Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Iulie 2025
Timp de citire: 11 minute

Lucrarea de mai jos scoate la iveală idei și convingeri ale unor istorici români de la începutul secolului trecut, care, spre deosebire de curentele naționaliste ulterioare, nu erau atât de influențați de entuziasmul dacic. Aceștia erau conștienți de caracterul îndoielnic al unor teorii legate de originea noastră și căutau adevărul, atât cât le permiteau mijloacele limitate ale vremii.

Prezint aici un fragment din frământările unui istoric al epocii, tocmai pentru originalitatea teoriilor sale. Trebuie menționat, însă, că nici el, nici Nadejde nu au reușit să distingă românescul printre toponimele slave din zona Văii Oltului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Iulie 2025
Timp de citire: 15 minute

Sau, mai degrabă, cine am fost noi?!

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Iulie 2025
Timp de citire: 2 minute

Revin cu o subliniere privind procesul prin care ziua de „Duminică” a apărut în forma în care o cunoaștem astăzi, precum și asupra perioadei în care s-a desfășurat acest proces — o epocă în care Dacia romană fusese deja de mult abandonată.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Iunie 2025
Timp de citire: 8 minute

Originea Românilor - o scurtă sinteză a articolului.
"Duminică", denumirea zilei a 7-a a săptămânii s-a născut numai în mijlocul urmașilor unui popor a carei evoluție a urmat toate etapele legate de cultura imperiului roman, legile și obiceiurile sale, cel mai devreme după anul 321 d-Hr. când ziua de odihnă decretată de împăratul Constantin capătă numele de "Dies Solis" și următoarele doua secole, până în anii 550 d-Hr., când oficial aceasta zi se va numi "Dies Dominica". Presupușii locuitori ai vechii Dacii retrași în munți din anii 270 d.Hr. după cum spun teoriile continuitații nord-dunărene, nu aveau cum să participe astfel la viața cultural-religioasă a imperiului pentru a lua parte la aceste schimbări.

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Iunie 2025
Timp de citire: 4 minute

În perioada veacului al XVI-lea și până spre secolul al XIX-lea, scrierea limbii române nu era complet normată, și exista o diversitate de grafii influențată de limba slavonă, alfabetul chirilic și mai târziu de cel latin. În această perioadă de tranziție, unii cărturari și scribi au încercat să redea etimologia (originea) cuvintelor și diferențele fonetice subtile prin semne grafice speciale.

Iata mai jos un exemplu fascinant despre folosirea lui „ḍ” (d cu sedilă) pentru a marca un „z” provenit din „d” latin. E un exemplu de interferență între fonetică, etimologie și ortografie în istoria limbii române. A fost o strategie de a reda vizual diferențele de origine ale sunetelor, cu scop didactic și cultural, chiar dacă nu a fost adoptată la scară largă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Iunie 2025
Timp de citire: 13 minute

Dacă ne uităm la o definiție bisericească a ortodoxiei, aceasta este descrisă drept „dreapta credință” – religia creștină care pretinde că a păstrat nealterate învățăturile apostolilor și ale Bisericii primare. Cuvântul „ortodoxie” provine din grecescul orthodoxía și înseamnă „slăvire dreaptă” sau „credință corectă”.

Totuși, ne putem întreba: este ortodoxia românească cu adevărat această „credință dreaptă”, fidelă originilor apostolice? Analiza de mai jos sugerează contrariul – că ea s-a abătut semnificativ de la dogma inițială.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Iunie 2025
Timp de citire: 8 minute

Târziu în istorie, odată cu apariția luteranismului – inițial un protest împotriva practicilor abuzive ale capilor Bisericii, printre care și vânzarea de indulgențe pentru iertarea păcatelor –, a căderii Constantinopolului și a răspândirii tiparului lui Gutenberg, poporul român își (re)descoperă religia în propria limbă cu ajutorul grecilor.

Contextul este schițat mai jos, în 1890, de același Anton Lupu-Antonescu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Iunie 2025
Timp de citire: 24 minute

O istorie care a fost pe tăcute interzisă.

Ați dorit vreodată să aflați adevăratul motiv pentru care o națiune ca a noastră este, comparativ, atât de înapoiată în contextul european? O națiune care, documentat, este una dintre cele mai vechi din Europa — procesul de formare al Vlahilor în enclavele slave, după anul 600, din romanii latini ai vechiului Imperiu, fiind dovada uneia dintre cele mai timpurii etnogeneze europene.

Mai jos avem răspunsul: secole de-a rândul de dominație bulgară, în care boierii s-au aflat într-o continuă luptă, uneori chiar fratricidă, pentru înscăunarea domnitorilor și pentru obținerea de bunuri și bogății, partea adversă fiind anihilată fără urmă de empatie. Poporul — „rumânii”, deveniți mai târziu români — ajungea adesea, de bunăvoie, iobag, purtând greul și contribuind prin diverse taxe la finanțarea acestei lupte înverșunate pentru îmbogățirea clasei dominante.

În ceea ce privește limba elitelor din Evul Mediu timpuriu și până târziu, în anii 1860, istoriografia românească a strecurat în tăcere falsul numit „limba slavonă”, ca un înlocuitor acceptabil pentru adevăr: „limba bulgărească”.

° ° °

"Acéstă predominire slavonă, ține cugetarea românéscă încătuşată, presară țara cu mănăstiri în care se adăpostescŭ Bulgari, punŭ în gura Domnilorŭ limba slavonă și le deprindŭ condeiulŭ să represinte cu slove, cugetarea formulată în slavoneşte."

