Cover Image

Cetatea de Nisip, Societatea Techirghiolul

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Martie 2020
Timp de citire: 6 minute

Vila Elenei Lupescu, amanta regelui Carol al II-lea la Eforie.

"Cetatea de Nisip" este o cladire cu un nume premonitoriu pentru soarta acestui obiect, ca si destinatia pe care a primit-o in perioada comunista. A fost construita in 1934 de Henriette Gibory Delavrancea, una dintre primele femei arhitect din Romania, care a proiectat  aceasta vila in stil bauhaus, vila care se remarca prin modernitatea liniilor si formelor, in ramele planului de sistematizare a fasiei de nisip intre localitatile Eforie si Carmen Sylva unde va lua nastere o intreaga ministatiune (Plaja Noua).

Obiectul, primul dintr-o serie de vile care se insirau de-a lungul plajii spre Carmen Sylva, alaturi de Castelul de Nisip, constructii in regia Societatii Techirghiolul, a fost daruit (donat) de directorul general Aristide Blank, regelui Carol II si metresei sale Elena (Magda) Lupescu. Societatea Techirghiolul era  o anexă a Bancii Marmorosch, Blank et comp., banca controlata de Aristide Blank de al carui nume se leaga cea mai mare escrocherie financiară din România secolului al XX-lea, care a ruinat financiar economia Romaniei.

Acesta donatie insa nu era altceva decat un act de coruptie, mita pentru favoruri trecute si viitoare facute Societatii Techirghiolul si Bancii Marmorosh Blank de catre Carol al II-lea.

Acest obiect, ca si terenul de 4,5 ha pe care era situat, proprietate a statului, este trecut de  altfel in lunga lista de "Daruri, avantagii si subventii primite de la particulari",  rezultat al  "Comisiei de Ancheta privind fraudele din avutul public savarsite de Carol al II-lea", comisie constituita de Ion Antonescu, care a constatat numeroase abuzuri si ilegalitati comise de rege sau terti  in numele acestuia, dupa abdicarea silita din 1940.

Carol, fiul unor nemti corecti si cinstiti, nascut si crescut in Romania, se pare ca a dobandit pana la desavarsire talentul romanesc de accepta mita sau de a o sugera in favoarea sa, de a se infrupta din banii publici fara nici o jena sau retinere, in acelsi timp tinand discursuri despre  cinste si corectitudine. El a fost acela care parasit Romania cu bogatii greu de evaluat astazi, dar care s-au risipit in toate vanturile, mai ales dupa moartea sa, in Estoril, Portugalia.

In ceea ce priveste sederea aici la malul marii a regelui Carol II si familiei sale, iata un fragment din jurnalul acestuia:

Luni, 16 august 1937

"Facem plajă şi băi cu toţii, Mihăiţă, Duduia (Elena Lupescu), Puiu Filitti, Ernest (Urdăreanu) şi Radu (Rusescu). Soare, apă, voie bună şi veselie. Urdăreanu a adus o barcă de cauciuc pe care au botezat-o Averoff. Barca e bucuria lui Mihăiţă care se bălăbăneşte şi înnoată ca un peşte în mare. După masă, repaus. Apoi se joacă table şi rummy. Sunt fericit. Duduia este mulţumită. Ceea ce pentru mine este foarte important este că relaţiile dintre ea şi Mihăiţă încep să se oficializeze, aici, ca să zic aşa, odată cu această călătorie, cel puţin în ochii celor de la Curte, asta e o zi mare pentru mine."

De-a lungul acestei fasii de nisip intre cele doua Eforii, dupa cum spuneam mai sus, au  fost construite o serie de vile incepand cu Cetatea de Nisip, vile care la inceputul anilor 1950  au fost daramate de regimul comunist pentru constructia taberei estivale de copii, sau adaptate unei noi destinatii ca santoriu (Sanatoriul de Copii, CFR, Eforie Sud).

Cetatea de Nisip devine apoi o locatie de divertisment a tursimului socialist, fiind amenjat aici un "Bar Roman" numit si Vraja Marii, unde in anii '60 - '70 si chiar '80 aveau loc spectacole de music-hall.

Barul devenea o locatie in aer liber destul de mare, chiar la marginea marii, cu o arhitectura adaugata deosebita, modern-mediteraneana, dar cu un decor tematic putin exagerat.

Programul cuprindea numere de balet modern, acrobatie, jonglerie, iluzionism, muzica si chiar (soft) striptease (ca si in barurile Cancan si Potcoava de Aur de altfel). La Barul Roman programul era sustinut, in cea mai mare parte, de artisti de la Teatrul muzical din Brasov.

In anii socialismului, plaja de aici spre Eforie Sud devenea tot mai goala, intima, prea putin cunoscuta si putin frecventata de publicul larg, de un romantism aparte. In copilaria si adolescenta mea, de aici incepeau plajele pe care le frecventam cu placere. De toamna tarziu pana primavara, aceste locuri erau ale noastre, ale putinilor localnici care stiau sa deguste plimbarile pe plajile pustii ale acelor vremuri. Greu de inchipuit astazi insa, in anii '80 nimeni nu mergea undeva fara vreun motiv anume, plimbarile pe plajele pustii fiind ceva "nelalocul lui".

Vraja Marii 1984

Ignoranta, nepasarea si indolenta au dus la Eforie Nord la o distrugere aproape totala a patrimoniului arhitectural unic, lasat de cei mai interesanti si prolifici arhitecti romani din perioada interbelica care au proiectat parcelarea initiala Aristide Blank si cea de la Vraja Marii intr-un complex unitar, un experiment arhitectural unic in Europa, asemanator poate doar cu proiectul cartierului Weissenhof din Stuttgart, un triumf al stilului Bauhaus.

Iata aici "Cetatea de Nisip", fostul Bar Roman de la Vraja Marii din Eforie Nord in  Mai 2019 (foto Eforie Patrimoniu facebook).

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button
Techirghiol
05.06.2020 15:29
Actual: 27° C
Viteza vantului: 7,2 m/s

Vizitatori astazi

250