Alergarile - hipodromul de la Anadolchioi

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2020
Timp de citire: 8 minute

In Mai şi în Septembrie, sunt alergări de cai, la hipodromul dela Anadolchioi.La aceste întreceri, ca să le zicem aşa, se dau diferite premii,. în scop de a încurajă. desvoltarea rasei micilor cai dobrogeni, preţuiţi atât de mult pentru rezistenţa şi iuţeala lor. Alergările acestea prezintă un deosebit interes, mai ales pentru vizitatorii străini de localitate. Pe timpul alergărilor se organizează trenuri anume, ca să ia lumea din Constanţa şi s'o ducă la curse.

Eu însă am să fac drumul pe jos, pentru ca să, mai anine ochii în voe la cele întâlnite din treacăt. Plecând în spre hipodrom, ieşi afară din Constanţa pe şoseaua Anadalchioiului, lăsând pe rând in urmă spitalul, movila, cazarma de călăraşi, închisoarea militară şi cazarma de artilerie.

ln drum abia te poţi feri de goana trăsurilor cari se primenesc şi cari ridică nouri de praf din fugă. Pe cărările mărginaşe trec şiruri nesfârşite de pietoni cari se duc la curse. La dreapta pe terenul ce pare a se ridică cu cât se apropie de malul mărei, s'arată ruina mohorîtă a fostelor tăbăcării, iar la stânga ogoarele se lasă uşor în jos, parcă s'ar apleci înaintea zărilor, lăsând ochilor drum liber peste ele.

Adierea de. pe zare, te-nvălue şi te răcoreşte ca o bură de apă suflată. Marea întunecată de înfiorările venite din larg, se desface de departe imensă şi covârşitoare, ca într'o chemare lacomă a infinitului.

De sus ţi se arată în lungul drumului, mulţimea de case, care vestesc că intri în Anadalchioi. Satul e curăţel, cu clădiri frumoase, care-i dau înfăţişarea unei aripi de oraş. De cum intri printre case, nu mergi mult şi cotind la dreapta, dai de-a dreptul peste liniile călei ferate, pe lângă nişte magazii vechi, şi aşa ajungi la locul dorit. 

Hipodromul e o înjghebare cu totul primitivă, un loc deschis, incins cu o pistă de formă circulară, înconjurată cu două rânduri de ostreţe joase, prin făgaşul cărora se fac alergările.

Atât în incintă cât şi in afară, dincolo de fâşia întrecerilor, stă fără plată mulţimea celor curioşi. Ceilalţi privitori cu dare de mană, plătesc locuri anumite sub pavilionul elegant, ce ţi se înalţă. în· faţă. ln vreinţa liberă de dinaintea alergărilor, poţi  cercetă. curios clădirile oeriei statului şi a hergheliei, care domină hipodromul. Dacă-ţi mai rămâne timp de perdut, te uiţi înapoia drumului· ca să vezi cum curg valurile întârziaţilor.

Priveliştea celor veniţi acolo e pitorească, formată de mulţimea fesurilor roşii, a turbanelor, ori a hainelor largi şi colorate,. care se împestriţează cu costumele europeneşti şi cu portul ţăranilor româriî, din împrejurimi. Ai în faţă două lumi: una inchisă, mărginită în prejudecăţi, cea orientală; alta largă, liberă poate mai mult decât s'ar cuveni, cea occidentală ; amândouă se întâlnesc, se ating, dar nu se contopesc.

Murmurul mulţimei care se măreşte mereu, devine tot mai puternic. E un freamăt neînţeles, un babilon de naţii şi de limbi. Aici îţi sună în ureche, laolaltă, graiul tătarului şi a grecului, a bulgarului: şi a evreului, a armeanului şi a românului. Apoi, nu.· tocmai rar, auzi vorbindu-se nemţeşte, italieneşte şi englezeşte.

Dacă te duci sub pavilionul rezervat celor ce plătesc, auzi· şi limba franceză ciripită de· cuconiţele din faţă, c'un accent mai mult ori mai puţin elegant, apoi greceasca vorbită pe vârful limbei de sfrănepoatele Afroditei, care-s mai stăruitoare în a-şi păstra limba lor.

