Caii "tătărești" ai Techirghiolului

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Noembrie 2022
Timp de citire: 3 minute

Povestea cailor priponiți ici și colo pe țărmul lacului Techirghiol, marcând cu siluetele lor malurile înalte și pleșuve ale lacului, este una mai veche și, aș spune eu acum, o poveste romantică.

Caii sunt de origine vest europeană sau locala, dar unii provin și din America, de rasa viguroasă, rezistentă la frig și la lipsuri.

Aceștia aparțin unui locuitor al malurilor singuratice ale lacului, procuror de meserie. Crescătorul mai deține o mulțime de animale, căini, oi, vaci, etc.. iar proiectul, "visul" său este de a creea cu acești cai o nouă rasă de cai sălbatici dobrogeni, cai rezistenți la vânturile puternice din zonă, la frigurile din iarnă, la seceta verii, capabili să se descurce singuri în natura relativ vitregă a Dobrogei.

În octombrie 2020 proprietarul cailor a fost victima unei înscenări a unor braconieri și hoți din împrejurimi, care erau deranjați de prezența să continuă pe malurile lacului pentru a da apa și fan cailor. Doi dintre cai au fost omorați de braconieri care apoi au făcut un mic film dat mai departe unui cântăreț(?) obscur, Puya, spre răspândire în social media. Individul reușește să atragă opinia publica, asociațiile de protecție a animalelor și politia într-un conflict în care proprietarul cailor era prezentat ca un chinuitor de animale.

Am scris și eu despre asta cândva, mi-am retras însă postarea critică după ce am aflat mai multe amănunte despre crescătorul de animale solitar de pe malurile lacului Techirghiol.

Prezenta lui acolo pentru a-și hrăni și controla animalele ar trebui să fie văzută benefica pentru toată lumea, mai puțin pentru braconierii și răufăcătorii care colindă nestingheriți acele zone puțin umblate altfel.

Cu această ocazie țin să-mi exprim încă o dată uimirea pentru reacțiile cititorilor mei care resping cu hotărâre existența unui "cal de rasă tătărească" în Dobrogea, când o mulțime de publicații au scris , deja de la preluarea provinciei în mănă românească, despre "caii dobrogeni" de aici, cai care precis nu au fost aduși nici de ciobanii ardeleni, nici de administrația venita să preia frâurile Dobrogei.

Să folosești un artificiu de interpretare a semanticii titlului unei realtari a unui obicei local "curse de cai tătărești" și să-l explici ca și "curse tătărești" dar cu cai romanești, se poate interpreta ca rea voință care se îndreaptă spre negarea obicieiurilor și culturii unei națiuni conlocuitoare, tătarii. Este deja un pas spre negarea istoriei lor dobrogene.

Și asta când Vasile Alecsandri, înainte de anexarea Dobrogei, deja la 1852, scrie despre caii dobrogeni de soi tătăresc crescuți pe câmpiile pustii ale Dobrogei.

Mă întreb când, vestitele "lupte tătărești" vor deveni și ele un obicei local românesc, unde "tătărescul" vă rămâne numai un adjectiv exotic desuet?!