Bechir Abdulachim

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Mai 2023
Timp de citire: 2 minute

(Un necrolog închinat tatălui lui KIazim Abdulachim și Selim Abdulachim, tătari eroi de la Mărășești.)

Ni se duc bătrânii. Inexorabila lege a vieții trupești. I-a sosit rândul să ne părăsească și blândului, bunului și înțeleptului Bechir, care și-a incrustat adânc - prin fapte - numele pe răbojul istoriei Dobrogei contemporane.

A dat țării românești doi feciori falnici și merituoși. Unul Kiazim, aproape copil care și-a jertfit viața ce abia i se deschisese în cale, la Mărășești gloriei și sacrificiului, ca sublocotenent. Al doilea, Selim, crescut și educat în scoalele românești, are azi loc de frunte în intelectualitatea dobrogeană, ca fost deputat, avocat și om politic. Daca ar fi dăruit țării numai atât din carnea și sângele lui, și încă octogenarul Bechir și-ar fi asigurat recunoștința Țării de la Mare.

Dar viața lui întreagă a fost un simbol, simbolul adaptarei și contopirei elementului musulman în masa românească. Născut în Crimea, patria tătarilor, a venit în Dobrogea pe când avea 5 ani, cu părinții sâi, după cruntul razboiu al Crimeei. Dobrogea i-a fost patrie. Când au intrat românii în Dobrogea era profesor la școala turcească, Cu intuiția lui sănătoasă a presimțit că deacum se deschide o noua epocă în viață istorică și socială a Dobrogei.

Conaționalii sai, cu resemnarea și fatalismul ce îi caracterizează, erau sceptici, neîncrezători în noua stăpânire, aproape neadaptabili. Și populația musulmană era într'o copleșitoare majoritate.

Bechir, putea rămâne profesor, dar a preferat să ajute pe români în strădaniile lor de a-și atrage aceasta populație pașnică dar de o pasivitate deconcertantă.

În anul 1878 este numit comisar ajutor în poliția comunală. În această calitate a desfășurat o muncă uriașa că să netezească asperități inerente.

Bechir a fost primul musulman care și-a trimis copiii în școlile românești. Gest temerar pe atunci. În războiul întregirii, desi bătrân s-a refugiat în Moldova, urmând steagul țarii. Bechir Abdulachim a fost un mare dobrogean, un bun român, un înțelept musulman.

În fata mormântului lui, abia închis, plecăm smeriți genuchii. Dumnezeu să-l aibă deacum în paza sa.

"Dobrogea Jună"

Dobrogea jună - 30 august 1934