S'apropie ora 3·. Alergări'le sunt gata de a începe. Cei din afară caută pe cât e cu putintă, să ocupe o pozitie bună de privit. Concurentii sunt în neastâmpăr. Alergările trebue să se deschidă cu întrecerea căruţelor.

Un şir de cărute trase de· câte doi cai, s'aşează în linie dreaptă în fata pavilionului. Semnalul plecărei se dă şi ele pornesc în' galop. Cele sortite de-a câştiga lupta, trec dela început înaintea celorlalte. Adeseori însă cele care se aşteptau să iasă întâi, nu iau nici un premiu," fiindcă caii ostenesc la primele rotogoale silite; ultimul dintre concu'renţi se retrage fără a aştepta terninarea cursei de întrecere. Când kilometrii fixaţi au fost străbătuti, căruţele trec la o parte.

Până la pregătirea concurenţilor următori, se scurge un interval de timp, în aşteptare. După cărute, vin la rând caii dobrogeni, călăriţi mai ales de băeţi musulmani între.12-13 ani. E ceva hazliu să vezi copii călărind fără şea şi legaţi de cai ca să nu cadă. ·

Imediat ce s'a dat semnalul, călăretii pornesc ca o furtună.O vreme,· aproape toţi se· tin egali, pe urmă unii cai şovăesc, alţii poticnesc, rămânând îndărăt. Lumea priveşte cu interes. Puii de musulmani saltă mereu pe spatele cailor, ca nişte mingi prinse, îndemnând fiecare fugarul.

Şirul gonaşilor turci se vrâstează şi cu câte o căciulă mocănească de copil, de care mulţimea râde aplaudând.

Cei rămaşi în coadă la întâia repezeală, înaintează neîncetat faţă cu ceilalţi, pe măsură ce caii se aprind la fugă. Spaţiul destinat alergării se termină şi cursa a doua încetează. Concurenţii trec la rând pe dinaintea pavilionului şi se opresc la o parte. Fugarii fumegă aprinşi. Părinţii îşi desleagă ... jocheiii şi-i şterg de sudoare.

O mică pauză; în vremea aceasta muzica cântă, lumea nerăbdătoare se mişcă, vorbeşte iute şi se agită.

Vine rândul cursei călăraşilor. Soldaţii, plini de tremurarea aşteptărei şi a necunoscutului, s'aşează în linie. Semnalul plecărei răsună scurt şi pregătiţii pornesc într'un potop de ropote. Lumea priveşte încordată la lupta ce se desfăşoară. E hazliu să vezi· cum unii cari au câştigat locuri înainte, din primul avânt al fugei, se folosesc uneori de mici şiretlicuri, - un gest mascat- speriind calul celui ce stă să-l întreacă, ori tăindu-i drumul. După un înconjur al spaţiului de alergare, învingătorii trec înainte, pe când caii celorlalţi perzând din forţe, rămân mai la urmă. La al doilea înconjur, alergătorii se răresc tot mai mult. Cei din frunte fug de rup pământul în mers. Coada rămâne răsleaţă de tot. Ici şi colea numai câte· o încercare de reabilitare.

Când se împlineşte cursa, se' dă semnalul încetărei, călăreţii din urmă domolesc mersul, căci la ce-ar mai osteni zadarnic? La sfârşitul alergărilor se împart premiile învingătorilor.

Oamenii încep a roi de sgomot şi mişcare, punând la cale întrecerile. Incet, încet, hîpodromul se goleşte. Lumea se revarsă în valuri, unii spre drumul ce duce îndărăt la Constanţa, iar alţii de pe afară, luând drumurile satelor. Mulţi se opresc în treacăt, pe la berăriile Anadolchiului. Sara s'apropie tot mai răcorită, umplând· coprinsul de improspătare. Drumurile toate sunt o adevărată rupere de zăgăzuri, aşa curg şi se revarsă cărutele cu lume. De pe Ia carciume şi berării, vin cântecele ·lăutarilor şi a gramofoanelor răguşite. Sănătatea şi bucuria vietii, umplu tot lungul şoselei, într'un chiot şi clocot nesfârşit de preamărire.

Ioan Adam

Constanţa Pitorească, 1907