Adevărații români din povestea lui Anonymous, romanii

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Septembrie 2024
Timp de citire: 5 minute

Iată și un exemplu tipic pentru istoriografia românească în neputință de a interpreta o cronică. Pentru a susține cu orice preț o continuitate găunoasă, istoricii romani i-au găsit pe Glad și pe Menumorut români get-beget, când aceștia erau de fapt cine știe ce, numai vlahi nu.

Iar adevărații români de mai tărziu erau acei romani din Câmpia Panoniei și pastorii lor, acolo unde astăzi se întinde Ungaria. Și mai erau (la venirea ungurilor), acești "pastori ai romanilor", în alt pasaj descris, și în Ardeal , alaturi de Slavi, Bulgari și Vlahi.

Transhumanța păstorilor romanilor enunțată aici i-a ținut pe vlahi împreună, vocabularul tipic îndeletnicirii de păstor a dus numele specifice oieritului până în ziua de astăzi neschimbate încă de pe vremea dacilor:

daci - baciu, strungă, stână

aromâni - baciu, strungă, stână

albanezi - batsë, baç (baci), shtrungë, stan

etc.

Daca vreți, asta ar fi dovada continuității poporului român, dar într-o zona de transhumanța, alta decât până acum presupusa, zonă care îi include și pe iliri, pe albanezi, popor care nu și-au părăsit niciodată în istoria cunoscută, locul de baștină.

Românii de astăzi sunt, romanii de ieri, vlahii din Balcani și din Câmpia Panoniei!

° ° °

Despre orașele Lodomeria și Galicia.

Atunci ducele Almus și celelalte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, precum și ducii Cumanilor, cu rudeniile, servitorii și servi- toarele lor, au plecat din Kyev, și prin conducerea Ruthenilor veniră din Kyev la orașul Lodomer. Iar ducele din Lodomer și fruntașii sei eșiră înaintea lui Almus până la marginile împărăției și i-au deschis de bună voie orașul Lodomer, și ducele Almus a remas în acel loc cu toți ai sei, iar în a treia septămână ducele Lodomeriei a dat ducelui Almus de chizeși doi fii ai sei împreună cu toți fiii iobagilor sei. Și peste aceasta a dăruit, atât ducelui, cât și fruntașilor sei, doue mii de maree de argint și o sută de mii de maree de aur topit, cu piei și cu animale nenumerate, trei sute de cai, cu șele și cu frâne, douecjeci și cinci de cămile și o mie de boi, spre a purta povara, și alte daruri nenumërate. Și în a patra septamână ducele Almus a venit cu ai sei în Galicia și acolo a ales loc de odichnă pentru sine și pentru ai sei. Când a auzit aceasta ducele Galiciei, a venit cu toți ai sei înaintea ducelui Almus, pe picioare, desculți, și a présentât spre folosire ducelui Almus diferite daruri, și deschidând poarta orașului Galiciei, l-a primit de oaspe, ca pe domnul seu, și a dat în chizeșie pe unicul fiu al seu,' dimpreună cu ceia- lalți fii ai fruntașilor țerii sale, și peste aceasta a dăruit ducelui cât și tuturor ostașilor sei zece cai de călărit dintre cei mai buni, și trei sute de cai cu șele și cu frâne, trei mii de maree de argint, doue sute de maree de aur și cele mai frumoase vestminte.

Când însă ducele Almus s’a odichnit o lună întreagă în Galicia, atunci ducele Galiciei și ceilalți consoți ai sei, ai căror fii erau dați în chizeșie, au început a ruga pe ducele Almus și pe nobilii sei astfel, să descalece peste Houos, spre apus în pământul Panoniei. Și li-au dis adecă, că pământul acela ar fi foarte bun și acolo curg la olaltă cele mai însemnate isvoare, a căror nume e precum diserăm mai sus : Dunărea, Tisa, Wag, Morisius (Mureș), Crisius (Criș), Temus (Timiș) și altele, care și mai înainte a fost pământul regelui Athila, și după moartea lui principii Romani au ocupat pământul Panoniei, până la Dunăre, unde și-au așezat păstorii lor. Iar pământul, care zace între Tisa și Dunăre, l-a ocupat sieși Keanus, marele duce al Bulgariei, strămoșul ducelui Salanus, pănă la marginile Ruthenilor și Polonilor, și acolo a colonisât pe Slavi și Bulgari. Iar pământul, care este între Tisa și pădurea Igfon, care zace spre Erdeuel (Ardeal), delà fluviul Morus, pănă la fluviul Zomus (Someș), l-a ocupat pentru sine ducele Morout, al cărui nepot s’a numit prin Unguri Menumorout, pentru că avea mai multe drăguțe, și pe pământul acela locuiau ginte, cari se numiau Cozar. însă pământul, care este delà fluviul Morus pănă la fortăreața Urscia (Orșova), l-a ocupat cutare duce, cu numele Glad, care cu ajutorul Cumanilor a eșit din fortăreața Bundyn (Vidin), și din al cărui neam s’a născut Ohtum, pe care mai târziu pe timpul regelui Stefan, l-a omorît în cetatea de lângă Morisius, Sunad fiul lui Dobuca, nepotul regelui, fiindcă s’a împotrivit întru toate regelui. Și căruia menționatul rege i-a dăruit pentru bunele sale servicii muiere și fortăreața Ohtum, cu toate câte se’ țin de ea. Căci așa este datina domnitorilor buni, să remunereze pe credincioșii sei. Care fortăreață se numesce azi Sunad (Cenad). Ce să mai zic ?

Anonymous Gesta Hungarorum (Faptele Ungurilor)