Cover Image

ANTICHITĂȚI CREȘTINE DIN ISTROS

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Decembrie 2021
Timp de citire: 15 minute

DIN TEZAURUL ARHEOLOGIC AL DOBROGEI

(Un articol de Constantin Moisil de la inceputul istoriei romanesti a Dobrogei, din vremea cand cetatea Histria (Istros) inca nu era cunoscuta. Alaturi de o imagine a cetatii inainte de incepera cercetarilor arheologice de aici initiate de Vasile Parvan in 1914, sunt prezentate probabil primele icoane crestinesti de pe teritoriul romanesc, astazi necunoscute sau nerecunoscute. Cu aceasta ocazie aflam cate ceva si despre profanatorii de morminte ai Dobrogei, ai sutelor de tumuli raspanditi pe toata intinderea ei.)

° ° °

In ultimul timp s-au oferit amatorilor de antichități dobrogene o serie de plăci de aramă argintate, cu sculpturi în relief, reprezentând personagii și scene religioase creştine. După afirmările celor ce le-au pus în circulație, aceste plăci s-au găsit în apropierea satului Caranasuf (Istria astazi n.m.), așezat în regiunea vechiului Istros. Ar urma deci să le considerăm ca cele dintăi antichități creștine, găsite în ruinele acestui oraș.

Descoperirea de antichități creştine la Istros nu poate da loc la nici o bănuială, deoarece aproape toate orașele antice din Dobrogea ne-au păstrat astfel de urme. Tomis (Constanţa), Axiopolis (lângă Cernavodă), Tropaeum (lângă Adamclissi), Troesmis (Iglița) şi Noviodonum (lângă Isaccea), au dat la iveală basilici, pietre cu inscripții, obiecte de cult creștine. Mai mult; unele din aceste localități au avut chiar oarecare importanță în primele veacuri ale creştinismului. La Tomis a fost incă dela 250 d. Cr. sediul unui episcop; tot aci au suferit moartea mai mulți martiri în timpul persecuțiunii împăratului Decius. Orașele Axiopolis și Halmiris — acest din urmă așezat aproape de gura «sfântă» a Dunării —au avut legături cu alți martiri din vremea persecuțiunii lui Dioclețian (290 d. Cr.). In sfârșit Tropaeum a fost și el prin veacul al VIll-lca sediu episcopal). Singur orașul Istros nu dăduse până acum antichități creștine, nici nu a fost arătat de vreun scriitor ca un oraș important pentru creștinătate.

Și cu toate acestea Istros era în primele trei veacuri ale erei noastre.— cum fusese în atâtea alte veacuri de mai înainte — cel mai însemnat oraș comercial dela gurile Dunării; deci prin forța împrejurărilor trebue să fi venit în contact cu noua credință, ce tocmai atunci se răspândia, mai curând şi mai intensiv, decât oricare alt oraș de aci. De altă parte existența lui se poate urmări până în veacul al VIII-lea d. Cr., aşa că a avut o perioadă de viață creștină destul de îndelungată, pentru a putea păstra în ruinele sale antichități de acest fel.

De sigur că perioada creștină a acestui oraș n'a fost o perioadă de strălucire, căci ea urmează după distrugerea lui de cătră Goţi in anul 238. De altă parte tot acum încep să apară în apropirea lui bancurile de nisip, cari încetul cu încetul îi închid comunicația cu marea și-i potmolesc portul. Sărăciţi și împuţinaţi prin năvăliri și emigrări, Istrioţii nu mai bat monedă proprie incă dela 238, iar când după câţiva ani se organizează provincia creștină a Sciţiei, oraşul de reședință al episcopului nu este Istros, ci Tomis. Două veacuri în urmă, când împăratul Justinian întărește pentru ultima oară granița de nord a imperiului, nu restaurează cetatea dela Istros, căci acum ea nu mai prezinta nici o importanță strategică, ne mai fiind în legătură cu marea (Procopius, "De aedificiis", nu pomeneşte Istros între cetăţile restaurate de Justinian).

