Biserica Românilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Iulie 2024
Timp de citire: 8 minute

Religia ca factor al evoluţiei sociale a unei societăţi şi a afirmării identităţi de grup, ne va spune poate mai mult despre "Originea Românilor". Deci să căutam "originea bisericii românești"?

În jurul sfârșitul de mileniu trecut se cunoșteau mai multe sute de inscripții antice, fară ca vreuna să conțină vreun simbol sau vreo aluzie creștină. Se pare că în ultimii ani aceasta situație s-a schimbat surprinzător. Ideea este că multe sau majoritatea din aceste marturii creștine care ar susține deci și o continuitate creștină pe aceste meleaguri sunt forțate sau nu sunt atestate fară nici o îndoială. Eu personal nu mai am nici o încredere în arheologia românească.

Un exemplu elocvent, la îndemână și verificabil despre falsificarea istoriei românești este complexul de biserici rupestre de la Basarabi/Murfatlar. Aici au dăinuit primii creștini bulgari din epoca medievală sec. IX -X. Nimeni nu a mai numit până acum compexul bulgăresc dar asta este adevărul. De peste 70 de ani se tace. Am scris un articol despre aceste relicve numai pe baza indiciilor, fara sa fiu istoric sau arheolog.. Arheologii tac iar politicienii îl țin încuiat ca pe cutia Pandorei. Oare câte astfel de obiecte și de mărturii au mai existat trecute sub tăcere, poate distruse, despre care noi nu vom afla niciodată?!

Personal consider că o viață creștină relativ scurtă în continuitatea antichității romane pe teritoriul României de astăzi, a existat numai în câteva colonii comerciale grecești de la țărmul Mării Negre precum Tomisul sau Histria.

Cert este că pe vremea împăratului Traian, reiese din corespondența sa cu guvernatorul Bitiniei "Pliniu cel tânăr", creștinilor nu li se permitea să formeze o comunitate religioasă iar următorii împărați romani i-au urmărit chiar pe creștini.

Constantin cel Mare (306-337) - a fost primul împărat roman care a dat libertate creștinismului - Biserica a căpătat un statut privilegiat. Împăratul Teodosie cel Mare (379-395) a făcut din creștinism religie oficială de stat prin edictul de la Tesalonic, din 28 februarie 380.

În 535 împăratul Justinian (527-563) a fondat la Tauresium în locul său natal o Arhiepiscopie care s-a numit Prima Justiniana căreia i s-au subordonat ceilalți episcopi din cele două Moesii. Dacia Traiană, deci vechea Dacie nu este menționată în novelă, deși aceasta ar fi fost cea mai bună ocazie pentru a-și reglementa relațiile ecleziastice.

Deja în 732 această arhiepiscopie va fi desființată de Leon Isaurul, iar biserica dacică din Moesia a fost atribuită Patriarhului Constantinopolului.

În 864 bulgarii au fost convertiți la creștinism și a fost creat centrul politic și ecleziastic la Ohrid (Rumelia). De acum înainte, Biserica Dacică ține de jurisdicția Arhiepiscopului Ochridei și rămâne la aceasta până la întemeierea principatelor române și a mitropoliilor corespunzătoare, Mitropolia Ungro-Valachiei în 1359 și Mitropolia Moldo-Valachiei în 1401 când acestea se subordonează formal Constantinopolului. În 1881 România a fost proclamată regat iar în 1885 Biserica Română primește Tomosul de autocefalie, adică independenţa ecleziastică.

Aceasta este pe scurt evoluția jurdistictiei ecleziastice creștine pentru Vlahi și românii de astăzi.

Devenirea ortodoxa a neamului românesc pare să fi fost însă un proces mult mai complicat, ca și etnogeneza românească în sine.

Constantin al VII-lea Porfirogenetul (†959) ne prezintă – înscrierea "De administrando imperio" redactată între anii 952 și 959 o ultimă interesantă evoluție a numelui romanilor de limbă latină din Imperiul Bizantin, scriind despre locuitorii Dalmației că ar fi Romanoi (Ῥωμᾶνοι), veniti de la Roma. Grecii ei înșiși se numeau Romani, pe grecește Romaioi, Romei (Ῥωμαίοι). Sesizați diferența? Acesta este și punctul din istorie în care apar Vlahi, acești Romanoi vorbitori de latină.

Românii ca Vlahi, adică ultimii reprezentanți ai Imperiului Roman de Est vorbitori de latină, erau, cum putea să fie altfel, creștini de rit latin, își practicau religia și binenteles liturghiile în limba latină.

După Marea Schismă din 1054, eveniment care a marcat ruptura definitiva dintre Biserica Romei (creștinismul apusean) și Biserica Greacă (creștinismul de tradiție bizantină), Vlahii de rit latin deveneau în Balcani un paradox, deveniseră eretici.

Iată mai jos episodul care relevă această stare de lucururi, trecerea forțată la ortodoxie a Vlahilor și adevărată relație de subordonare dintre Vlahi și Slavi. Este o traducere din Istoria Slavo-Bulgară a primului cronicar bulgar Paissi din Chilandar de Norbert Randow, cercetător german (Humboldt-Universität zu Berlin), pe care eu apoi l-am tradus din germană. Este vorba de o publicație care nu pare cunoscuta decât fragmentar, incomplet în România.

° ° °

Există o narațiune în cărțile vechi scrise de mână despre țarul Assen cel Bătrân, că după stingerea Sfântului Patriarh Ioan, Sfântul Părinte Teofilact din Ohrid a fost chemat și numit patriarh în Târnovo. Acesta înțelept și ecumenic învățător a luminat și purificat în acele vremuri Bulgaria și Valahia de diverse erezii. Valahii toți preluaseră definitiv erezia romană, și au citit inițial în latină pentru că ei cu Latinii sunt un singur popor și o singură limbă. Sfântul Teofilact l-a sensibilizat pe Țarul Assen și acesta a mers împotriva Valachiei, apoi a subjugat amandoua Valahiile și a interzis Valahilor:

Oricine citește în latină și își mărturisește confesiunea și credința de rit roman, aceluia trebuie să i se taie limba.

Şi le-a poruncit să citească în bulgară şi să adere la credinţa ortodoxă. Așa că oamenii s-au întors de atunci la Ortodoxie și citesc din nou până de curând în bulgară. Acum Rușii, la rândul lor le-au tipărit Scrierea (Evanghelia ?) într-o limbă valahă simplă. Deci prin grija Patriarhului Teofilact și a țarului Assen mulți oameni au trecut la Ortodoxie. (Paissi din Chilandar 1722 - 1773 )

° ° °

Vă mai amintiți din copilărie de amenințarea "taci din gură că vine popa și-ți taie limba" ?! Ce orori trebuie să se fi întâmplat cu acest popor ca el să păstreze în mentalul colectiv subconștient asemenea atenționări, traume naționale de sute de ani vechime?

Mai sus e vorba de Țarul Iwan Assen I (1190 - 1195), întemeietorul, alaturi de fratele sau Teodor al celui de-al doilea Imperiu Bulgăresc. Teofilact din Ohrid este o eroare presupun a cronicarului căci acesta era mort de 90 de ani la vremea respectivă, dar foarte cunoscut printre bulgari tocmai pentru faptele descrise. Aici mai degrabă e vorba de numitul Patriarh de Tarnovo Wasiliji, cel care l-a încoronat religios ca Țar pe Assen.

Cu Țaratul Româno-Bulgar ați fost mințiți o viață, mai sus puteți oarecum pătrunde adevăratele relații care au domnit între bulgari și vlahi, iar cel care crede că vlahii ar fi participat în astfel de condiții ca egali la acest Țarat, trebuie să fie un naiv fară pereche. Oricum, în istoriografia universală este numit numai "Al doilea Imperiu Bulgar".

° ° °

Aici ar mai fi o problemă. Dacă trecerea forțată la ortodoxie a românilor a fost cauzată de bulgari la începutul celui de-al doilea imperiu Bulgar pe timpul lui Assen cel Bătrân, asta a fost în perioada 1090 -1095. Asta înseamnă că vlahii trecuți la ortodoxie au populat Transilvania după această dată. Ungurii nu ar fi acceptat niciodată acțiuni de misionarism ortodox pe teritoriul lor, ei fiind catolici convinși. Oricum ar fi, cronicile ungurești vorbesc totuși despre vlahi și păstori ai romanilor pe care Ungurii i-au găsit aici la venire, ca și cronicile slave precum cea a lui Nestor.

° ° °

De aici, concluzia care se trage este că la originea neamului românesc a stat limba vorbita. Limba maternă a ținut peste secole acest neam împreună și tot ea va ține mai departe distinct acest neam.

° ° °