Biserica de lemn din Izvoarele (Pârjoaia)

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Iulie 2026
Timp de citire: 3 minute

A doua biserică din această serie de biserici vechi bulgărești ne poartă în satul Izvoarele, fostul Pârjoaia.

Un sat care pare, mai degrabă, un cătun, cu drumuri șerpuite de pământ și praf, cufundat într-o liniște atât de adâncă, de parcă orice sunet ar fi fost amorțit de arșița zilei de vară. Un colț autentic de Dobrogea, unde timpul pare să fi rămas pe loc, iar confortul modern lipsește aproape cu desăvârșire.

Ascunsă într-un colț liniștit al Dobrogei, sus pe malul Dunării, Biserica „Sfântul Dumitru” este unul dintre cele mai valoroase lăcașuri de cult din județul Constanța. Ridicată în jurul anului 1860(?), ea este considerată cea mai veche biserică de lemn păstrată în județ.

La prima vedere nu impresionează prin dimensiuni sau podoabe. Seamănă mai degrabă cu o casă țărănească simplă, smerită. Și poate tocmai această discreție îi dă farmecul aparte. Istoria pe care o ascunde între pereții săi este însă cu adevărat remarcabilă.

Biserica este construită semiîngropat, o soluție ingenioasă impusă de vremurile în care Dobrogea se afla sub stăpânire otomană.

Tehnica de construcție vorbește despre măiestria meșterilor de odinioară. Nu a fost folosit niciun cui industrial. Grinzile de stejar sunt îmbinate cu cepuri din lemn, pereții sunt realizați din nuiele împletite și lut, iar acoperișul este acoperit cu olane vechi, specifice Dobrogei.

În anul 2001, biserica a fost salvată de la degradare printr-o restaurare atentă a arhitectului Vlad Calboreanu.

Astăzi, Biserica „Sfântul Dumitru” este monument istoric de importanță națională, fiind înscrisă în categoria A.

Este considerată o bijuterie de patrimoniu tocmai pentru că este (deocamdată) singura biserică de acest tip (din nuiele și chirpici, semi-îngropată) care a supraviețuit în Dobrogea, fiind un exemplu rar de arhitectură religioasă din perioada dominației otomane.

Alaturi de biserica se afla si casa veche renovata a arhitectului Calboreanu.