Cover Image

Ce sunt lipovenii şi chiliaştii?

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Iulie 2020
Timp de citire: 7 minute

Ziarele bucureştene au relatat in Februarie 1936, următorul caz curios: "La mănăstirea Sf. Petru si Pavel din delta Dunării, un călugăr şi-a dat foc, arzand de viu. A aprins cuptorul de paine şi cand acesta s'a roşit bine s'a aruncat in el. Bietul călugăr s'a sfarşit in chinuri ingrozitoare. Stareţul manăstirii a arătat că motivul sinuciderei a fost boala de care suferia călugărul Gherontie . Bătran de aproape 80 de ani era de multă vreme bolnav de raie şi mancărimea ii pricinuia chinuri ingrozitoare. Disperat a preferat sa se sinucidă. Cenuşea sa a fost in gropată in biserica mănăstirii."

In mijlocul terenului mlăştinos al Deltei Dunării, care cuprinde o  suprafaţă de 2.600 km. pătraţi, acoperită de stuf inalt de aproape trei metri, locuită de păsări exotice, se găseşte biserica Petru şi Pavel a lipovenilor. Această biserică datează din secolul al 17-lea, din timpul cand Petru cel Mare, sub influenţa patriarhului Nikon, a ordonat să se reformeze cărţile de liturghii. Un mare număr de credincioşi n'a voit să recunoască aceste reforme şi in urma consiliului din Moscova, in anul 1666, aceştia s'au despărţit de biserica de stat, au călcat chiar porunca ţarului, rămanand duşmani ai birocraţiei şi recrutării. Au mers chiar atat de departe, incat au exclus din rugăciunile lor pe "tatăl tuturor Ruşilor" (pe Țar n.r.).  Acest grup a fost numit „ rascolnici" , adică credincioşi lipsiţi de preoţi. Ei işi hirotonisiau singuri preoţii, fără invoirea bisericei de stat. Din rascolnici au luat naştere mai multe secte, din care cea mai importantă este aceea a lipovenilor, infiinţată de călugărul Filip, şi numită in urmă "filiponă".

Lipovenii au emigrat din Rusia, sub Petru cel Mare, oprindu-se mai ales in regiunile mlăştinoase ale Deltei Dunării'; unele grupuri mai pot fi găsite şi in Bucovina şi răsăritul Prusiei. Ţinutul Deltei, greu de pătruns ca o pădure virgină, e foarte nimerit pentru ritualurile lor mistice. Ei trăesc azi aci, ca pescari, şi sunt foarte harnici şi pricepuţi.

Mistica ritualului lipovenilor, cu toate interzicerile şi asupririle, se menţine pană azi. Mănăstirea S f. Petru şi Pavel din Delta Dunării este una dintre ultimele, unde sunt educaţi călugării acestei secte. Se povesteşte despre ei tot felul de lucruri curioase: că s'ar chinui singuri, că şi-au alcătuit o morală, sexuală, proprice, c'au schimbat căsătoriei legile bisericeşti, apoi că socot drept cea mai inaltă dovadă de pietate, botezul focului (despre care-am vorbit in introducerea acestui reportaj). 

Se pare că mai dăinuesc şi azi, printre fraţii sectei, credinţe de acestea eronate. Trăiesc in cea mai neagră sărăcie şi renunţare. Numai biserica este impodobită cu mult aur şi icoane de preţ. Dacă poporul n'ar vorbi de ritualuri neingăduite indeplinite in taină, nimănui nu i-ar trece prin minte ceva rău asistand la o slujbă religioasă. 

Am fost acolo intr'o Duminică. In bărci şi lotci, lipovenii vin la biserică. Este curios cum multe femei cad in extaz, la vorbele preoţilor. Pescari bărboşi — semnul particular al lipovenilor — işi aduc cu ei scăunaşul de rugăciuni, pe care stau in genunchi, tot timpul slujbei religioase. Işi fac des cruci mari evlavioase. Slujba este nesfarşit de lungă, băeţii din cor cantă tărăgănat, dascălul clatină neobosit cădelniţa cu tămaie, sau face semnul crucii cu cele două sfeşnice pe care le are in mană, numărul lumanărilor de pomană sporeşte din ce in ce, biblia este purtată din credincios in credincios şi sărutată, iar biserica este inconjurată de tot grupul de trei ori.