° ° °

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Iunie 2025
Timp de citire: 21 minute

Paradoxul limbii române în contextul influențelor slavone

Paradoxul lumii românești în raport cu propria limbă constă în respingerea influențelor slavone, deși este un adevăr de netăgăduit că un procent semnificativ din vocabularul limbii române este de origine slavă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Mai 2025
Timp de citire: 7 minute

Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie

„Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” reprezintă o lucrare de referință în literatura medievală românească, combinând sfaturi morale, reflecții filosofice și principii de guvernare. Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești între 1512 și 1521, a fost un lider erudit și diplomat abil, care a promovat cultura și stabilitatea în timpul domniei sale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Mai 2025
Timp de citire: 8 minute

Hașdeu ne prezintă în Istoria Limbei Române din 1881 și concluziile surprizatoare ale lui Cihac în privința limbii latine vorbite de protoromani. Alexandru Cihac (n. 8 septembrie 1825, Iași – d. 29 iulie/10 august 1887, Mainz) a fost un filolog român, membru de onoare al Academiei Române.

Cercetătorul Cihac, analizând urmele latinești ale limbii romane noi, insinuează că aceasta este artificiala ("cineva este tentat să creadă că elementul latin nu intrase încă în carnea și sângele națiunii."), limbă suprapusă voit peste fondul slav. Probabil adevărul este undeva la mijloc.

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Mai 2025
Timp de citire: 2 minute

Înfăptuirile asociației culturale "Cartea sub Icoană"

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Aprilie 2025
Timp de citire: 21 minute

Procesul complex al etnogenezei românești, pe care încerc să-l conturez aici, bazându-mă atât pe puținele documente ale epocii cât și pe teoriile unor istorici români și străini ce susțin viziuni similare, reprezintă un fenomen unic în istorie. Acesta nu poate fi explicat printr-o simplă teorie a continuității daco-romane, societate izolată în munți timp de o mie de ani, proces urmat de apariția bruscă a unui popor român necunoscut până în secolul al XIII-lea.

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Aprilie 2025
Timp de citire: 11 minute

Despre Ioan Nădejde (1854 -1928 ) profesorul și publicistul român am mai scris în același context "Originea Românilor".

Mai jos, în articolul polemic referitor la teoriile istorice ale lui Xenopol și Dimitrie Onciul, Nădejde ne vorbește despre "rotacism", o însușire lingvistică în care "n"-ul se pronunță ca "r", întâlnită în graiul românilor istrieni dar și al moților din Maramureș și despre cele trei triburi de români venite de peste Dunăre în jurul secolului X și care au întemeiat cele trei provincii românești cu respectivele dialecte. Lingviștii actuali nu recunosc dialectele românești ca atare ci ca și "graiuri", un sofism semantic, o scuză pentru a nu deranja istoria naționalistă bazată pe continuitatea daco-romană. Se presupune și existența unui al patrulea trib cu dialectul său, al roamanilor ramași în Dacia Traiană, care s-au contopit apoi cu noii veniți, dar pentru aceasta nu există nici un indiciu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Aprilie 2025
Timp de citire: 8 minute

Istoria României (fragment) la 1861 de Ion Heliade Rădulescu, personalitatea culturală complexă a lumii românești, elev a lui Gheorghe Lazar, un bun continuator al operei sale cultural- scolastice, revoluționar pașoptist, publicist și istoric.

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Aprilie 2025
Timp de citire: 7 minute

Oare cum explică istoriografia românească amestecul de limbă și cultură al românilor de astăzi cu slavii?!

Nu-mi amintesc să fi fost o temă discutată cât de cât veridic odinioară, în orele de istorie ale statului socialist.

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Aprilie 2025
Timp de citire: 3 minute

Despre complexa origine a poporului român scrie pe larg deja Alexandru Philippide în voluminoasa sa lucrare apărută în 1927.

Formarea poporului român a fost un proces îndelungat și complex, desfășurat pe parcursul mai multor secole, implicând o serie de etape și evenimente istorice, unele dintre ele surprinzătoare.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Martie 2025
Timp de citire: 11 minute

… de Bogdan şi dinastia lui: "haini şi lepădaţi de datorie, înreutăţiţi şi plini de veninul vicleniei, ... care îmboldită de Satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiş din Ungariea şi să iee de sine şi arbitrariu în stăpânire o provinţie laterală a Ungariei"

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Februarie 2025
Timp de citire: 24 minute

În urma susținutelor mele incursiuni în istoria documentată dar dată la o parte, neacceptata ca "neromânească", necorespunzand teoriei oficiale de continuitate "daco-romană" pe teritoriul actualei Românii, am ajuns la concluzia că prima țară românească, primul teritoriu ocupat de strămoșii foști romani latini ai românilor de astăzi, este Transilvania. Diferitele surse indică prezența Vlahilor alături de Bulgari în Transilvania, dar și în Câmpia Panonica, la venirea Ungurilor, deci deja sau chiar înaintea secolului IX. Sunt primii "români" documentați pe teritoriul țării noastre actuale (Cronica Notarului Regelui Bela, Magister P).

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Februarie 2025
Timp de citire: 17 minute

Noi de la Rîm ne tragem.

O spune primul cronicar roman al carei opere s-au pastrat in parte pana la noi, Grigore Ureche, in jurul anului 1640. Acesta demonstrează latinitatea limbii romane cu exemple și vede necesitatea ca românii să aibă și o istorie a lor, cum au alte popoare. Astfel de la el avem "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", „ca sî nu se înece ... anii cei trecuți“ motivand dorinta să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“.