BAȘ-CHIOI - 1883

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Aprilie 2019
Timp de citire: 5 minute

( Venătoare la turturele).

Partea muntoasă a Dobrogei în şiragul eî de colnice, când pleşuve când îmbrăcate cu păduri, culminează 'n partea Babadagului cu muntele Pomsil (Consul n.r.) ce are o înălţime de 1.000 picioare de —asupra mărei, prin urmare cu 800 picioare maî înalt de cât cunoscutul colnic Denis-Tepe. (*) Satele Cinili (Alba n.r.) şi Alibechioi (Izvoarele n.r.), situate la poalele Pomsilului posedă una din aşezările cele mai romantice şi lovesc privirea călătorului prin sălbătăcia împrejmuirilor lor. Sute de colnice, unele mai rotunde de cât altele, unele mai ascuţite şi maî gârbove s'aü întretăiate de rapi adinci şi acoperite ici colo cu păduri seculare.

Privirele căletorulul să preumblă cu plăcere din virfurele Pomsilului până 'n coastele lui Kereş-Baim, muntele uriaş, în jurul căruia se 'ntinde o pădure deasă şi seculară 'n care securea şi toporul aü deschis pe-alocurea câte-un drumuşor îngust şi şerpuitor.

In inima acestei păduri sä resfata pe-o radicătură de dîmb satul Baş-chioi (N. Bălcescu astazi n.r.). El este locuit numai de Bulgari; posedă biserică a căreia cruce, pe timpul unei zile senine, călătorul ce vine din Nalbant, o zăreşte la 8 kilometri lucind pe creştetul colnicului. 

Din toate părţile ţîşnesc, în această localitate, izvoare cu apă rece şi limpede ca cristalul; unele şerpuiesc cu tainic murmur prin fîneţele înflorite, altele se azvêrl rsotogolindu-se prin râpele şi văile adâncî. Livezile şi viile 'şî fac loc în deschizëturele şi ochiurele pădureî; iauri, ogoare semănate, împrăştiate icî-colea pe coastele colnicelor îşî clătină voios coamele lor verzuï la adierele rëcoroase ale vêntuluï.—De departe ochiul căletoruluî distinge aceste semănături ca nişte pânze 'ntinse de felurite culori pe colnice şi păduri.

In această recoroasă şi verde retragere se găsesc şi stoluri de turturele. Aceste plăpânde paseri, despre care ne vorbesc poeţii', cântând curăţenia şi fidelitatea amorului lor, sä găsesc aicea în stoluri de sute de perechi, primblându-se pe colnicele şi dumbravele de la Baş-chioi, jucându-se prin râpele sale adâncî şi adapându-se din izvoarele luî rëcoroase.—-Pădurea bătrână primeşte în sinul eî cuiburile şi progenitura plăpândelor turturele.

Cu toată mulţimea cea mare a turturelelor, după spusa unuï bulgar din localitate, aï putea să astupi râpele satului, totuşi aceste locuri retrase, par adormite şi pustii, căci nici un cântec nu se aude resunând în sinurile sale.—Turturica gurue, ea n'are cântec. — Ea fiind paserea singurătatei şi a locurilor tăinuite de pâdurï, de lunci şi crânguri, ea sărmana n'are nici o protecţie.

Când vine iarna, şi când ea porneşte pentru ţeri îndepărtate şi calde, nimene nu jeleşte dupe dânsa ; şi când ea revine primä-vara, nimeni n'o aşteaptă nici să bucura de venirea ei ; de aceea, nici Bulgarii din Baş-chioi nu fac nici un caz de dînsa.

Nu este tot aşa ensă şi pentru vestiţii şi sprintenii vînători aï Tulceï ; aceşti neînduraţi duşmani a vietăţilor înaripate aşteaptă cu-o furie lacomă sosirea luî 15 August. Eî ştiu că la această dată turturelele cu toată progenitura lor de fii, nepoţî şi strenepoţî, se aduna prin pâlcuri, gätindu-se de plecare. Ei, toţî până la unul, să reped la puşcî şi "şi umplu patrontaşele cu sute de cartuşe omorîtoare.

Apoi la ivirea zorilor, daca te-a'i duce pe un revărsat de deal din împrejmuirile de la Baş-ckioî, aï privi pe aceşti dibaci venătorî, postaţî din distanţă în distanţă, care după o tufă, care după un copac, care într'o vâlcea, care dup'o clae de fin saü de grâu, pândind cu isteţime sosirea turturelelor. Ele sosesc în cârduri dese şi voioase punêndu-se la zece paşî de puşca vênatoruluï! Acesta trage şi zecî de turturele rëmân loculuî asasinate. Cârdul pleacă speriat şi s'opreşte alocurea, dar ş'acolo un alt venător le primeşte cu foc şî plumb. Zbuciumêndu-se ast-fel din loc în loc. turturelele sunt pururea surprinse şi asasinate, până când tolba venătoruluî stă să se rupă de greutatea cadavrelor înaripate, saü până când noaptea vine să pună capët acestei teribile distrugeri.

S'au ucis într'o singură zi până la 220 turturele.—Cât mai este vreme, grăbiţi spre Baş-chioi ô voï ne'nduraţî şi ghibaci asasini a vietăţilor înaripate.

Const. P. Scheleti

Literatorul, OCTOMBRE 1883

In imagine Muntii Dobrogei la Başchioi in 1893 (sursa: Reise in die Dobrudscha, von Franz Toula, 1893).