Călugării, in rasele lor murdare şi sdrenţuite, cu capetele caracteristice de apostoli, dau impresie de misticism. Ei locuesc in mici colibe de pămant, in jurul bisericii. In apropiere de chilii se află cimitirul. In zori, de cum se deşteaptă, in loc de „bună dimineaţa" dau cu ochii de crucile răposaţilor lor colegi. Să fie oare intr'asta intenţia de-a arăta călugărilor — din primul ceas al zilei — zădărnicia vieţii? Un călugăr nebun ne surade — la drept vorbind e un suras fioros — arătandu-ne o groapă proaspătă. Ne şopteşte ceva pe ruseşte şi priveşte fanatic spre monumentul funerar. Cineva ne-a povestit despre călugărul Gherontie, care in Februarie s'a aruncat in foc, că era tovarăşul de chilie al călugărului nebun şi că acesta din urmă, de atunci abia aşteaptă ziua in care să-şi poată curaţi sufletul, in focul sfant. Să credem oare că povestea bătranului care s'ar fi aruncat in foc, din pricina raiei de care suferia, arzand de viu, nu este decat un motiv, dat de stareţ pentru liniştirea autorităţilor şi moralei publice? Deci există intr'adevăr o sectă de oameni cari se sinucid, aruncandu-se in foc?

N'am putut observa nimic in timpul slujbei religioase, decat o atenţie incordată. Adepţii vechiului ritual trăesc in Romania, sub observaţie. Nu li se poate imputa insă nimic. Şi in Rusia au ştiut să-şi păstreze tainele. Aveau mulţi adepţi influenţi şi avuţi. Ici şi colo, autorităţile din Basarabia au descoperit ramuri ale sectei chiliaştilor, auto-flagelanţii, care menţineau intre ele o ordine ierarhică. Ei au un „Cristos", o „Maică Precistă", un „Profet", etc. Slujbele lor religioase se ţin sub pămant, şi in timpul lor se supun la cazne şi comit orgii sexuale (după comunicările poliţiei). Şi secta scopiţilor este urmărită. Dintre aceştia făceau parte majoritatea birjarilor de odinioară. Ei cred in creatorul lor Seliwanow (1680), care va invia şi va intemeia pe pămant o impărăţie fericită, in care toţi oamenii vor fi castraţi. Deocamdată ei se ocupă cu castrarea primului fiu, care apoi se dedica ingrijriii cailor.

Aci, in mica bisericuţă, prin papura faşaitoare, vin pe 'nserat, la slujba religioasă, lipoveni şi oameni cu aspect sănătos. Ei pescuesc toată săptămana, ţin Duminica cu toată sfinţenia, işi iau turtele sfinţite cu ei, se roagă cu cununa de trandafiri in mană, şi-şi fac cruce neincetat. Nu se poate observa nici urmă de desfrau sau de obiceiuri imorale. Dar prin popor circulă tot felul de svonuri cu privire la mănăstirea Petru şi Pavel, se vorbeşte despre călugării mistici, de orgii nocturne, de botezuri prin foc, etc. Cazul călugărului Gherontie  trebue să aibe desigur ca substrat o rătăcire religioasă.

Şi cine mai poate spune ce se petrece in umbra acestei păduri virgine? Dacă mormintele călugărilor Gherontie, Veniamin, Silvestru, Silmian , Pafnutie şi incă alte multe nume scrise pe cruci ar putea povesti! 

G. M.

Realitatea Ilustrata, 2 Septembrie 1936

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

56
Techirghiol
04.12.2020 07:26
Actual: 9° C
Viteza vantului: 3,1 m/s