Carmen Sylva - Eforie Sud

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 August 2023
Timp de citire: 5 minute

În articolul de mai jos aflam când actuala stațiune Eforie Sud, inițial sub numele de Techirghiol sau Techirghiol Movilă, capătă numele de Carmen Sylva după pseudonimul literar al reginei Elisabeta a României (1843-1916).

Hotelul de lux "Principesa Maria" al familiei Bocu distrus în război se afla la capătul de nord, acolo unde se termina "Plaja Nouă" a satului Techirghiol, pe locul actualei tabere de copii, urmând parcul sanatoriului de astăzi "Cam la 500 metri de acest otel vine parcul Eforiei spitalelor civile din București".

Cu aceasta informație și următoarele se poate reconstitui adevărata istorie a devenirii orașului Eforie Sud de astăzi. Despre "Plaja Nouă" am scris într-un articol anterior.

Un amănunt interesant, la început de secol trecut, românii avuți dar și cei de rand mergeau în străinătate pentru costurile reduse de trai.

° ° °

Terenului care împrejmuește la­cul Tekir Ghiol i s’a dat numele de „Carmen Sylva“. Acest teren, cu­­prins între malul mării Negre și malul dela Nord-Est­ul lacului, în­cepe de la klm. 13 pe șoseaua­ Cons­ta­nta-Mangalia și continuă pînă la klm. 20 Șoseaua II traversează în lungime i­ar lățimea terenului va­riază între 150—700 metri. Malul la­cului are o lungime cam de cinci ktm. Lacuri sărate se găsesc în multe părți ale lumei, dar nămolul din la­cul Tekir Ghiol de la Carmen Sylva nu se aseamănă cu nici unul, din celelalte lacuri sărate, în compozi­ția și efectele sale curative. In afa­ră de asta, aci se află o plajă mi­nunată la mare, apărată prin malul înalt contra vînturilor de la Nord- Vest care sunt cele mai dese și mai rela Dacă natura a fost însă așa de darnică cu această stațiune, psoul a făcut prea puțin până acum pentru ca lumea să se folosească de aceste Intre otelurile, vilele și stabilimen­tele publice, se află și mai multe lo­cuințe particulare din care unele lasă de dorit sub raportul confor­tului. . „ . . . La capătul dinspre Constanța al statiunei se află otelul „Principesa Maria, instalat după toate cerințele moderne și cu tot confortul Nu poa­te fi însă accesibil de­cît bogătașilor căci pensiunea costă cel puțin 20 lei pe zi de persoană, afară de bac. Cam la 500 metri de acest otel vi­ne parcul Eforiei spitalelor civile din București, prin mijlocul căruia trece șoseaua «­ unde se află sana­toriul acestei umanitare instituți­­uni, înzestrat cu tot ce trebue pen­tru instalarea a o sută de copii cu manifestații serofuloase. La vre-o doi k­ilometri de aci se află sanatoriul Societății pentru profilaxia contra tuberculozei, în care se primesc tot copii. De la acest sanatoriu începe o pădure de sal­­cîmi care însă cresc foarte cu greu. La marginea despre Sud a lacu­lui Techirghiol se află otelul ră­posatului Movilă despre care se poa­te spune că este creatorul stațiunei Carmen Sylva. După acesta este un al doilea otel tot al­­ lui Movilă, ter­minat de moștenitorii săi. Pe malul mărei s’a mai construit șî un fel de Cazino. In 1906 cînd stea deschis otelul și cazinoul era o singură vilă, iar acum sunt 58 de vile, unele foarte drăguțe și bine mobilate. Afară de vilele de mai sus s’au mai construit două oteluri unul în stil elvețian al d-lui Popovici și al­tul al d-lui Tamara. Prețurile camerelor la oteluri și vile sunt prea m­ari, relativ cu con­fortul și mai ales în comparație cu stațiunile similare din străinătate. Anul acesta cererea a fost mare din cauză că multă lume, care ple­ca în străinătate, a fost nevoită să răm­înă în țară. Dacă toți acești proprietari și-ar fi cunoscut mai bine interesele, tre­buiau să profite de această împre­jurare să lase un preț mai conve­nabil pentru a atrage lumea și în alți ani. Căci trebue să se știe că în străinătate nu se duc numai oameni bogați, ci și cei cu mijloace mai res­trânse. Era deci ocazia bine venită spre a se dovedi că în stațiunile noastre balneare și climaterice se poate trăi tot așa de ieftin ca și în străinătate. In afară de asta, proprietarii de oteluri și vile ar fi trebuit să se înțeleagă între dînșii spre a înfru­museța localitatea, a face alei plan­tate, petruite și luminate. In ceea ce privește alimentele, se găsesc de toate la această stațiune. Cu deosebire numai că, afară de carne, toate cele­l­alte sunt foarte scumpe, iar unele cu prețuri aproa­pe îndoite decit în orașele tărei. La restaurantele otelurilor se poate mînca cu 7—8 lei pe zi de per­soană La restaurantele și birturile cele­l­alte, pe lînga că se mănîncă scump, apoi lasă foarte mult de dorit din punct de vedere a calită­­tei și a curățeniei. Este mare deosebire, in această privință față cu străinătatea. In va­ra anului 1910 mă aflam pe splendi­dul cheiu al Ostandei, la MiSdelguer­­ke și plăteam ș­ase franci pe zi, ca­să și massă admirabile. La Tekir- Ghiol nu găsești cu acest preț nici la cea mai ordinară cârciumă.

Viitorul, 02 august 1915