Carmen Sylva (Eforie Sud) în 1916

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 August 2023
Timp de citire: 8 minute

Despre speculantul Ioan Movilă, "întemeietorul" stațiunii Eforie Sud de astăzi am mai scris. Acesta a cumpărat în ultimul deceniu al lui 1890 sute de hectare de teren arabil de la stat cu 1 Ban (4 Bani) mp, vanzandu-l apoi cu 1,50 Lei mp că loturi de casa într-o stațiune balneară inexistentă. Iată situația nou createi "stațiuni" în 1916

STAȚIUNILE BALNEARE

CARMEN-SYLVA — de Virgil N. Dărăscu

Odată cu sosirea verei, a­­cei cari pot, părăsesc ocupa­­țiunile și se stabilesc la munte sau la mare. Unii fac cură de aer, alții băi, cei mai mulți flirtează, se distrează. La Carmen Sylva, din a­­propierea Constanței, poți face din toate, chiar băi in Marea Neagră, sau m­ai sărate și de nomol în Techirghiol. Este foarte folositoare și ex­punerea corpului la binefăcă­toarea acțiune a razelor so­lare.

Treptat părăsesc localitatea grupuri de pârliți, spre a le lua locul alții. Adevărații pâi­rliți sunt însă jucătorii de la cazinourile din Constanța și Sinaia, pentru că numai pîr­­leala buzunarelor este vătă­mătoare.

Băile se fac mai mult pen­tru curățenia corpului. Acei cari, fac băi cu proprietăți medicale profită îndoit, cură­țenia fiind cerută și lăudată de toată lumea. Murdarii n­u mai sunt oameni, ci monștri. Adolf Ricard are prea drep­­te păreri despre femeile mur­dare : „ele desgustă pe cine le privește și face rușine a­­colora cari le posedă. Le dis­place stima altora, cînd au atît de puțină pentru ele“. S’a găsit o singură femee, D-na Necker, care a spus: „curățenia este găteasa bătri­­neței“. Aceasta înseamnă că femeilor tinere, d-na Necker le pretinde să fie murdare. Cu toate acestea ași face prinsoare că d-na Necker și in tinerețe a fost una din cele mai curate și parfumate femei. Ce poate fi mai plăcut de­cît să te depărtezi de sgomo­­tul orașului și să duci o viață liniștită, admirind splendide vederi in largul mărei ? !

Dar la Carmen Sylva sunt atîtea lipsuri, încît toți nu au altă vorbă decit să-ți povestească cit de prost și scump mănîn­­că și tot felul de nemulțumiri. Mult regretatul I. Movilă, văzînd efectele nămolului din Techirghiol, învecinat cu sfoa­ra lui de moșie care merge pe lîngă acel lac și marea Neagră pînă la farul din Tuz­­la și fermecat de splendoarea naturii din aceste locuri, a construit, prin anul 1899, un mare hotel la un cap al mo­­șioarei sale și un stabiliment de băi în apropiere. A mai făcut un plan de parcelare, formînd 4619 loturi, cu pro­iecte de grădini publice, piețe, străzi, bulevarde, biserică, etc. etc. Moartea nemiloasă a ră­pit pe vrednicul bărbat I. Movilă încă pe cînd lucrările erau în plină activitate, ast­fel că ele au încetat fără nici o revenire, iar ce s’a clădit a început să se ruineze. Unii au înțeles toată valoa­rea acestei localități și au construit hoteluri și vile, ri­sipite la distanțe mari prin iarba prăfuită a cîmpiei. Noi suntem obicinuiți, ca buni și răbdători români, să­ ne mulțumim cu puțin, dar la Carmen Sylva avem foarte puțin și dacă vorbim drept, nu găsim nimic.

Să mă ex­plic­­­. La băi de mare trebue să ai o plaje frumoasă și îngrijită, dar aci nu există decât astfel cum a lăsat-o na­tura, plină de pietroaie, cio­buri de sticlă și ciulini, iar malurile rupte de apă și cu prăpăstii dau­ loc la accidente. Spre a te duce la plaje trebue drumuri bune, șosele cu nisip, dacă nu se poate încă asfaltate, sau chiar nu­mai gudronate. Nimic absolut din toate acestea, găsim nu­mai poteci șerpuite pline cu praf, sau trebue să treci peste câmpii acoperite cu scaeți să poți ajunge la malul mărei. Lumind nu există de­cît vre-o șase lămpi, obținute cu multă stăruință și întreți­nute de comuna Tuzla. Vă închipuiți, de­sigur, ce neplăcut este să rătăcești prin întuneric, lovindu-te de bu­­rueni și scrîntindu-ți picioa­rele prin gropile câmpului, cînd te reîntorci acasă, după ce ai respirat puțin aer mai răcoros la marginea­ mărei. Mai bine te lipsești!

