Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Februarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Astăzi, într-un context european în care islamul își pierde treptat din acceptanță pe fondul manifestărilor sale tot mai dogmatice și militante, iar în locul integrării în societățile gazdă apar tendințe de afirmare dominantă a cutumelor religioase, dezvoltandu-se societați musulmane paralele, devine cu atât mai important să subliniem exemplul integrării depline a comunității musulmane din Dobrogea în spațiul creștin majoritar din jur.

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Astăzi poate părea un detaliu pierdut în istorie, însă debarcaderul de la Techirghiol a reprezentat cândva o verigă esențială în lanțul terapeutic care a făcut celebră stațiunea. Tratamentul cu băi de nămol, consacrat pentru proprietățile sale curative, nu era considerat complet fără o etapă obligatorie: baia de soare și nisip la mare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Februarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Ridicat în anii 1920, Sanatoriul „Speranța” din Techirghiol a fost una dintre instituțiile emblematice ale stațiunii, într-o perioadă în care tratamentele balneare deveniseră sinonime cu modernitatea și rafinamentul.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Cazinoul din Techirghiol, surprins în imaginea din 1915, a fost inaugurat la 2 iulie 1904. Termenul „cazinou”, împrumutat din limba germană, nu desemna inițial un spațiu destinat jocurilor de noroc, ci o clădire destinată reuniunilor sociale și recreative, care includea sală de bal, restaurant și alte facilități similare. În acest sens, era asemănător vechiului „Kursaal” – un edificiu dedicat recreerii și socializării într-o stațiune balneară.

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Techirghiolul la începutul noului secol trecut ne este prezentat de monograful și istoricul colonel M. D. Ionescu (1866–1938), în lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” (1904).

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Astăzi, duminică, sosind acasă de la gym — da, de la gym; încerc să merg în fiecare zi — am preluat ideea tatălui meu (care a împlinit zilele trecute 91 de ani). El spune că mai are încă multe de rezolvat până la 108 ani, vârsta până la care și-a propus să trăiască. Am încă copii pe care trebuie să- i cresc mari, două fete.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Februarie 2026
Timp de citire: 7 minute

Paris – Vienne – Budapest – Constantza

Trenul Orient Express a fost inaugurat la 4 octombrie 1883, plecând din Paris, din stația Gare de l’Est, ca o magistrală internațională de pasageri menită să lege Europa Occidentală de extremul est al continentului. Inițial, ruta se oprea în sud-estul Europei, parcurgând aproximativ 2 500–2 600 km prin Germania, Austria-Ungaria și Balcani.

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Februarie 2026
Timp de citire: 13 minute

Prefațând articolul, nu pot să nu observ că, așternând rândurile de mai jos pe „hârtie”, mă surprind pe mine însumi prins într-un nou basm modern, dobrogean, plăsmuit aici în tonalitatea poveștilor îndrăgite ale copilăriei — o îmbinare între "Poveștile Nemuritoare" și "O mie și una de nopți", filtrată prin spiritul și imaginarul meleagurilor natale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Februarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

În urmă cu peste o sută de ani, o cerere în căsătorie la tătari avea darul de a apuca pe căi mai scurte și mai pitorești, ocolind cu nonșalanță standardele pe care le considerăm astăzi firești.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Mi-e dor de copilăria de la bunici… De camera mică, dar plină de suflet, unde timpul părea că are altă răbdare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Februarie 2026
Timp de citire: 9 minute

Despre noii cetățeni ai României, locuitorii Dobrogei, s-a scris și s-a fabulat mult timp, până târziu în secolul următor anexării. Dar mai ales musulmanii, foști cetățeni otomani, reprezentau o prezență exotică și puțin cunoscută.

La speculațiile despre ei au contribuit nu doar presa scrisă, ci și diverși „cercetători” de folclor, precum Elena Sevastos, aceasta fiind distinsă de Academia Română, în anul următor apariției cărții sale de folclor, cu premiul Ion Heliade Rădulescu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Februarie 2026
Timp de citire: 3 minute

Când tunurile Războiului Crimeii au tăcut, Küstendje nu mai era un oraș, ci o amintire. Casele fuseseră arse sau părăsite, cheiul se surpase, iar vântul mării trecea nestingherit printre ziduri prăbușite. Se spunea că mai rămăsese o singură casă întreagă, albă, cu obloane albastre, și câteva familii de turci bătrâni care nu plecaseră nicăieri — pentru că nu mai aveau unde.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre Dobrogea s-a răspândit, de-a lungul timpului, o legendă autodeclarată a multiculturalismului și a unor relații interetnice exemplare, care însă nu au corespuns întotdeauna realității.

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Noua Dobroge românească s-a dovedit, pentru mulți dintre vechii săi locuitori, mai degrabă o încercare decât o promisiune. Schimbarea de administrație a adus cu sine nu doar o altă ordine politică, ci și o ruptură adâncă în echilibrul unei lumi vechi, așezate, cu ritmuri orientale lente și reguli nescrise.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Despre săculețul de piele atârnat la gât ca talisman am aflat cândva din cărțile lui Karl May, la pieptul indianului atârnă adesea un mic săculeț din piele, modest ca formă — medicine bag-ul. Nu era un leac pentru trup, ci pentru destin. Winnetou nu purta „medicamentul” ca pe o podoabă, ci ca pe ceva magic și identitar. Pierderea lui ar fi fost mai gravă decât o rană, pentru că ar fi însemnat ruperea legăturii cu sinele și cu legea nescrisă a tribului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Ianuarie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Era o dimineață târzie de primăvară în Küstendje, micul port liniștit de la Marea Neagră. Pescarii își strângeau plasele, iar vântul adia ușor aducând miros de sare și pește proaspăt. În piața mică din centrul orașului, amestecul de miresme — cafea turcească, condimente și pâine caldă — făcea aerul să pară viu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Ianuarie 2026
Timp de citire: 6 minute

Cultura tătară, a tătarilor din Techirghiol, în special grija și dragostea lor față de copii, continuă să mă surprindă.

Mica povestire din epistola următoare a lui Temungin Ismail reprezintă un exemplu concludent în această privință, ilustrând grija și protecția pe care bunicii le oferă copiilor — adevărați „avocați” ai celor mici atunci când greșesc — în contrast cu pornirea, uneori violentă, a tatălui de a aplica o „învățătură de viață” cu ajutorul curelei.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Secretomania tătarilor pare să fi fost o trăsătură ancestrală, o formă de autoapărare a neamului și un mijloc de conservare a tradițiilor și culturii proprii în fața străinilor, mai ales a noilor veniți de peste Dunăre. Sub presiunea acestei rezerve îndelung cultivate, numeroase tradiții orale, legende și povestiri s-au pierdut cu totul; se pare că bătrânii fie le-au uitat, fie le-au socotit nedemne ori inutile de a fi transmise mai departe, poate din pricina caracterului lor neplăcut sau dureros.

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre publicistul și scriitorul Ion Dumitrescu (1900–1951) am mai scris, cu un motiv întemeiat. A sosit ca învățător în satul de tătari Pervelia (Moșneni) la doar 19 ani, unde, în 1919, a organizat prima școală românească, pe care a condus-o timp de trei ani. Din această perioadă ne-a lăsat câteva studii de o deosebită valoare despre tătarii dobrogeni, obiceiurile și folclorul lor.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Ianuarie 2026
Timp de citire: 5 minute

Dobrogea m-a fascinat întotdeauna acolo unde lumea modernă, cu turiștii ei grăbiți și tarabele în culori stridente, se oprește.