Cu toate acestea orașul a continuat să existe și după amintita năvălire a Goţilor. Atât "Notilia dignitatum" din veacul al IV-lea, cât și Hierocles, scriitor din veacul al .Vl-lea, pre-' cum și Votifiae Lpis- copatunt; "redactate pela sfârșitul veacului al VIll-lea 5), atestă . aceasta. Abia după anul 800 orașul nostru pare a fi căzut cu totul, pentru a nu sc mai ridica niciodată.

Locul unde era așezat odinioară orașul Istros n'a fost încă definitiv fixat. Dela Desjardins, care în 1868 a identificat acest oraş cu «măreața grămadă de ruine» din apropierea satului Caranasuf, şi până astăzi, istoricii şi arheologii l'au pus când la Caranasuf (satul Istria n.m.), când la Casapchioi (Sinoe n.m.), când la Caraharman (Vadu n.m.). Cu toate acestea se pare că toți au avut în vedere aceleași ruine, adică cele aflătoare pe promotoriul din faţa satului Caranasuf. lar dacă modul de exprimare a variat, aceasta se datorește faptului că și celelalte două sate — Casapchioi și Caraharman — sunt destul de a- proape de ruinele amintite și fiindcă și pe teritoriul acestor sate s'au găsit inscripțiuni referitoare la Istros.

De altfel datele geografilor și ale hărților antice concordă perfect cu această indentificare. Strabo pune orașul Istros la depărtare de 250 ” stadii = 44 1/, km. dela Tomis ; ori dela Constanţa la ruinele din fața Caranasufu- lui sunt exact atâția “kilometri. Tot el arată că distanța între lstros și gura cea mai sudica a Dunării — gura sfântă — era de 500 de stadii == 88%, km. iar dacă măsurăm acest număr de kilometri dela ruinele de lângă Caranasuf, nord, pe țărmul lacului Razelm, dăm tocmai de localitatea dela gura sfântă, pe care, în altă parte , am identificat-o cu Al Stoma. Aceste date ale lui Strabo sunt confir mate de 'Tabula Peutingeriana, care pune dela Ad Stoma la Istros 60 milia passumu == 88 3/4 km., numai în ltinerarul Antonin distanța diferă în plus-cu 7 m. p. -— 10 km. Deci nu mai încape nici o indoială că ruinele de pe promontoriul de lângă Caranasuf sunt în adevăr ale orașului Istros.

Cât priveşte acum situația topografică a orașului, ea se prezintă astfel. Spre sud- est de satul Caranasuf țărmul mării formează un golf lungueț, care astăzi este ocupat de lacul Tuzla. Intrarea în golf, largă abia de un kilometru, este protejată de două promontorii, cari intră în mare la depărtare de vreo 3-km. unul de celălalt. Promontoriul sudic este mai mare şi se continuă în limba de pământ nisipos, ce merge până aproape de Caraharman, despărțind lacul Tuzla de lacul Sinoe; cel nordic e cu mult mai mic și întră ca un cui în mare.

Deasupra promontoriului sudic se află urmele unei cetăți formidabile.

Resturi de ziduri, formate din blocuri mari de piatră cioplită, inconjoară punctul culminant al dealului, care dinspre sud şi vest mai este apărat și de o cingätoare de valuri. În interiorul cetății nenumărate bucăți de zidărie din peatră amestecată cu cărămidă, frânturi de capiteluri și de fusuri de coloane, cioburi de olărie fină și mai ordinară stau împrăștiate în toate părțile.

Dacă ar fi să credem pe locuitorii din satele vecine, distrugerea totală a zidurilor cetăţii s'a făcut abia pe la 1883, cu ocazia unor săpături întreprinse de persoane competente din București. Pe promotoriul nordic se găsesc urmele unei alte cetăţi mai MICI, care probabil a fost distrusă mai de mult, căci zidăria ei abia se mai observă. Amândouă cetăţile aveau desigur menirea de a apăra intrarea în golf și de a îimpedica atacurile din spre mare.