La băile reci de nomol nu este alt adăpost, decit opt cabine din cele mai primitive.

La băile calde, prea pu­­­ține la număr, lumea se îm­bulzește și trebue să se ducă de la orele 4 dimineața, iar nomolul se toarnă în baie ast­fel cum este extras din lac, amestecat cu tot felul de melci, scoici și ghimpii buru­­ienei cunoscută sub numele holera, care aranjează pielea suferinzilor cum nu se poate mai prost. Administrația băi­lor nu s’a gîndit încă, după 17 ani de funcționare, să re­­pare corpurile tari din nomol, mai ales că, pentru băi plă­tite colosal de scump, ar fi putut să imite celelalte insta­­lațiuni din apropiere, unde nomolul este o adevărată a­­lifie.

Murdărie pretutindeni, deși fie­care proprietar de vilă plătește o taxă pentru ridicarea gunoaielor, cîmpul e plin cu hîrtii, tinichele, fulgi, zdrențe și tot felul de murdării, cari­ sunt purtate după cum suflă vîntul, dela mare spre lac, sau dinspre lac la mare. 

In registrele adminis­­trației Succesiunei Movilă, s’a întîmplat puțină zăpăcea­lă ; astfel, același lot No. 1804, vîndut în 1906 unei persoane a fost revindut alteia in 1912. Vă închipuiți ce surprins a rămas cel mai bun prieten al meu, cînd a aflat de această păcăleală. I-a rămas gîndul și inima spre Tekirghiol, un­de venise cu intenția să facă o casă, ori­cum ar fi putut, dar în schimb a dobindit un drept proces în daune. ..., nu este post de­ jan­darmi, gardiști, sau alți paz­nici credincioși, într’o locali­tate in care se află înghesuite prin hoteluri și case particu­lare peste o mie de persoane și unde proprietarii plătesc câte 20 lei taxa gardiștilor. Aceasta desigur într-o țară prea depăsătoare se poate vedea și atragem serioasa a­­tențiune a Ministerului de in­terne să ia urgente măsuri pentru menținerea ordinei și supravegherea avutului cetă­țenilor, acolo unde sezonul ține pînă după 15 Septembrie.’ Nu trebue să aflăm că s’au petrecut crime și delicte, iar numai în urmă să ne mișcăm, cînd avem obligația și pute­rea să le prevenim.

Nu există nici o pom­pă, în contra incendiului, ast­fel zilele trecute, pe un vânt puternic, a ars o magazie și materiale, cari ar fi putut să distrugă toate vilele, dacă din nprocire vântul nu sufla spre mare, unde­ în față nu era nici o construcție. Toată lumea adunată pri­vea cu brațele încrucișate.

Distracții nu se află de­cât un cinematograf, odată sau de două ori pe săptămână și muzica militară, care este obligată să nu cânte în se­­­rile de cinematograf, pentru­ că se face întuneric, curentul electric fiind prea slab ! (?) Dacă printre distracții se poate număra localul infect al așa zisului cazinou, apoi toți s’au convins că nu poți găsi mai nimic, iar ce ți se dă este scump, prost și per­sonalul necuviincios.

După cum vedem sunt lunele lucruri cari privesc di­rect administrația succesiunei Movilă, iar altele de compe­­tința autorităților. In privința succesorilor, știut este că omul face­­ ce poate și cât mijloacele îi permit. Dacă el este mulțumit cu atât cât câștigă, nu-i pu­tem înghesui cu­ de-a sila bani în buzunare. Atunci insa când este vorba de o localitate unică în lume, un­de ar putea găsi o vindecare schilozii și suferinzii de pe tot globul printr-o regenerare complectă, este păcat de som­nolența care a cuprins atât autoritățile, cât și pe pro­prietarii cari nu-și cunosc interesul. Despre autorități se știe inacțiunea și încetineala. In Carmen Silva, nu există pri­mărie, iar aceea din Tuzla nu are pricepere...

Universul, 1 august 1916

În imagine primul cazinou al stațiunii Carmen Sylva , o clădire pentru socializare și nu pentru jocuri de noroc.

Vezi si:

https://techirghiol.com/eforie-sud-pamant-ieftin-vandut-scump