Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Martie 2026
Timp de citire: 2 minute

Am primit astăzi, cu deosebită emoție, gânduri de la capătul lumii dobrogene — din Abrud (Mulciova), un loc de vis pentru mulți tătari originari de acolo și pentru vizitatorii care au știut să-i descopere frumusețea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Martie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Constanța își revenea greu după război.
Constanța, in urma cu o suta de ani (1924), cu un șarm al unei epoci de început de lume, își dezvăluia farmecul în locuri mici și simple, dar totusi pline de viață. Iata o marturie depre plaja „Duduia“, cu o atmosferă modestă, dar plină de farmecul unei epoci în care bucuria mării era simplă și la îndemână.

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Martie 2026
Timp de citire: 6 minute

Rezervația Natura 2000 Lacul Techirghiol (ROSPA0061) este o arie naturală protejată din Dobrogea, importantă mai ales pentru protejarea păsărilor de apă și a habitatelor de sărătură din jurul lacului. Zona are aproximativ 3.035 ha și este inclusă și în lista Ramsar a zonelor umede de importanță internațională.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Martie 2026
Timp de citire: 4 minute

Natura 2000 este o rețea de arii protejate la nivelul UE pentru conservarea habitatelor și speciilor pe cale de dispariție sau tipice.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Martie 2026
Timp de citire: 5 minute

Când Constanța începea să se ridice din praful vechilor mahalale otomane și din ruinele lăsate de războiul Crimeii, pe o faleză liniștită din apropierea portului se înălța o casă mare, cu pridvor larg, ferestre înalte și ziduri groase de piatră adusă de la carierele dobrogene. Era ceea ce oamenii aveau să numească, mai târziu, Casa Beiului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Martie 2026
Timp de citire: 3 minute

După cum am mai spus, trăiesc în Germania de o viață de om. În acest timp am întâlnit și aici musulmani, în special proveniți din Turcia, față de care însă nu am simțit nevoia unei apropieri, dimpotrivă. Majoritatea sunt migranți care tind să trăiască și să muncească în cercuri restrânse, în comunități formate aproape exclusiv din ai lor.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Martie 2026
Timp de citire: 4 minute

Dobrogea își revenea greu după ocupația devastatoare din Primul Război Mondial. Populația refugiată, care se reîntorcea treptat, a avut ani buni de-a face cu lipsurile și cu eforturile de reconstrucție. Din mărturiile găsite în publicațiile vremii aflăm că singurele stațiuni balneare de pe litoral erau Carmen Sylva, abia înfiripată, și Techirghiolul – o parcelare apărută lângă vechiul sat de tătari, de altfel prima stațiune balneară de pe litoral.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Martie 2026
Timp de citire: 5 minute

De câte ori nu ați privit o astfel de carte poștală veche, întrebându-vă poate care este istoria ei, de mult uitată?

Eu am făcut-o. Iată ce am reușit să aflu despre această frumoasă vilă de vacanță privată, pe care nu o cunosc și pe care nu am văzut-o niciodată în realitate.

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Martie 2026
Timp de citire: 2 minute

Vila „Păpușica” din Techirghiol datează din anul 1914, fiind construită inițial ca vilă turistică, într-o perioadă în care stațiunea începea să capete renume datorită băilor de nămol și atmosferei sale elegante.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Martie 2026
Timp de citire: 2 minute

Despre vechiul drum antic de coastă care lega sudul de nordul Dobrogei — Via Pontica — și care ocolea lacul Techirghiol pe la Urluchioi, trecând „prin dreptul” satului Musurat (astăzi Movilița), scria încă din 1902 călătorul și antropologul elvețian Eugène Pittard, în lucrarea sa „Prin Dobrogea”:

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Martie 2026
Timp de citire: 3 minute

Reiau aici, cu această ocazie, un articol pe care, la vremea respectivă, nu l-am putut interpreta corect. Nici acum nu pot trage o concluzie definitivă, însă obiceiul popular al mărțișorului de 1 Martie — cu care, de fapt, am crescut — pare să nu fi fost cunoscut în Transilvania până la preluarea teritoriului de către România.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Februarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Redau mai jos un scurt schimb de replici dintr-o secțiune de comentarii care, cred eu, spune destul despre percepția multora.

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Emigrarea musulmanilor — turci și tătari — din Dobrogea a reprezentat un fenomen amplu și de durată, declanșat în mod vizibil după unirea provinciei cu România, în 1878, și continuat în valuri succesive până către mijlocul secolului al XX-lea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

„Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, administrația Casei Bisericii, aduce vii mulțumiri domnului Ioan Tiliță, din comuna Techirghiol, județul Constanța, pentru bunăvoința de a dona bisericii din acea comună un clopot în valoare de 1.500 lei.”

Monitorul Oficial, 8 iulie 1915

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

La 5 iulie 1915, ziarul „Universul” atrăgea atenția asupra unei situații frecvente:

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Februarie 2026
Timp de citire: 3 minute

În toamna anului 1935, Constanța trăia sub fascinația și teama unor povești desprinse parcă din romanele polițiste americane. Oraș-port cosmopolit, cu marinari, negustori, soldați și aventurieri care se perindau zilnic prin gară și pe cheiurile portului, Constanța interbelică era un loc al oportunităților, dar și al primejdiilor. Dincolo de forfota teraselor și de eleganța promenadelor de la malul mării, lumea subterană a tâlharilor își făcea simțită prezența prin lovituri îndrăznețe și planuri diabolice.