Orașul propriu zis și portul se întindeau probabil dealungul țărmului nord-vestic al golfului, imediat la intrare. Aceasta rezultă nu numai din poziția naturală a locului, ci e confirmată şi de niște descoperiri intersante ce s'au făcut în această parte a ţărmului și pe cari mi le-a împărtășit d-l D. 'G.lonescu, administratorul pescăriilor Statului din Tulcea si unul dintre cei mai buni cunoscători ai localităţilor antice din Dobrogea.

In adevăr s'au găsit în această parte a golfului urme de diguri, cari intrau în mare, precum și mai multe tuburi de metal ce serviau de apeducte, iar cu ocazia surpării unei părți din mal s'a descoperit un întreg depozit de statuete de teracotă, în genul statuctelor dela Tanagra. Toate aceste dovedesc până la evidenţă că aci eră portul și prin urmare și orașul propriu zis. De altfel, nu departe de aci se află şi necropola, care nu putea fi prea departe de oraş. Studierea terenului pe care era construit portul se putcea face acum câţiva ani mai uşor decât astăzi, pentru că golful fiind impotmolit, numai rareori eră acoperit cu apă. Dar de când s-a deschis canalul «Re- gele Carol», vechiul Dunavăţ, dintre Dunăre şi Razelm, volumul de apă din Razelm mărindu-se, portul este în permanență sub apă.

Cum am spus, la oarecare distanță dela țărm, în spre interiorul uscatului, se întinde necropola oraşului. Ea se compune dintr-un număr considerabil de movile-morminte, mai mari sau mai mici, cari acopăr întreg platoul până la Caranasuf si Casapchioi. Multe din movilele acestea au fost săpate de locuitori şi au dat la iveală tot vase fine de lut şi de sticlă, idoli de lut şi de bronz, monede de aur, argint și aramă, obiecte de podoabă lucrate în metale prețioas, în sticlă colorată sau în ceramică zugrăvită, etc. Din nenorocire marea majoritate a acestor antichităţi a intrat în mâinile samsarilor bulgari sau ovrei, cari le-au vândut muzeelor străine.

Distrugerea movilelor din necropole s'a putut face în toată libertatea, din cauză că la delimitarea pământurilor din Dobrogea, toată intinderea ei a fost parcelată locuitorilor bulgari din satele vecine. Noroc că acești locuitori au refuzat să primească mai multe grupuri de movile, în întindere totală de vreo 30 de hectare, cari erau considerate ca teren neproductiv și deci au rămasale Statului. Cu toate acestea în ultimul timp ei au început să cotropească și acest teren neproductiv și să distrugă şi movilele de aci. Mulțumită însă interesului deosebit, pe care d-l D. G. lonescu îl poartă ştiinţei arheologice,. opera de distrugere a putut fi împiedicată la timp, luându-se acest teren iarăși pe seama Statului. Necropola este locul unde s'au găsit plăcile cu reliefuri creștine, amintite mai sus.

Revenind acum la ele trebue să spun că in timp de doi ani: de când au apărut, n-am văzut decât cinci bucăţi, dintre cari una am reprodus'o în numărul trecut al Buletinului (p. 119), iar pe celelalte Ie reproduc aci. Forma lor este pătrată, iar mărimea va- riază intre.6 X 6 1/2, cm. şi 8 X 6 1/2 cm. Două au colţurile de sus rotunjite (fig. 3 şi 4), iar la alte două (fig. 1 şi 2) marginea superioară este întreruptă la mijloc printr'o ridicătură pătrată. Toate au însă în dos câte o mică toartă, prin care se poate petrece o sfoară, dovadă că erau destinate să se poarte ca iconiţe la gât. Placa reprodusă la p. 119 reprezintă un soldat pretorian, care în mâna stângă ține scutul și sulița — pilum— iar mâna dreaptă o are ridicată în sus și degetele ei dispuse în semn de jurământ.

