Cafeneaua Marinarilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Aprilie 2021
Timp de citire: 6 minute

In cartea sa de reportaje numita atat de simplu "Constanta" aparuta in 1936, Tudor Soimaru ne prezinta o adevarata comoara de imagini, amanunte, personaje si relatari, reusind in manunchiul sau de pseudoreportaje grupate in jurul diferitelor teme, sa ne aduca aproape atmosfera orasului de demult, cu multe din fatetele sale. Un aspect deosebit de interesant este traficul cu obiecte arheologice gasite in mare, pe care-l faceau pescarii. Iar un altul, relatarea despre faptul ca orasul primea in anii 1930 apa de la Cernavoda (si de la Murfatlar), probabil cu un vagon-cisterna. Iata aici un fragment despe "Cafeneaua Marinarilor".

° ° °

La doi paşi de Statuia lui Ovidiu era "Cafeneaua Marinarilor".

Intr'o seară de iarnă mă adusese aici vântul în braţe, tocmai de sus de pe Mangalia şi mă debarcase roşu ca o portocală sanguină. Mangalia, aleie negustorească pe care stămburile înflorate, coşurile cu fructe, tigăile, fierul de plug şi lumânările se înfrăţesc într'un parfum unic de ţuică, pâine caldă şi piele de opincă.

Veneam de dincolo de linia ferată, dela "Trei brazi" unde odihnesc doniţele mirosind a cetină, ulcelele înflorate ca o cămaşă de dar şi ulceoarele pântecoase.

[...]

Când am intrat în << Cafeneaua Marinarilor>> sala era pustie. Doar Ilie cu mustăţile dosite sub căciula roată, împletea prostovolul, cu degete indiferente de ursitoare. Pe cuptorul înalt, unde odihnesc ibricele, Aristide cafegiul se rumenea ca o lipie. Şi era cald şi bine, în odăiţa aceea scundă, luminată slab de o lampă ; în odăiţa în care marea îşi prelinge mireasma ei sărată printre mese, printre oameni.

-- Ce vreme - a mormăit, pisică leneşe, Aristide ...

-- Şi pescarii noştri cari nu s'a întors încă - a ronţăit o frază, între dinţi, Ilie.

Pescarii nu se întorseseră încă, bieţii pescari de pe plaja Duduia, cari nu au nimic comun cu cei din Quimper, din Painpol sau Douarnenez. Ei nu au femei care să-i jelească a moarte, nici să le plângă aşteptarea. Ei nu au pelerine cauciucate, nici cisme lungi să le adăpostească reumatismele.

N'au nimic, decât prostovolul şi o undiţă. Ei scot peştii de sub coasta mării şi ceva mai depare ; de acolo de unde savanţii căutau să redea pământului, furând valurilor, statuete şi rămăşiţe de valoare, şi pentru care se băteau constănţenii, ca pe coşurile cu peşte. Când se lăsa noaptea, amforele şi chiupurile de ambrozii porneau spre curioase şi de multe ori nedovedite destinaţii. Căci cine să vegheze, cine să se mire?

Doar un scriitor şi colonel, Ionescu-Dobrogeanu, se înfuria şi denunţa impietatea, el care văzuse o minune de fronton cu inscripţii bizantine făcut scară la casa unui constăţean cu stare.

-- Ce vreme - mormăe Aristide, aducând cafeaua.

Afară plânge marea, atât de aproape, că vrea să intre încasă. Poate boceşte valul o dragoste neştiută, sau o remuşcare? Poate plânge Oreste asvârlit de Furii pe aici pe aproape? Sau Medeia, culege încă, în lacrimi, bucăţile sângerate ale unui rege şi frate.

[...]

Din noapte intrau în cafenea pescarii. Sgribuliţi de frig, aduceau câte-o papură cu scoici; singurele fructe de iarnă pe care marea le oferă năvodului. Smeriţi, ca nişte fete bătrâne, se aşează pe la mese, şi degetele lor experte, încep să ţese prostovolul, gândind poate la tihna unui cămin, ei care nu au cunoscut femeie, decât fără cununie.

Doi pescari au început o partidă de biliard, aşa într'o doară, pentrucă aici nimeni nu joacă pe bani. Şi cum ar juca? Iarna, de abia de iese un sfanţ pentru cele câteva scoici vândute în piaţă.
De abia să ai pentru o pipă şi o cafea ..

ln schimb ce cafea! In tot oraşul, rar dacă bei ceva asemănător ca aci.

-- E făcută cu apă dela Hinog, mărturiseşte mândru cafegiul Aristide.

Pentrucă aşa e la Constanţa: apa se aduce din două locuri, dela Murfatlar şi dela Dunăre din Hinog, ceea ce face ca unii constăţeni, să aibă parte de apă mai dulce decât alţii, deci şi . .de o cafea.

Dar asta, n'au s'o ştie sezoniştii niciodată!

"Cafeneaua Marinarilor" nu mai există. Pe locul ei s'a înălţat o casă de raport. Pentrucă aşa sunt toate la Constanţa.

° ° °

Imaginea provine de la un reportaj de a lui Brunea Fox din 1931 fiind atribuita "singurei carciumi din portul Constanta duhnind a iuft şi saramură, Cafeneaua marinarilor". Acum, daca este o inexactitate a reporterului Fox sau a mai existat un local in port numit tot asa ca si cafeneaua din Piata Ovidiu, sau "portul" era un termen mai larg folosit de reporter pentru oras (mult mai probabil), acum e greu de aflat.

Articolul aici:

https://techirghiol.com/printre-contrabandistii-din-port