Cápitánatele și Armatolii

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Noembrie 2020
Timp de citire: 5 minute

Macedonia, Epirul și Tesalia au fost impärtite in 14 cäpitänate. Aceste cäpitänate, ce existau inainte de urcarea la tron a lui Soliman Magnificul, au fost o organizatie militarà, menitä sä apere teritoriul Macedoniei de incursiunile dela nord si dela sud.

Cápitanatele coprindeau parte din Macedonia: Veria, Servia, Elasona, Grebena și Amer, o parte din Tesalia : Olimpul, Mavrovüni, Lachia, Agrafa, Patragic și Malacași. In Etolia coprindeau : Venetic, in Acarnania : Xiromeri, iar in Dorida : Lidorichi. Cu timpul, numärul cäpitänatelor s'a inmultit, iar functiunea devenitä ereditarä, s'a prefäcut in centrul de grupare a celor mai nobile și mai insemnate familii aromâne.

Cápitanatele erau -tinuturi militare, conduse de un șef al lor, numit Capitan, ai cärui soldati purtau numele latin de Armatoli, adicä oameni armati. Ei erau datori sä mentinä ordinea și liniștea in comune, orașe și prin trecätorile muntilor. Cäpitanul erà pus la dispozitia Pașei ce era in apropiere. El trebuià sà insoteascä armata turceasca in trecerea sa prin cäpitänie.

Sultanii au recunoscut de multe ori prin rescripte imperiale aceste drepturi acordate Aromanilor de eatre Sultanul Soliman Magnifica Armatolii erau datori sá asigure viata și liniștea locuitorilor. Ei erau jandarmii Statului. In schimbul serviciilor aduse ei nu pIätiau nici un bir. In mânile cäpitanilor nu erá numai justitia militarä, ci și justitia civilä și autoritatea moralä. Semnul investiturei unui cípitañ era o sabie care se transmiteà din generatie in generatie. [...] Capitanii erau cum au fost Domnii din Valachia și Moldova, cu singura deosebire cä cäpitânatele erau mai mici. Recunoașterea capitanilor erà supusä la aceleași formalitäti ca și pentru Domnii din Romania. Chemarea unora dintre capitani la Constantinopol și uciderea lor acolo, sau asasinarea in provinciile lor, dar mai cu seamä la reședinta lor din provincie, caci in locul unde doumniau capitanii cu greu Indrazniau cei trimiși din Constantinopol, sä execute asasinarea ;toate acestea se practicau ca și in Romania.

Çeeace deosebește pe Cäpitanii Armani din Peninsula Balcanicä de Romanii din Romania, este cä Aromanii n' au primit niciodatä sä aibä cäpitan grec sau albanez, pe cänd in Romania, au fost numiti deadreptul și Greci și Albanezi.

Casele capitanilor sunt și azi ca niște casteluri, și asemenea ruine se afla in toate comunele aromâne, mai cu seamâ la marginea comunei, sau pe locuri mai Inalte, de unde sä poatà apàrà comuna, numite Cule (fortärete). [...]

Privilegiele Aromânilor sub turci.

Turcii, la venirea lor, läsarä neatinse privilegiile cäpitänatelor, cu scop, ca cu timpul sä supunä și pe locuitorii dela munte. Aceasta e cauza pentru care, pe când in orașele și satele de pe câmpii, locuite in mare parte de Greci domnesc Turcii și se așeazä cu familiile lor și zidesc giamii ; pe muntii, unde sunt Aromâni, in nici o comunä aromâneascä, nu se așeazä nici o familie turceascä, și nu se vede pânä astâzi, nici o urmä de giamie. Cevà mai mult : Cäpitänatele erau și locuri de refugiu și nu numai Turcii n'aveau voie sä se așeze și sà treacbi prin ele, ci chiar și un fäcätor de rele, dacä apucä sä intre pe teritoriul unui cäpitänat, erà scäpat și nesupärat pentru totdeauna. Reproducem cele scrise de istoricul grec Aravantinos, nu cä el este mai exact decat ceilalti, dar pentrucä istorisește ceeace s'a petrecut in muntii Pindului, când in dispretul capitulatiunilor armâne, guvernul imperial a inlocuit pe Armatoli prin Clefți, adicä: jandarmeria aromanä prin briganzii oficiali albano-turci.

Pentru a släbi corpul Armatolilor - zice Aravantinos - Sultanul Murad IV (Aromânii au tratat cu Murad III) le-a ridicat la 1627, privilegiu de Dervengi (päzitori ai trecätorilor), pe care le acordase Sultanul Soliman la 1537, și a insärcinat pe Guvernatori (Valli), a incredintà Turcilor, paza strâmtorilor și trecätorilor periculoase.

Atunci, Armatolii pentru a-și razbuna s'au impräștiat pretutindeni, omorând pe Dervengii Turci, cari cadeau in mainile lor, capturând și jefuind In acelaș timp, pe calätorii ce intalniau.

Departe de a scadea, brigandajul s'a inmultit așà de mult, incât Sultanul Murad dupa chiar sfatul guvernatorului a restabilit pe Armatoli In vechile lor privilegii, cu obligatiunea pentru fiecare cäpitan, de a veghia la siguranta oricärui cälätor ar fi cutreerat tinutul lor. In schimbul serviciilor aduse Statului, le-a permis sä perceapä un mic tribut, asupra turmelor de oi, cai, catâri, etc. și asupra trecatorilor. Atunci, urmeazá Aravantinos, Dervengii, adicä Clefții, nu mai insemnau decât hoti nesupuși, pe cari chiar Armatolii trebuià de aci inainte sä-i urmäreascä și sä-i risipeascá din tot tinutul lor.

Suprimarea privilegielor Aromânesti.

Privilegiile acordate Aromânilor din Pind de Sultanul Mahomed II si confirmate de Soliman Magnificul, au fost in fiintä pânä la Inceputul secolului XIX, când s'au suprimat de Ali-Pasa de Tepelena, satrapul Ianinei, nu prin arme, ci prin viclenie si coruptie.

Dem Abeleanu

Neamul Aromânesc din Macedonia, 1916