Descriere imagine

Fig. 1 este o scenă de martiriu. Un tânăr îngenunchiat, cu mâinile ridicate în sus și împreunate în semn de rugăciune. In faţa lui un personagiu, îmbrăcat în costum de împărat, cu coroana pe cap, sc pre- gătește să lovească cu'un topor într'un cui mare pe care mâna unei persoane nevăzute îl ține deasupra capului martirului. Deasupra un înger așteaptă să primească sufletul martirului. Sus în colțul drept e o altă scenă de proporții cu mult mai reduse: martirul par'că judecă pe împărat. Pe ridicătura dela mijlocul marginii superioare este gravat capul lui Crist, inconjurat de nimb și privind cu blândeţe cele două scene.

Fig. 2 reprezintă un înger cu trâmbiţa la gură. Afară de aripi, el are picioare de pasere acoperite cu pene și, amănunt curios, la spate are și o coadă de pasăre. Jos la stânga un vultur, iar în ridicătura „de sus un alt înger zburând.

Descriere imagine

Fig. 3 reprezintă pe satana, foarte asemănător cu zeul Pan și având ca şi acesta picioare de ţap, barbă stufoasă și coarne în frunte. Cu mâna dreaptă, agită un clopoțel, cea stângă și-o razimă de un monstru, care ar putea închipui un monstru din iad. Jos în dreapta un vultur.

Fig. 4 înfățișează un bărbat pe jumătate gol, cu ochii holbaţi și ținând în mâni un toiag lung, pe care îl reazimă de postamentul unui idol, așezat la umbra unui copac. Pe postament se află următoarea inscripţie, pe care, neputând'o descifra, o dau în facsimil:

Descriere imagine

De altfel şi fig. 4 are inscripții, cari, după locurile unde sunt puse, aveau menirea să explice numele personaagiilor. Aceste inscripții sunt însă atât de șterse, încât le-am putut descifra. Numai după câteva litere izolate bănuesc că sunt, greceşti.

Privind cu atenţinne scenele pe cari le înfățișează plăcile noastre, ne convingem că avem a face cu lucrări de artă bizantină. In special compoziţiunca lor și chipul cum sunt distribuite inscripțiile sunt caracteristice artei bisericești din Răsărit. Cu toate acestea sunt unele amănunte cari par a fi străine și tradează concepțiuni primitive. Astfel strania reprezentare a îngerului din fig. 2, curiosul mijloc de supliciu prin despicarea capului din fig. 1, sau bizara scenă din fig. 4. Aceste amănunte probabil şi anumite considerațiuni tehnice au făcut pe unii cunoscători ai artei vechi să bănuiască că plăcile decare vorbim nu sunt decât nişte falsificate moderne.

În special d-l profesor W. Knechtel din București, un experimentat arheolog, şi-a exprimat încă dela început părerea că avem a face cu «niște falsificate moderne cu o compozițiune mai mult sau mai puțin fantastică». D-sa imi comunică că pentru a se convinge despre aceasta a trimis reproducerile lor fotografice unor savanți archeologi străini și aceștia i-au confirmat părerea. Cu toate acestea sunt motive puternice cari pledează contra falsificării. În primul rând neînsemnatul număr de plăci, cari s-au pus în circulaţie și prețul relativ mic cu cari sau vândut. Căci dacă plăcile ar fi fost false, ar fi trebuit să apară pe piață în număr mai mare sau cel puțin în serii mai multe și să se vândă cu un preț mai ridicat, pentru ca falsificatorul să poată cäștiga ceva.

Dar, în doi ani de când au apărut, nu am văzut decât 5 bucăţi și prețul obișnuit dat pe bucată a fost de 5 lei. De altă parte falsificatorii de antichități caută să imiteze lucrări mai interesante, cari pot atrage cumpărători, iar nu reliefuri lipsite de orice artă. In sfârșit, după informaţiile ce am până acum, nu se poate pune la îndoială originea lor istriotă. Cred deci că ideea falsificării trebue cu totul esclusă, iar reliefurile noastre pot fi considerate cu drept cuvânt ca cele dintăi antichități creștine găsite la Istros.

Constantin Moisil, 1909

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

497
Techirghiol
29.03.2024 17:14
Actual: 24° C
Viteza vantului: 3.88 m/s