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Februarie 2026
Timp de citire: 21 minute

Am descoperit cu surprindere că Henric Sanielevici (1875–1951), in relatarea despre sejurul său estival în Dobrogea, însoțind un judecător ambulant prin comunele din jurul Mangaliei, scrie mai jos despre satul „curat tătăresc” Hagieni, de lângă Mangalia, pe care autorul îl ascunde sub inițiala H.

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

În zona lacului Techirghiol, pe litoralul românesc al Mării Negre, proprietățile curative ale nămolului sapropelic și ale apei sărate erau cunoscute empiric încă din secolul al XIX-lea. Localnicii și primii vizitatori observaseră efectele benefice asupra afecțiunilor reumatismale și dermatologice, însă exploatarea organizată a nămolului terapeutic avea să înceapă abia în jurul anului 1900.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Așa cum se poate observa mai jos, Constanța anilor ’30 — o perioadă marcată de criza economică internațională — era supusă unor reglementări stricte în ceea ce privește prostituția. Stabilimentele în care această activitate era practicată erau cunoscute autorităților și funcționau în baza unor înregistrări oficiale la poliție.

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Doi prieteni se așază la o masă.
— Nea Gică, o sticlă de Murfatlar!
Nea Gică sosește îndată cu comanda și așază pe masă trei pahare.
— Dar de ce ai adus, bre, trei pahare? Noi am cerut doar două!
— Dar de ce, care dintre voi nu bea?

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Textul cărții poștale, redactat în limba germană – „Techirghiol, strada principală și vedere generală a orașului” – indică faptul că aceasta a fost realizată de administrația germană de ocupație în timpul Primului Război Mondial. Este foarte probabil ca germanii să fi preluat o fotografie românească anterioară, întrucât atmosfera surprinsă este încă una pașnică, specifică unei stațiuni balneare aflate departe de dramatismul frontului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Iată cu ce „scepticism” era privită evoluția costumului de baie feminin în anii ’20: trecerea de la costumul complet la „deux pièces”, pe plajele de la Marea Neagră. Faptul că femeile "apar complect goale", era o exagerare însă. În acei ani, localitatea Carmen Sylva — devenită ulterior Eforie Sud — purta încă numele de Techirghiol (Movilă).

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Februarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Astăzi, într-un context european în care islamul își pierde treptat din acceptanță pe fondul manifestărilor sale tot mai dogmatice și militante, iar în locul integrării în societățile gazdă apar tendințe de afirmare dominantă a cutumelor religioase, dezvoltandu-se societați musulmane paralele, devine cu atât mai important să subliniem exemplul integrării depline a comunității musulmane din Dobrogea în spațiul creștin majoritar din jur.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Astăzi poate părea un detaliu pierdut în istorie, însă debarcaderul de la Techirghiol a reprezentat cândva o verigă esențială în lanțul terapeutic care a făcut celebră stațiunea. Tratamentul cu băi de nămol, consacrat pentru proprietățile sale curative, nu era considerat complet fără o etapă obligatorie: baia de soare și nisip la mare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Februarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Ridicat în anii 1920, Sanatoriul „Speranța” din Techirghiol a fost una dintre instituțiile emblematice ale stațiunii, într-o perioadă în care tratamentele balneare deveniseră sinonime cu modernitatea și rafinamentul.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Cazinoul din Techirghiol, surprins în imaginea din 1915, a fost inaugurat la 2 iulie 1904. Termenul „cazinou”, împrumutat din limba germană, nu desemna inițial un spațiu destinat jocurilor de noroc, ci o clădire destinată reuniunilor sociale și recreative, care includea sală de bal, restaurant și alte facilități similare. În acest sens, era asemănător vechiului „Kursaal” – un edificiu dedicat recreerii și socializării într-o stațiune balneară.

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Techirghiolul la începutul noului secol trecut ne este prezentat de monograful și istoricul colonel M. D. Ionescu (1866–1938), în lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” (1904).

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Astăzi, duminică, sosind acasă de la gym — da, de la gym; încerc să merg în fiecare zi — am preluat ideea tatălui meu (care a împlinit zilele trecute 91 de ani). El spune că mai are încă multe de rezolvat până la 108 ani, vârsta până la care și-a propus să trăiască. Am încă copii pe care trebuie să- i cresc mari, două fete.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Februarie 2026
Timp de citire: 7 minute

Paris – Vienne – Budapest – Constantza

Trenul Orient Express a fost inaugurat la 4 octombrie 1883, plecând din Paris, din stația Gare de l’Est, ca o magistrală internațională de pasageri menită să lege Europa Occidentală de extremul est al continentului. Inițial, ruta se oprea în sud-estul Europei, parcurgând aproximativ 2 500–2 600 km prin Germania, Austria-Ungaria și Balcani.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Februarie 2026
Timp de citire: 13 minute

