăzi îl privesc ca pe o șansă rară la o îmbogățire spirituală și culturală suplimentară — o șansă pe care, poate, eu și familia mea nu am știut să o valorificăm la timp.

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

În drumurile mele, ajuns în mijlocul Asiei, în stepele Tien-Șanului, lucrând, stând la masă sau petrecând cu băștinașii, m-am simțit adesea copleșit de nostalgie. Am regretat profund că, în copilărie, printre camarazii de joacă, nu am învățat și tătărește.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Îmi amintesc încă din copilărie, cu o surprinzătoare claritate, o zi relativ mohorâtă în care, ieșind la joacă, nu am găsit pe nimeni din cartierul nostru, unde copiii erau amestecați – români și tătari deopotrivă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Îmi amintesc cu drag de zilele când, sosind acasă, eram întâmpinat de mirosul plăcut, proaspăt, al scovergilor tocmai scoase din tigaie de mama. Era cald în casă și mirosea a pâine, a familie, a împreună.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Ianuarie 2026
Timp de citire: 2 minute

O nouă mică epistolă de la prietenul meu Temugin Ismail m-a uimit nespus. Citind-o, mi-am dat seama cât de puțin îi cunoșteam, de fapt, pe semenii mei tătari – iar acest lucru este, probabil, valabil pentru mulți alți români.

Publicat de Aurel Băjenaru, 10 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Vărul meu din Techirghiol, Constantin Băjenaru — pentru toată lumea, simplu, Costel — este unul dintre acei oameni care nu au avut niciodată nevoie să ridice vocea pentru a fi ascultați. Direct prin umorul său acid, de bulevard, dar spus fără vulgaritate, Costel a fost dintotdeauna un mare povestitor. Nu relata întâmplări, le construia. Le îmbrăca în vorbe, uneori voit prețioase, alteori ironic exagerate, dar mereu exacte în intenție.

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Ianuarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Îmi amintesc, cu o anumită nostalgie, de vremurile tinereții, când nu de puține ori am fost jenat, dacă nu chiar ușor șocat, de umorul direct – uneori aparent brutal – al prietenului meu tătar, în diverse ocazii sociale. La vremea aceea îl percepeam mai degrabă ca pe o excentricitate personală, ca pe o formă de franchețe dusă la extrem.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Ianuarie 2026
Timp de citire: 8 minute

Oare își poate închipui cineva marea fără să o fi văzut vreodată? Poate mintea omului să cuprindă această întindere fără margini doar din auzite? Și totuși, au existat oameni care nu au privit niciodată marea. Îmi amintesc de fiica mea: avea un an și jumătate când a întâlnit-o pentru prima oară. S-a oprit pe faleza înaltă de la Eforie Sud, la marginea ei, și a privit lung, în tăcere imensitatea albastră, ca și cum ar fi încercat să-i deslușească taina. Nu a pus nicio întrebare. Tăcerea ei era însăși mirarea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Iată o relatare despre un fenomen prea puțin cunoscut în Dobrogea de astazi, dacă nu cumva este vorba despre o exagerare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Ianuarie 2026
Timp de citire: 9 minute

Alături de Basmele românilor, au fost cărțile copilăriei mele. Am învățat cu adevărat să citesc chinuindu-mă să descifrez și să înțeleg aceste povestiri orientale. Ele se potriveau, de fapt, întru totul cu basmul oriental pe care îl trăiam la Techirghiol în acele vremuri, când încă mai treceau pe stradă femei în șalvari colorați, purtând conduri ascuțiți la vârf, bluze viu colorate și baticuri cu șiraguri de bani pe frunte. Bătrâni musulmani în șalvari otomani cu turul jos și brâu lat, cu fesuri roșii pe cap, iar alături minaretul delicat, din piatră albă, din care, după vremea prânzului, se auzeau chemările tânguitoare la rugă ale muezinului.

Religia musulmană practicată în Dobrogea era una discretă, lipsită de misionarism, aparținând sferei intime a urmașilor otomanilor de odinioară și nefiind asociată cu constrângerea sau cu teama.

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

George a apărut în grupul nostru din Eforie într-o perioadă în care noi, ceilalți, aveam în jur de 19–20 de ani, iar el, presupuneam noi, vreo 24–25. Îl consideram, comparativ cu vârsta noastră, un om „în vârstă”, modern, „curajos”, căruia îi plăcea să meargă cu noi, „tinerii”, la discotecă sau, pur și simplu, să stăm la povești, chill-uind prin vreun bar.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Răpciuga la Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Viața unui copil din cartierul tătăresc al Techirghiolului era plină de joacă, năzbâtii și lecții învățate pe neașteptate. Temoi, cel mai mic dintre cei doi frați, trăia fiecare zi cu uimire și teamă, mereu prins între curiozitate și dorința de a fi protejat. Fratele său mai mare, Mufit, îi era sprijin și model, dar și principalul „autor” al farselor care îi tulburau liniștea. Din plăcerea de a-l necăji se nășteau întâmplări pe cât de amuzante, pe atât de pline de învățăminte, ce aveau să rămână adânc întipărite în copilăria lui Temoi.

Temoi ne povestește mai jos din amintirile sale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Decembrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Jurnalistul dobrogean de origine greacă Constantin N. Sarry, născut în Dobrogea otomană de tranzitie, 1878, din părinți veniți de la Istanbul după Războiul Crimeei, ne-a lăsat o mărturie de mare preț despre specificul multicultural al provinciei.

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Decembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

Nea Tudor (Ionescu) era o figură emblematică pentru tot ce însemna mecanica pe patru roți a CAP-ului din Techirghiol și, implicit, din cartierul nostru. Mecanic priceput și membru de partid, nu o dată a intrat în conflict cu ordinea și etica comunistă, după vreo petrecere cu băutură pe măsura muncii depuse.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Decembrie 2025
Timp de citire: ~1 minut

Realitatea începuturilor Dobrogei românești este mult mai complexă decât cea ilustrată în cărțile de istorie și nu este lipsită de conflicte, multe dintre acestea având cauze etnice.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Decembrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Nea Nasy (Nasibula) era un tătar pitoresc, cu o eleganță firească: relativ scund, mereu îngrijit, purtând o mustăcioară à la Clark Gable și o pereche de ochelari sub care ochii îi erau mijiți de fumul țigării Snagov, sprijinită neglijent în colțul gurii.