Camionul Carpați

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Decembrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Mai am încă viu în memorie zăngănitul lanțurilor lăsate libere ale obloanelor micului camion Carpați.

Presupun că era o invenție românească. Camioanele acestea erau prevăzute cu obloane de lemn, înalte de cel mult cincizeci de centimetri, și ar fi trebuit să transporte maximum trei tone. În realitate, obloanele erau înălțate pentru a încărca până la cinci tone de grâu — sau chiar mai mult — iar ca să nu se rupă sub greutate, erau prinse la mijloc cu două bucăți de lanț.

Vara, tata mă lua uneori cu el. Până la cariera de piatră de la malul lacului, îmi plăcea să stau sus, în picioare, în bena goală, sprijinit de oblonul dinspre cabină, privind peisajul sălbatic, în timp ce zăngănitul monoton al lanțurilor mă însoțea ca un fundal sonor al drumului.

Nu credeam că a mai existat cineva la Techirghiol care să poarte amintiri din acea vreme, pe aceeași temă. Iată mai jos câteva rânduri ale lui Temungin Ismail, despre propria sa copilărie.

"Niat nu apuca sa-si bea apa toata, jumate din cana se varsa pe piept!Copiii erau agatati de "babay",tata.Babay,ia-ne si pe noi cu tine , "al biznide semen!" Niat stia ca cei mici vor o plimbare cu caruta cu cai dar cel mai mult le placea de un "abi",nene,care-i lua in cabina camionului,Nea Fane,care dadea cu ei vreo doua,trei ture cu camionul pe tarla.Apoi Nea Fane ii lua in brate,unul pe un umar,al doilea pe celalt umar si le spunea rizind "uite Istanbulu',uite Istanbulu''indreptindu-i cu privirea unde credea ca-i Istanbul.Copiii erau fericiti,isi inchipuiau ca tarlaua e loc de joaca iar ei ar trebui sa fie zilnic prezenti!

Aveau de incarcat sute de saci cu griu in camioane, era norma iar Niat voia sa faca norma dubla si mai mult...La toamna avea "sunnet toy" botezul lui Mufit,musafiri multi, neam mare si petrecaret! Chiar daca se supara Hogea,tot o sa dea si ceva "ishki", bautura,mai uita lumea de norme de munca,de sedinte de partid, de necazuri.Daula si zurna sa fie!"