Prefațând articolul, nu pot să nu observ că, așternând rândurile de mai jos pe „hârtie”, mă surprind pe mine însumi prins într-un nou basm modern, dobrogean, plăsmuit aici în tonalitatea poveștilor îndrăgite ale copilăriei — o îmbinare între "Poveștile Nemuritoare" și "O mie și una de nopți", filtrată prin spiritul și imaginarul meleagurilor natale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

În urmă cu peste o sută de ani, o cerere în căsătorie la tătari avea darul de a apuca pe căi mai scurte și mai pitorești, ocolind cu nonșalanță standardele pe care le considerăm astăzi firești.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Mi-e dor de copilăria de la bunici… De camera mică, dar plină de suflet, unde timpul părea că are altă răbdare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Februarie 2026
Timp de citire: 9 minute

Despre noii cetățeni ai României, locuitorii Dobrogei, s-a scris și s-a fabulat mult timp, până târziu în secolul următor anexării. Dar mai ales musulmanii, foști cetățeni otomani, reprezentau o prezență exotică și puțin cunoscută.

La speculațiile despre ei au contribuit nu doar presa scrisă, ci și diverși „cercetători” de folclor, precum Elena Sevastos, aceasta fiind distinsă de Academia Română, în anul următor apariției cărții sale de folclor, cu premiul Ion Heliade Rădulescu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Februarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Când tunurile Războiului Crimeii au tăcut, Küstendje nu mai era un oraș, ci o amintire. Casele fuseseră arse sau părăsite, cheiul se surpase, iar vântul mării trecea nestingherit printre ziduri prăbușite. Se spunea că mai rămăsese o singură casă întreagă, albă, cu obloane albastre, și câteva familii de turci bătrâni care nu plecaseră nicăieri — pentru că nu mai aveau unde.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre Dobrogea s-a răspândit, de-a lungul timpului, o legendă autodeclarată a multiculturalismului și a unor relații interetnice exemplare, care însă nu au corespuns întotdeauna realității.

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Noua Dobroge românească s-a dovedit, pentru mulți dintre vechii săi locuitori, mai degrabă o încercare decât o promisiune. Schimbarea de administrație a adus cu sine nu doar o altă ordine politică, ci și o ruptură adâncă în echilibrul unei lumi vechi, așezate, cu ritmuri orientale lente și reguli nescrise.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Despre săculețul de piele atârnat la gât ca talisman am aflat cândva din cărțile lui Karl May, la pieptul indianului atârnă adesea un mic săculeț din piele, modest ca formă — medicine bag-ul. Nu era un leac pentru trup, ci pentru destin. Winnetou nu purta „medicamentul” ca pe o podoabă, ci ca pe ceva magic și identitar. Pierderea lui ar fi fost mai gravă decât o rană, pentru că ar fi însemnat ruperea legăturii cu sinele și cu legea nescrisă a tribului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Era o dimineață târzie de primăvară în Küstendje, micul port liniștit de la Marea Neagră. Pescarii își strângeau plasele, iar vântul adia ușor aducând miros de sare și pește proaspăt. În piața mică din centrul orașului, amestecul de miresme — cafea turcească, condimente și pâine caldă — făcea aerul să pară viu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Cultura tătară, a tătarilor din Techirghiol, în special grija și dragostea lor față de copii, continuă să mă surprindă.

Mica povestire din epistola următoare a lui Temungin Ismail reprezintă un exemplu concludent în această privință, ilustrând grija și protecția pe care bunicii le oferă copiilor — adevărați „avocați” ai celor mici atunci când greșesc — în contrast cu pornirea, uneori violentă, a tatălui de a aplica o „învățătură de viață” cu ajutorul curelei.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Secretomania tătarilor pare să fi fost o trăsătură ancestrală, o formă de autoapărare a neamului și un mijloc de conservare a tradițiilor și culturii proprii în fața străinilor, mai ales a noilor veniți de peste Dunăre. Sub presiunea acestei rezerve îndelung cultivate, numeroase tradiții orale, legende și povestiri s-au pierdut cu totul; se pare că bătrânii fie le-au uitat, fie le-au socotit nedemne ori inutile de a fi transmise mai departe, poate din pricina caracterului lor neplăcut sau dureros.

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre publicistul și scriitorul Ion Dumitrescu (1900–1951) am mai scris, cu un motiv întemeiat. A sosit ca învățător în satul de tătari Pervelia (Moșneni) la doar 19 ani, unde, în 1919, a organizat prima școală românească, pe care a condus-o timp de trei ani. Din această perioadă ne-a lăsat câteva studii de o deosebită valoare despre tătarii dobrogeni, obiceiurile și folclorul lor.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Dobrogea m-a fascinat întotdeauna acolo unde lumea modernă, cu turiștii ei grăbiți și tarabele în culori stridente, se oprește.

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Ianuarie 2026
Timp de citire: 7 minute

Am trăit o viață întreagă printre ei, printre vecinii și prietenii mei de joacă – tătarii –, dar nu i-am cunoscut cu adevărat. Abia acum, după o viață de om, aflu amănunte de la prietenul meu Temungin, amănunte care completează o imagine cu foarte multe goluri.

