Primii coloniști români care au ajuns în Dobrogea, în localitatea Cerna din județul Tulcea și împrejurimi, au avut de înfruntat numeroase greutăți.
„...conflicte cu administrația, cu locuitorii străini, între care au fost trimiși...”
Până în anul 1940, în sat trăia și o importantă comunitate bulgărească. Aceasta a fost strămutată în Dobrogea de Sud, în urma prevederilor Tratatului româno-bulgar de la Craiova (1940), în cadrul schimbului de populații prin care Bulgaria a primit înapoi Cadrilaterul. Aproximativ 60.000 de bulgari au părăsit Dobrogea, fiind înlocuiți de circa 50.000 de români — mulți dintre ei aromâni — colonizați din anii '20 in Cadrilater. Iata situatia in 1909.
"Dobrogea.
Majoritatea veteranilor împroprietăriți de Stat în comuna Cerna şi alte comune de prin Dobrogea sint pe cale de a părăsi locurile din causa stării miserabile în care se găsesc. Strămutaţi, cu copiii şi toată casa, de la vechile lor locuinţe din ţară, au căutat aici un traii mai sigur la bătrineţele lor, ati căutat loc de muncă cinstită şi ai îndurat multe de tot: despărţirea de locuinţele vechi, unde, oricum, îşi puteai ciştiga hrana, instrăinarea bunurilor ce puteau avea, conflicte cu administraţia, cu locuitorii străini, între cari au fost trimeşi, zăbovire cu formulele goale ale regulamentelor, neproductivitatea pămîntului (timp de trei ani) din causa secetei, istovire prin muncă, vara, istovire prin foame, iarna, iar acum sint în ultimele momente ale răbdării: caută alte locuri mai bune.
Se aude de plecarea în «Romănia» (aşa numesc ei locurile de unde au plecat, spre deosebire de «Dobrogea», care echivalează pentru dinşii cu «Siberia»), în Bulgaria chiar. E de absolută nevoie o ingrijire părintească mai de aproape. Sint bătrînii veterani din războiul care ni-a dat nouă Independenţa, şi li se cuvine cel puţin tot atita cit dăm unor bătrini, fără activitatea glorioasă a acestora, cu tinereţă adesea desfrinati şi fără niciun rost bun, pe cari îi adă- postim în asilurile oraşelor. Pentru copiii ce se găsesc pe lingă veteranii noştri cei aspru răsplătiți pănă acum, avem încă un cuvint, cel puţia tot atit de drept, spre a cere o ajutorare mai grabnică şi mai bună. Acestea le cere unul care voieşte ca Dobrogea să fie cit mai de-a 'ntregul romănească." — C.N. P.
Neamul Romănesc, 21 august 1909
°°°
In imagine Muzeul memorial Panait Cerna din localitate, cu exponate ce evocă viața poetului. Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (1881-1913) a fost un poet minor, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător. Vorbitor nativ al limbii bulgare, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist.