Cafeneaua turcească din Macin

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Septembrie 2026
Timp de citire: 3 minute

În anii de după 1878, Dobrogea se afla într-un moment de profundă transformare. Trecerea provinciei sub administrația românească nu a însemnat însă dispariția lumii musulmane care îi dăduse, timp de secole, o parte importantă din identitate.

În orașele și satele dobrogene continuau să trăiască numeroși turci și tătari, păstrându-și limba, credința, obiceiurile și locurile de întâlnire tradiționale.

Măcinul, unul dintre vechile orașe ale Dobrogei, păstra în 1882 o puternică amprentă otomană. Cafeneaua turcească era nu doar un loc în care se servea cafea, se fuma din ciubuc sau narghilea și se juca biliard, ci și un adevărat spațiu al vieții sociale. Aici se întâlneau oamenii după munca câmpului, se schimbau vești și se legau relații, într-o atmosferă în care vechile tradiții dobrogene coexistau cu noua realitate administrativă românească.

Fragmentul de mai jos, publicat de Dr. A. P. Alexi în revista Familia în 1882, oferă o mărturie deosebit de vie asupra acestei lumi. Relatarea sa surprinde nu doar aspectul unei cafenele din Măcin, ci și percepția unui contemporan asupra comunității turcești, asupra raporturilor acesteia cu noua administrație românească și asupra vieții cotidiene din Dobrogea la începutul perioadei românești.

°°°

"Suveniri şi notiţe de călătorie.. (în Transilvania, România şi Dobrogea.) (Urmare.)

Am sosit în Măcin de timpuriu, erau 8 3/4 ceasuri. Am descălecat la o cafenea, care eră mai cercetată, şi a cărei proprietar eră primar (turc), în timpul cât amicul meu şi-a visitat pacienţii, am discutat, mai mult cu acest turc carele scia bine limba românească, între altele mi-a descoperit cum ca lumea lor le merge mai bine de când se află sub Români decât când erau sub turci.

"Trăim cu toţii în pace, suntem deplin mulţumiţi, dările nu ne apasă, şi cele ce sunt, sunt drepte la unul ca la altul, dreptate ni se face, legea ni se respectează. La ce e mai mult guvernul românesc ne ajută chiar și în de cele religiose. Cu ocasiunea resboiului, ambele nostre geamii au suferit mult. Guvernul românesc ne a dat 5 mii franci ca să le putem repară."

Mai târziu m’am informat despre aceste, şi mi s’a confirmat toate.

Măcinul are multe cafenele în care capeţi cafea turcească, rum şi alte spirituose, cibucuri, nirgilele. M’a suprins mult când le-am aflat mai toate pline şi jucând biliard. Mi s’a spus cum că fiecare ţăran turc, rentorcându-se seara dela lucru câmpului merge în cafenea pentru a be o cafea, a fuma un cibuc său a juca biliard.

La cină am făcut cunostinţă cu mai mulţi funcţionari din Măcin între cari amintesc pe dl Tănăsescu comisar de poliţie, dl Ironom şef telegrafic-poştal, dl Radulescu funcţionar telegrafo-poştal ş. a. cu cari mi-am petrecut forte bine şi dela cari am dus multe suveniri dulci."

[...]

Dr. A. P. Alexi
Familia, 1882

In imagine cafenea turcească din Dobrogea secolului trecut, scenă după Iser.