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

„S-au închis ochii, dar s-a deschis fundul.”

La începuturile sale, Techirghiolul era un sat de tătari, alături de câteva familii de turci. Cine își mai amintește astăzi cum trăiau acești oameni, care le erau obiceiurile, bucuriile mărunte și greutățile zilnice?

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Pentru a-i înțelege cu adevărat pe turcii și tătarii din Techirghiol, din Dobrogea, nu este suficient să le observăm obiceiurile sau să le cunoaștem istoria; este nevoie să pătrundem în miezul culturii lor. Iar acest miez este religia, moștenită din familie, transmisă din generație în generație, ca un cod interior al vieții. Reperele ei fundamentale sunt fixate în Coran, cartea sacră a musulmanilor, care modelează nu doar credința, ci și felul de a privi lumea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Ianuarie 2026
Timp de citire: 10 minute

Scriam aceste rânduri într-o frumoasă zi de vineri, vara trecută, într-o zi de sărbătoare a musulmanilor, când, la ora 13:15, începea rugăciunea de sfârșit de săptămână, iar curtea geamiei era goală.

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Din mărturii mai vechi din Dobrogea devenită românească publicate în presa vremii, reiese clar separarea pe criterii de sex la petrecerile tătărești din Dobrogea. La nunți, de pildă, femeile petreceau separat de bărbați.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Despre imamul Musa Ciorabai din Techirghiol, unul dintre puținii musulmani români cu studii teologice la Istanbul, am mai vorbit aici. Pașaportul din imagine care a servit acestui scop, evidențiază conectarea societății musulmane din Techirghiol cu lumea turcă, cu Istanbul.

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

O vorbă tătărească, simplă și grea de sens, care spune mult despre tătari, despre istoria lor zbuciumată, despre vremuri aspre și despre o ospitalitate născută din lipsuri, dar dăruită cu inimă largă. Se poate spune, de asemenea, că atunci când încerci, din puținul tău, să mulțumești pe cineva obișnuit cu prea mult, nu vei izbuti întotdeauna.

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Iată o vorbă tătărească foarte frumoasă și veche, cu un sens moral clar, tipică lumii turcice – tătărești, turcești, kazahice etc. Într-o mică povestire despre viața copiilor tătari la joacă, într-o zi de vară, Temungin Ismail ne prezintă un aspect al societății tătare, poate necunoscut pentru mulți, dar și o pagină de cultură tătară: nomadă, iubitoare de cai.

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Religiozitatea tătarilor descrisă în timp, cel puțin în Dobrogea românească, apare ca fiind caldă, discretă și profund umană, integrată în viața de zi cu zi, nu rigidă său exclusivistă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

După cum am mai scris, m-am născut într-un cartier al Techirghiolului, printre tătari, fapt pe care astăzi îl privesc ca pe o șansă rară la o îmbogățire spirituală și culturală suplimentară — o șansă pe care, poate, eu și familia mea nu am știut să o valorificăm la timp.

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

În drumurile mele, ajuns în mijlocul Asiei, în stepele Tien-Șanului, lucrând, stând la masă sau petrecând cu băștinașii, m-am simțit adesea copleșit de nostalgie. Am regretat profund că, în copilărie, printre camarazii de joacă, nu am învățat și tătărește.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Îmi amintesc încă din copilărie, cu o surprinzătoare claritate, o zi relativ mohorâtă în care, ieșind la joacă, nu am găsit pe nimeni din cartierul nostru, unde copiii erau amestecați – români și tătari deopotrivă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Îmi amintesc cu drag de zilele când, sosind acasă, eram întâmpinat de mirosul plăcut, proaspăt, al scovergilor tocmai scoase din tigaie de mama. Era cald în casă și mirosea a pâine, a familie, a împreună.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Ianuarie 2026
Timp de citire: 2 minute

O nouă mică epistolă de la prietenul meu Temugin Ismail m-a uimit nespus. Citind-o, mi-am dat seama cât de puțin îi cunoșteam, de fapt, pe semenii mei tătari – iar acest lucru este, probabil, valabil pentru mulți alți români.

Publicat de Aurel Băjenaru, 10 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Vărul meu din Techirghiol, Constantin Băjenaru — pentru toată lumea, simplu, Costel — este unul dintre acei oameni care nu au avut niciodată nevoie să ridice vocea pentru a fi ascultați. Direct prin umorul său acid, de bulevard, dar spus fără vulgaritate, Costel a fost dintotdeauna un mare povestitor. Nu relata întâmplări, le construia. Le îmbrăca în vorbe, uneori voit prețioase, alteori ironic exagerate, dar mereu exacte în intenție.

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Ianuarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Îmi amintesc, cu o anumită nostalgie, de vremurile tinereții, când nu de puține ori am fost jenat, dacă nu chiar ușor șocat, de umorul direct – uneori aparent brutal – al prietenului meu tătar, în diverse ocazii sociale. La vremea aceea îl percepeam mai degrabă ca pe o excentricitate personală, ca pe o formă de franchețe dusă la extrem.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Ianuarie 2026
Timp de citire: 8 minute

Oare își poate închipui cineva marea fără să o fi văzut vreodată? Poate mintea omului să cuprindă această întindere fără margini doar din auzite? Și totuși, au existat oameni care nu au privit niciodată marea. Îmi amintesc de fiica mea: avea un an și jumătate când a întâlnit-o pentru prima oară. S-a oprit pe faleza înaltă de la Eforie Sud, la marginea ei, și a privit lung, în tăcere imensitatea albastră, ca și cum ar fi încercat să-i deslușească taina. Nu a pus nicio întrebare. Tăcerea ei era însăși mirarea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Iată o relatare despre un fenomen prea puțin cunoscut în Dobrogea de astazi, dacă nu cumva este vorba despre o exagerare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Ianuarie 2026
Timp de citire: 9 minute

Alături de Basmele românilor, au fost cărțile copilăriei mele. Am învățat cu adevărat să citesc chinuindu-mă să descifrez și să înțeleg aceste povestiri orientale. Ele se potriveau, de fapt, întru totul cu basmul oriental pe care îl trăiam la Techirghiol în acele vremuri, când încă mai treceau pe stradă femei în șalvari colorați, purtând conduri ascuțiți la vârf, bluze viu colorate și baticuri cu șiraguri de bani pe frunte. Bătrâni musulmani în șalvari otomani cu turul jos și brâu lat, cu fesuri roșii pe cap, iar alături minaretul delicat, din piatră albă, din care, după vremea prânzului, se auzeau chemările tânguitoare la rugă ale muezinului.

Religia musulmană practicată în Dobrogea era una discretă, lipsită de misionarism, aparținând sferei intime a urmașilor otomanilor de odinioară și nefiind asociată cu constrângerea sau cu teama.

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

George a apărut în grupul nostru din Eforie într-o perioadă în care noi, ceilalți, aveam în jur de 19–20 de ani, iar el, presupuneam noi, vreo 24–25. Îl consideram, comparativ cu vârsta noastră, un om „în vârstă”, modern, „curajos”, căruia îi plăcea să meargă cu noi, „tinerii”, la discotecă sau, pur și simplu, să stăm la povești, chill-uind prin vreun bar.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Răpciuga la Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Ianuarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Viața unui copil din cartierul tătăresc al Techirghiolului era plină de joacă, năzbâtii și lecții învățate pe neașteptate. Temoi, cel mai mic dintre cei doi frați, trăia fiecare zi cu uimire și teamă, mereu prins între curiozitate și dorința de a fi protejat. Fratele său mai mare, Mufit, îi era sprijin și model, dar și principalul „autor” al farselor care îi tulburau liniștea. Din plăcerea de a-l necăji se nășteau întâmplări pe cât de amuzante, pe atât de pline de învățăminte, ce aveau să rămână adânc întipărite în copilăria lui Temoi.

Temoi ne povestește mai jos din amintirile sale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Decembrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Jurnalistul dobrogean de origine greacă Constantin N. Sarry, născut în Dobrogea otomană de tranzitie, 1878, din părinți veniți de la Istanbul după Războiul Crimeei, ne-a lăsat o mărturie de mare preț despre specificul multicultural al provinciei.

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Decembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

Nea Tudor (Ionescu) era o figură emblematică pentru tot ce însemna mecanica pe patru roți a CAP-ului din Techirghiol și, implicit, din cartierul nostru. Mecanic priceput și membru de partid, nu o dată a intrat în conflict cu ordinea și etica comunistă, după vreo petrecere cu băutură pe măsura muncii depuse.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Decembrie 2025
Timp de citire: ~1 minut

Realitatea începuturilor Dobrogei românești este mult mai complexă decât cea ilustrată în cărțile de istorie și nu este lipsită de conflicte, multe dintre acestea având cauze etnice.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Decembrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Nea Nasy (Nasibula) era un tătar pitoresc, cu o eleganță firească: relativ scund, mereu îngrijit, purtând o mustăcioară à la Clark Gable și o pereche de ochelari sub care ochii îi erau mijiți de fumul țigării Snagov, sprijinită neglijent în colțul gurii.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Decembrie 2025
Timp de citire: ~1 minut

În repetate rânduri m-am întrebat cine să fi fost, dincolo de numele său albanez, omul care vreme de peste două decenii a stăpânit Vila Anagnosti, chiar în inima Techirghiolului. Clădirea nu era doar o vilă, ci un hotel renumit, cu sală de bal, teatru și proiecții cinematografice — un adevărat centru al vieții mondene de altădată. Totul a dăinuit până când un incendiu i-a pecetluit soarta in anii 20, iar în 1933, pe ruinele sale, avea să răsară terasa Zori de Zi.

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Decembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Distracțiile stațiunii balneare de la începutul secolului trecut pot părea astăzi desuete, însă balurile de atunci reprezentau, în esență, echivalentul discotecilor de mai târziu sau al cluburilor contemporane. Așa cum reiese din articolul de mai jos din 1906, acestea erau organizate de protipendada venită la băi, întruchipată aici de soțiile ofițerilor de rang înalt, sub forma unor evenimente cu scop caritabil, unde mondenul se împletea firesc cu filantropia.

Este de remarcat aici cum rangul ofițeresc se răsfrângea nu doar asupra soțiilor, ci și asupra fiicelor militarilor, devenind un semn vizibil al prestigiului familial și al valorii unei alianțe matrimoniale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Decembrie 2025
Timp de citire: 9 minute

George Onciul și colindele românești – memorie, identitate și „fosile ale spiritului”

În istoria muzicologiei românești, numele lui George Onciul (Georg Ritter von Onciul, 1904–1981) ocupă un loc discret, dar fundamental. Format intelectual în perioada interbelică, într-un spațiu cultural de interferențe – Bucovina – Onciul aparține acelei generații de cercetători care au privit muzica românească nu ca pe un fenomen izolat, ci ca pe un rezultat al unor straturi istorice și culturale suprapuse. Pentru el, muzica populară nu era doar expresie estetică, ci document viu al devenirii unui popor.

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Decembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

Cândva, Techirghiolul era plin de „sezoniști” — așa erau numiți cei care soseau aici vara, în sezonul băilor, o denumire deja împământenită încă de la începuturile balneare ale acestor locuri.

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Decembrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Mai am încă viu în memorie zăngănitul lanțurilor lăsate libere ale obloanelor micului camion Carpați.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Decembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Iată câteva amănunte despre bandele de tălhari ai Dobrogei, despre lipsa de scrupule și violența spontană, deosebit de brutală, intâlnită la cumpana dintre secole.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Decembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

În anii de după Primul Război Mondial, satul tătăresc din Techirghiol era descris ca un așezământ arhaic, răspândit de-a lungul unor văi înguste și dealuri line. Martorii vremii evocau un peisaj auster și profund oriental: „în gurile unor vălcele câteva cumpene, pe dâmburi câteva mori de vânt, şi tocmai în fund, o îngrămădeală mohorâtă de colibe joase şi pământii, care formează adevăratul sat tătăresc, a cărui aşezare începe într'o adâncitură şi se sfârşeşte tocmai sus, pe creasta dealului.”

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Decembrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Din jurnalul unui dobrogean in exil

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Decembrie 2025
Timp de citire: ~1 minut

Constanța
Bandă de tâlhari.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Decembrie 2025
Timp de citire: 13 minute

Într-un scurt articol din Constituționalul anului 1898 aflăm câteva pagini din istoria adevărată a Dobrogei și a înființării localităților din această provincie.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Decembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Ziua de 6 decembrie, când Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Nicolae, a fost dintotdeauna încărcată de semnificații în cultura românească. Sfântul, considerat ocrotitor al copiilor, al brutarilor, marinarilor, femeilor nemăritate și al celor nedreptățiți, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, cinstit nu doar în tradiția ortodoxă, ci și în multe alte confesiuni.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Decembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Articolul de mai jos apărut în publicația „Lupta” în anul 1893 ne dezvăluie, în câteva rânduri, începuturile balneologiei românești la Marea Neagră. Inginerul Râmniceanu, director al Eforiei Spitalelor, organizația care administra spitalele din Muntenia și Moldova, aflat în căutarea unor alternative balneologice noi, cercetează apele lacului noii provincii românești, deja cunoscut ca fiind sărat.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Decembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Într-un articol anterior l-am menționat pe căpitanul M. D. Ionescu care, în monumentala sa Monografie a Dobrogei, scria:

„Între satele din nou înființate de Tătari în 1864 erau Dunavățul, Beibugeac, Morughiol, Saraiul. Femeile lor purtau încă la această dată inele de argint la nas.”

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Decembrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Ziua Națională a României, celebrată la 1 Decembrie, marchează nu doar un moment politic, ci împlinirea unui vis devenit realitate: Unirea Banatului, Crișanei, Maramureșului și Transilvaniei cu România, decisă la Alba Iulia în 1918. A fost clipa în care românii despărțiți de veacuri au hotărât, prin voință comună, să trăiască sub același steag și sub același nume.

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Noembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Despre o dezvoltare târzie totuși a conștiinței naționale a românilor transilvăneni în contextul celorlalte națiuni europene, o mica istorie. Am căutat un răspuns din datele statistice, pe care nu l-am găsit. Parcursul națiunii române de-a lungul istoriei, rămâne la începuturile sale cufundat într-o nebuloasă de informații și teze contradictorii.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Noembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Astăzi am fost surprins să găsesc, în contul de mesagerie privată al familiei mele, o fotografie veche de anul trecut, postată de fiica mea cea mică — o fotografie din Dobrogea bulgărească.

Se pare că fascinația pentru acest pământ bătut de vânturi și ars de soare, la marginea Pontului Euxin, am reușit să o transmit și fiicelor mele, cresute in mijlocul unei alte culturi. Micile noastre excursii prin aceste locuri departe de civilizația turismului estival, dar pline de spiritualitate, de o identitate aparte, sălbatică, primordială, au lăsat urme, impresii adânci și o nostalgie de neșters.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Noembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

Un alt pasaj din monografia Căpitanului M. D. Ionescu, "Dobrogea în pragul veacului al XX-lea" ni-i prezintă pe tătari, așa cum erau cunoscuți din informațiile vremii.

