Anatomia unei terori uitate

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Iunie 2026
Timp de citire: 4 minute

Cum distrugea o simplă hârtie destinele românilor în 1950

O bucată de hârtie îngălbenită de timp, purtând numărul de înregistrare 654 din februarie 1950, a ieșit la iveală din negura arhivelor pentru a ne pune în față o realitate cruntă. Este o mărturie vie și dureroasă a istoriei nefaste a introducerii modelului bolșevic în România, o mostră perfectă a aparatului de denunț și represiune care a îngenuncheat o țară întreagă.

În primii ani ai comunismului, o simplă adresă către Miliție semna, de fapt, condamnarea la moarte civilă sau fizică a unor familii întregi.

Documentul din imagine, emis de autoritățile locale din comuna 23 August (județul Constanța), trimitea către „brațul înarmat al partidului” un tabel cu opt locuitori. Vina lor? Refuzul sau imposibilitatea de a preda „cota” obligatorie de porumb din propria recoltă către stat.

Sub eticheta dură de „sabotaj economic”, acești țărani care încercau doar să își păstreze roadele muncii pentru a-și hrăni familiile deveneau peste noapte infractori în ochii noului regim.

În acele vremuri de teroare, delațiunea și raportul la Miliție deveniseră instrumente de control absolut.

Pentru cei opt oameni de pe listă — Bănescu Ion, Abduraim Suin, Abduraim Asan, Roman Lungu, Istrăte Petrescu, Sadâc Ibraim, Marin Stelea și Teofic Isleam — calvarul abia începea. Justiția comunistă a acționat rapid și exemplar: au fost judecați la Constanța, într-un simulacru de proces public, menit să bage groaza în restul comunității.

Pedeapsa? Infernul muncii forțate. Toate cele opt persoane din listă au ajuns la Canalul Dunăre-Marea Neagră, faimosul „cimitir al burgheziei și țărănimii române”.

Printre ei se afla și ultima persoană din tabel, Teofic Isleam, bunicul unui localnic din 23 August, Osman Rustem care depune marturie. Teofic Isleam a fost condamnat la 5 ani de închisoare, din care a ispășit 3 în condiții inumane. S-a întors acasă dărâmat fizic, purtând pe trup și în suflet traumele Canalului. S-a stins din viață la vârsta de 72 de ani.

Această adresă către Miliție din 1950 ne arată cât de ușor se puteau distruge vieți în primele decenii ale regimului. Păstrarea acestor mărturii este esențială pentru a înțelege corect dimensiunea represiunii din România.

Transcrierea documentului. [Stânga sus]
Nr. 654.
Februarie 1950. [Textul principal]
Către. Miliția comunei 23 August. Vă trimitem alăturat un tabel de locuitorii din această comună, care nu înțeleg să-și predea cota de porumb la colectare, cu toate insistențele și lămuririle date de noi în mai multe rânduri, cu rugămintea de a proceda de îndată la dresarea de acte contra acestor locuitori la legea sabotajului economic înaintându-i locului în drept.
[Semnături și Ștampilă]
• Președinte:[Semnătură indescifrabilă]
• Secretar:[Semnătură]
• Ștampilă rotundă: Primăria Com. „23 August”, Județ. Constanța. Tabelul cu locuitori.

1. Bănescu Ion.
2. Abduraim Suin.
3. Abduraim Asan.
4. Roman Lungu.
5. Istrăte Petrescu.
6. Sadâc Ibraim
7. Marin Stelea.
8. Teofic Isleam.

[Adnotare laterală stânga, scrisă de mână în diagonală]
„S'a trimis o copie [la] Șef. Post. Plt. maj. mil...” (Notă referitoare la trimiterea unei copii către Șeful de Post al Miliției).
[Textul dactilografiat de jos, parțial vizibil]
...și aceste cereri însoțite fiind de procesele verbale dresate.
PREȘEDINTE,[Semnătură]
REF. COMERCIAL,[Semnătură]