Dumnezeu , Dominus-Deus, cruce , crux, înger, angelus, sărbătoare, servare, botez, baptizare, blestem , blasphemare, rugăciune, rogatio -onem, închinare , inclinatio -onem, preot, presbiter , chiar și păgân, paganus care inițial însemna sătean, dar creștinii îi numeau păgâni cei ce se închinau idolilor, pe sătenii la care încă nu ajunsese creștinismul, toate aceste noțiuni de baza ale religiei creștine sunt exprimate în romănește în cuvinte care provin din latina. Deci nu mai încape nici o îndoială că creștinarea românilor a fost una de rit latin inițial.
Basilica , clădirea impozantă a romanilor care servea ca loc de judecată, bursă comercială, loc de adunări, de fapt numele acestei clădiri devine biserica pe românește. Dar ne spune și timpul și locul când românii de astăzi au devenit creștini , după acceptarea creștinismului ca religie tolerată și care prin Edictul de la Tesalonic emis la 28 februarie 380 de Teodosie cel Mare, devine religie de stat.
Iată mai jos câteva lămuriri de la Karl Auner.
° ° °
"Cuvîntul „biserică“ pare şi el să indice o dată postconstantiniană pentru cultul creştinesc mai respândit. în adevër, creştinii primitivi aduceau jertfa eucaristică ori unde se puteaű întruni, în camere subterane, în case particulare, sub cerul liber. Un asemenea loc se numia atunci: ecclesia, adecă: adunare. De aci derivatul: église (franc.), chiesa (ital.), iglesia (span.) ş. c.
Cuvîntul „biserică“ vine inse de la „basilica“ , care însemna o judecătorie; de abia când Constantin cel Mare cedase judecătoriile pentru serviciul divin creştinesc, se introduse vorba „basilica“ drept sinonimă pentru clădirea numită şi ea „ecclesia“ . De ore ce acum în limba română derivatul de la „ecclesia“ este cu totul necunoscut încă din primele nóstre opere literare, putem bănui nu fără fundament, că cultul creştinesc a devenit de abia de la secolul al 4-lea încolo destul de respândit între strămoşîi Românilor, când ei se puteau aduna nesuperaţî în nisce clădiri, pentru cari primiseră din imperiu cuvîntul „basilica“ ."
Karl Auner
Câteva momente din începuturile Bisericei Române , 1902
° ° °
Deci putem spune că creștinarea românilor a avut loc în intervalul incepand cu anii 380 până în jurul anilor 600, la sosirea slavilor în Balcani.
De ce nu în Dacia veche ?! Pentru că de acolo nu ne vine nici o mărturie a vreunei biserici creștine mai devreme de secolul XIV când este menționată una dintre cele mai vechi biserici românesti precum cea de la Densuș, construita pe locul unui fost templu păgân roman.
Aici este absurd să mai cerem alte dovezi arheologice pentru a dovedi că ceva nu a existat. De asemenea și prin asta se dovedește un fals încercările BOR de a-l declara pe Apostolul Andrei creștinătorul românilor. Dar despre crearea mitului prezenței Sf. Andrei pe meleagurile Dobrogene am scris deja întreaga poveste.