În imagine o ilustrație a textului original cu titlul "Locuinţa şi familie de Tătari". Imaginea provine din jurul anului 1900.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Noembrie 2025
Timp de citire: 9 minute

Despre plaja aceea neobișnuit de lată, sălbatică, singuratică, cu o atmosferă romantică aparte — parte din vechea "Plajă Nouă", odinioară a Techirghiolului — am mai scris cu diferite ocazii.

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Noembrie 2025
Timp de citire: 9 minute

Conducerea Muzeului de Istorie din Balcic și-a exprimat public nemulțumirea față de ceea ce numește „cultul” creat în jurul Reginei Maria la Castelul din Balcic.

Reprezentanții instituției susțin că, pentru bulgari, Regina Maria este „simbol al unei puteri străine de ocupație”. În același timp, muzeul critică și Centrul Cultural „Castelul” pentru promovarea accentuată a personalității Reginei Maria a României.

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Noembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Căpitanul M. D. Ionescu, în lucrarea sa Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, ne prezintă, printre altele, o scurtă înregistrare — o imagine a Dobrogei și a societății ei în anul 1769 — sub forma unei relatări a baronului François de Tott (1733–1793), care a avut de îndeplinit misiuni la Poarta Otomană, aliată a Parisului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Noembrie 2025
Timp de citire: 7 minute

Astăzi, „răsfoind” internetul, am nimerit întâmplător peste un fragment dintr-o ședință a Consiliului Local al Techirghiolului. Se discuta acordarea titlului de „Cetățean de onoare al orașului” domnului Prodan Niță, un virtuoz al viorii, fost șef de orchestră al ansamblului turistic Nunta Zamfirei din Eforie Nord.

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Noembrie 2025
Timp de citire: 7 minute

Satul Tătaru, aflat în comuna Comana, județul Constanța, este una dintre vechile așezări dobrogene ale cărei rădăcini se pierd în negura istoriei și a migrațiilor orientale. Conform tradiției locale, satul ar fi fost întemeiat de tătari veniți din Crimeea, care s-au așezat în jurul unei ferme și al unei mori de vânt ridicate de doi bulgari.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Noembrie 2025
Timp de citire: 5 minute

În căldura molcomă a după-amiezii dobrogene, trecând și pe lângă vestita vale sălbatică Kiragi — cândva cuib de bandiți — ajungem la Vâlcelele, locul care purta odinioară un nume deosebit de melodios: Valala sau Valalî.

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Noembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

Drumul care străbate câmpii aride, ușor ondulate, arse de soare, nu lasă să se întrevadă sălbăticia și primordialitatea locurilor din față, de la capătul de sud al Dobrogei, la granița cu Bulgaria.

În paranteză fie spus, în general, așezările din Dobrogea, pentru o mai bună identificare de-a lungul istoriei lor, poartă trei denumiri: cea otomană (turcească), transcrierea fonetică a acesteia în românește — folosită după preluarea Dobrogei de către România — și numele nou, românesc, actual, propus de învățătorul C. Brătescu în anii ’20. Uneori, localitatea se mai identifică și prin numele ei antic roman sau printr-o denumire atribuită de coloniștii germani.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Noembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Primii coloniști români care au ajuns în Dobrogea, în localitatea Cerna din județul Tulcea și împrejurimi, au avut de înfruntat numeroase greutăți.

„...conflicte cu administrația, cu locuitorii străini, între care au fost trimiși...”

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Noembrie 2025
Timp de citire: 12 minute

Iată că a fost identificat și cel care s-a implicat direct în procesul de redenumire a așezărilor din Dobrogea — un demers ce poate fi privit, pe alocuri, ca o falsificare a istoriei acestei regiuni.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Noembrie 2025
Timp de citire: 7 minute

În sudul Dobrogei, acolo unde pământul se frânge în linia graniței cu Bulgaria, se află o localitate mică, aproape uitată de lume. Astăzi se numește Măgura, dar în vremuri de demult purta un nume cu rezonanță orientală: Docuzaci – din turcescul Dokuzağaç, alcătuit din dokuz („nouă”) și ağaç („copaci”). Un funcționar român, probabil fără prea multă imaginație, i-a schimbat numele în Măgura, într-un gest birocratic care a șters o filă dintr-o istorie lungă și amestecată.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Octombrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Dincolo de drumul care duce spre Adamclisi, acolo unde asfaltul se pierde printre bălării și tăcerea devine stăpână, se ascunde un sat pe care puțini îl mai știu: Abrud, fostul Mulciova otoman. Un sat cu o sosea care nu mai duce nicăieri, doar pana la ruinele fostului sat alaturat, dar care odinioară lega oameni, destine și credințe.

