La anexarea Dobrogei se găsea în Hârșova un magazin de coloniale, proprietatea unui turc, pe nume Devlet Gazi.
Acest magazin — că să nu zic dugheană — deservea populația Hârșovei și satele apropiate, cu deale băcăniei. Felul cum se făcea negustorie pe acea vreme cadra de altfel , cu ritmul vieții imprimat în aceasta provincie de tembelizmul dominației orientale.
Magazinul se aproviziona cu marfa de la Kiustendje — Constanța de astăzi. Aprovizionarea se făcea însă rar și numai după ce marfa din magazin era aproape cu totul epuizată. Raritatea aprovizionării se explica prin depărtarea de 100 kilometri, distanța de la Hârșova la Kiustendje, pe drumuri impracticabile și nesigure străbătute pe acele vremuri de cerchezi și bașibuzuci.
Cu săptămâni înainte, populația lipsită de cele trebuincioase, știa că la data cutare, vajnicul negustor Devlet Gazi pleacă la Kiustendje după marfă și se resemna așteptând cu răbdare acest mare eveniment. Drumul de la Kiustendje și înapoiatul cu marfa ținea de obicei mai multe zile.
Mulțimea se urca adesea pe canara și scruta zarea, pentru a vedea sosind caravana lui Devlet. Cei mai nerăbdători erau turcaleții mici, cari așteptau acadele și sacâz de mestecat.
Într-un rand, Devlet Gazi sosi cu un transport de marfă. După ce rânduise totul în prăvălie, iată că intra un turc și cere o oca de orez. Devlet, foarte mânios îl repezi numai de cât:
— Hai sictir, pezevenghiu, iți ajunge o litră, că mai trebuie și pentru alții!
Și iată așa se făcea negustorie pe acea vreme.
Tulea Weissbuch
Dobrogea jună - 4 decembrie 1937