Cover Image

Cârmuirea si judecätile in Dobrogea pâná la 1877

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Martie 2019
Timpul de lecturare: 5 minute

In satele românesti din Dobrogea, in afarä de oamenii oficiali : ciorbagiul (primarul), muktarul (ajutorul de primar) si azale (consilieri), era sfatul bätrânilor alcätuit din prefect (unde era) si fruntasii satului.

Dacä se întâmpla vre-o neintelegere intre locuitori, acestia mergeau la sfatul bätrânilor sä le facä dreptate. Sfatul bätrânilor împäca certurile dintre sot si sotie, mostenirile, pedepsea bätäile, furturile si alte pricini.

Mai greu o duceau cu stäpânirea turceascä, la care rareori gäseau dreptatea cerutä.Bätrânii isi mai aduc aminte din vremea cand omul stäpânirii întra in sat. Turcul descäleca in fata casei, dädea calul gospodarului sä-l tie, iar el intra in casä, unde gospodina trebuia sä-i pue masa. Cänd acesti slujbasi cutreerau satele, fetele si femeile tinere umblau cu hainele rupte. se murdäreau într'adins, ca sä parà urate, bätrâne si bolnave. 

Daca veneai calare deundeva si vedeai venind spre tine Turcul stäpânirii, apoi trebuia sä te dai jos de pe cal si sä stai in genunchi pânä trecea el, semn cä te supui ; altfel era vai de tine. De-te duceai cu cäruta undeva si te sosea din urmä, trebuia de asemeni sä dai înläturi, sä te dai jos din cärutä, sä tii caii pânä trecea el, tot in semn de supunere.

Prin cancelariile turcesti era o neorânduialä de care ne vine sä râdem. Hârtiile si actele se tineau vârite in saci acätati pe pereti. Dacä cineva avea nevoie de vre-un act, trebuia sä rästoarne sacul si sä caute cine stie cat pânä sä-l gäseascä, dacä-l gäsea. Hotiile, jafurile, omorurile la drumul mare, chiar ziua, se tineau lant. Slujbasii cârmuirii nu se osteneau cu cercetärile si prinderea fäcätorilor de rele ; iar paza aproape cä nici nu se pomenea pe undeva, iar de multe ori a fost prädatä bisericuta noasträ, povesteste gospodarul Petre Uzum Toma din Niculitel. Dobrogea era plinä de hoti odatä. Ne duceam noi la stäpânirea turceascä, ne plângeam.

- Bine, bre, cum asa? cum sä fure?

- Apoi de asa, eu stiu? Au intrat noaptea si au furat.

- Noaptea? a, da ! noaptea înteleg, dar ziua nu se poate. Si ce voiti?

- Apoi am vrea cercetare, urmärire

- Urmärire? bine, sä vedem.. Unde sä urmärim, unde sä cercetäm?

- Apoi parcä noi stim unde-s hotii?

- Apoi eu de unde sä stiu, bre ghiaur?

Si se mânia omul stäpânirii, apoi ne mângâia cu o vorbä bunä, ne trimetea pe la casele noastre, si el se ducea sä-si vadä de pilaf si de cadâne..

Cei mai vestiti tâlhari erau Cerchejii si Tätarii. Si acestia se näpusteau cu deosebire asupra raialelor (supusílor crestini), caci stiau cä stäpânirea nu le face nimic. Dar era vai si amar, dacä vre-un crestin se lega de un credincios al lui Mahomed. In ajunul räzboiului din 1877, un crestin din Constanta a ucis un mahomedan (povesteste d. colonel lonescu Dobrogeanu într'o carte a sa). Numai decât cete de Turci si Tätari au pornit pe uliti, strigând moarte ghiaurilor! Cu multä greutate, consulii sträini au putut apära viata crestinilor de furia mahomedanilor.

Plocoanele, bacsisurile, erau mai tari ca legile si poruncile ; si färä ele greu cäpätai o färâmä de dreptate. Judecata turceascä a ramas de pominä si a trecut in proverbe: "judecatä turceascä". Judecätorul turc, asezat între perine, cu picioarele încrucisate, sorbea cafea, mai trägea din ciubuc, intreba când pe imprincinati, când pe membrii tribunalului säu cam cum e pricina si de partea cui ar sta dreptatea. Apoi arunca sentinta, însotind-o cu o vorbä in doi peri; Dumnezeu stie care are dreptatea. 

Aceasta numai atunci când vre-una din pärti n'a avut grijä sa-si asigure dreptatea mai dinainte. Judecätorul (cadiul) judeca dupä hatâr si hatârul trebuia dat cui da bacsis. Mai bine calca legea decât hatârul. Ci-cä a venit la un cadiu (povesteste colonelul lonescu Dobrogeanu in cartea sa) un ïmpricinat sä-si cumpere "dreptatea". Dupä el vine si celalalt impricinat la cadiu si scoate banii pentru dreptatea lui. Cadiul, "om cinstit", îi dä bacsisul inapoi, zicându-i; «N'am ce face. Dreptatea va fi a celuilalt, care a venit inaintea ta. Eu nu pot fi sarlatan sá iau banii dela amândoi».

lar tu, cetitorule, sträbätând aceste pagini, de bunâ seamä cä vei pune vremea veche fatä in fata cu vremea de azi, si cu tot greul prin care trece lumea, nu vei zice cä era mai bine cand era mai rau; când, adica, Turcu stäpânea Dobrogea.

Albina, okt. 1928

 

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

155
Techirghiol
22.08.2019 20:48
Actual: 29° C
Viteza vantului: 5,7 m/s