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Octombrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Procesul de integrare a Dobrogei în cadrul României a fost unul lent și prudent, marcat de dorința de a asigura controlul politic și administrativ asupra unei regiuni cu o populație foarte diversă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Octombrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Trăim ani de zile în preajma unui om și, când ne dăm seama că l-am cunoscut prea puțin sau deloc, e deja prea târziu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Octombrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Mai jos găsiți un document de epocă, un articol dintr-un ziar moldovenesc apărut la Iași, în care se evidențiază izbitoarea lipsă a conștiinței unității de neam a românilor. Mocanii, oierii din Mărginimea Sibiului, care în 1908 încă aparțineau Austro-Ungariei, erau considerați străini. La doar zece ani distanță de la „Rezoluția de la Alba Iulia” (1 decembrie 1918), unitatea de neam și de limbă a românilor din cele trei țări românești rămânea necunoscută la Iași.

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Octombrie 2025
Timp de citire: 7 minute

Dobrogea și politica externă a României după 1878

Victor Verzea (1866–1940), politician și colonel român, ne arată, într-un fragment al unei analize asupra politicii externe a României la 1908, de ce „Marile Puteri” au decis în 1878 schimbul de teritorii dorit de Rusia. Aceasta trebuia oricum să primească ceva, iar România a fost nevoită să cedeze Basarabia Rusiei, cele trei județe din sud, pentru a primi în schimb Dobrogea, o stavilă împotriva expansiunii Rusiei spre sud.

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Octombrie 2025
Timp de citire: 5 minute

[...]
In toate harțile lor, pe care le intrebuinţează în şcoli, Dobrogea e aratată ca facind parte din pamintul Bulgariei. Şi toți Bulgarii sunt crescuţi în ideia ca Dobrogea trebue să fie a lor.Ni-au aratat-o îndestul chiar cei patru bulgari dobrogeni, supuşi romîni cari au sfâşiat steagul nostru, pe piață publica... Doi din ei au fost liberați:iar ceilalți doi vor fi facuți și ei scapati... Ca in tara lui Cremene, de !...

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Octombrie 2025
Timp de citire: 8 minute

Dacă este să-l ascultăm pe dl. Nicolae Iorga (vezi mai jos), istoric, publicist, dar și cunoscut xenofob și naționalist român, Dobrogea era, "dupa treizeci de ani de stapinire", împânzită de tot felul de străini, inclusiv de bulgari care, citez, „mai în fiecare zi ne poftesc să ieşim din Dobrogea lor”.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Octombrie 2025
Timp de citire: 7 minute

Cine au fost protoromânii?

Protoromânii, numiți și romanici orientali, reprezintă populația romanică (latinofonă) formată în provinciile balcanice ale Imperiului Roman — în special Dacia, Moesia, Tracia și Illyricum — între secolele II și VII d.Hr. Aceștia sunt strămoșii direcți ai poporului român și ai celorlalte populații neolatine din Balcani: aromânii, meglenoromânii și istroromânii.

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Octombrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Articolul lui Adrian Poruciuc, publicat în Arheologia Moldovei (vol. XLII, 2019), intitulat „O necesară reconsiderare a originii cuvântului românesc boier și a boieriei ca instituție specifică românilor, albanezilor și slavilor medievali (I)”, propune o nouă interpretare a originii termenului boier și a instituției boieriei.

Publicat de Aurel Băjenaru, 10 Octombrie 2025
Timp de citire: 5 minute

Despre slavii așezați pe teritoriul României de astăzi și incursiunile lor la sud de Dunăre, întreprinse pentru a jefui și a lua robi, există numeroase mărturii ale cronicilor bizantine ale vremii. Potrivit acestor izvoare, populația romanizată din provinciile sud-dunărene a fost adesea luată în robie și strămutată la nord de fluviu.

Acești captivi — purtători ai limbii și culturii romanice — au contribuit în mod semnificativ la procesul de formare a populației de la nord de Dunăre desnazionalizând migratorii, stând astfel la baza etnogenezei poporului român.

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Octombrie 2025
Timp de citire: 11 minute

V-ați întrebat vreodată ce a însemnat viața alături de slavi, stăpânii de odinioară care, trimițând prizonierii romani la nord de Dunăre — la muncă și pentru popularea teritoriului — au declanșat procesul de etnogeneză al poporului român?

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Octombrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Îmi amintesc de mirosul de gutui și de toamna care plutea odinioară în casa părintească. În camerele nefolosite, la ferestrele mari, mama așeza pe pervazuri gutuile culese din grădină. Era un gest simplu, dar plin de sens, parte din gospodăria de subsistență pe care părinții mei, ca mulți alții de la "sat", o îngrijeau cu răbdare și dăruire în fiecare an.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Octombrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Iată că un publicist și filozof român, Sorin Cucerai, reia și el teoria mea, pornind de la endonimul „român”, care, de la o identitate politică inițială, ajunge, prin formarea poporului român, să desemneze o identitate națională.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Octombrie 2025
Timp de citire: 4 minute

Retragerea aureliană din Dacia a fost determinată de un complex de factori care au slăbit atât provincia nord-dunăreană, cât și Imperiul Roman în ansamblu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Octombrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Despre carpi, istoricii moderni – mai ales cei români – susțin adesea că ar fi fost daci. În ultima vreme, există tendința ca toți barbarii din jurul Carpaților să fie considerați daci: geți, roxolani, sciți, ba chiar și traci.