Chemarea rezervistilor bulgari

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Martie 2019
Timp de citire: 5 minute

Un mare numar de rezervisti bulgari din Tulcea (Dobrogea)  au primit din partea guvernului bulgar, ordine de chemare, cu mentiune sa plece imediat dupa primirea acestor ordine.

Gazeta de Transilvania, Brasov 27 februarie 1904

Românii şi Bulgarii. 

In obişnuita sa revistă săptămânală, »Budapesti Hirlap« delà 17 Martie publică următorul articol: »In presa din România se discută viu planul ministrului de răsboiu în virtutea căruia fiecare regiment din armata română s'ar mai spori cu un batalion. Artileria s'ar reorganiza, se înţelege, sporindu-se şi aici numărul. Ministrul de răsboiu motivează acest spor militar provocându-se la necesităţi generale. Ziarele aproape de guvern spun însă pe faţă şi motivul adevărat. Iar cauza adevărată este faptul că în raport cu armata bulgară cea românească este inferioară. Iar dacă pentru România este primejdie să fie în inferioritate militară faţă de vre-un stat vecin, apoi e îndouită primejdia faţă de Bulgaria, pentru-că statul acesta este singurul faţă de care România are interese de apărat eventual cu puterea armelor.

Interesele acestor două state stau în două locuri faţă în faţă. In Dobrogea şi Macedonia. Nainte de aceasta cu 5—6 ani din cauza afacerilor macedonene era aproape să se provoace un conflict cu armele între Bulgaria şi România. Bulgaria cu nici un preţ nu voia să admită ca România aşa zicând pe la spatele sale să înfiinţeze în Macedonia o naţionalitate română autonomă şi astfel ocazional să fie cuprinsă între două focuri. Chestia macedoneană n'a ajuns însă atunci la împărţire, după cum la începutul conflictului crezuseră românii şi bulgarii. Au intervenit adică marile puteri pentru a menţine status-quo şi astfel conflictul dintre români şi bulgari s'a petrecut numai în note diplomatice şi în ceartă prin ziare. 

Bulgaria şi-a tras însă din conflictul acesta consecuenţele practice. S'a apucat să-şi reorganizeze şi întărească armata. Bulgaria mai are şi alte motive de a privi într'una cu ochi duşmănoşi spre România. Congresul delà Berlin, drept recompensaţie pentru luarea Basarabiei, a dat României Dobrogea. Faptul acesta opinia publică bulgară l-a considerat drept o ştirbire de teritor care nu poate fi lăsat pururea aşa. Ci va fi o cauză veşnică pentru irredenta bulgară. Din cauza asta opinia publică şi presa bulgară ţine încontinuu Ia ordinea zilei chesiia dobrogeană, după cum şi presa română agită în contra noastră pe chestia aşa zisă transilvană. In schimb guvernul României face şi el tot ce se poate pentru slăbirea bulgarilor şi romanizarea Dobrogei.

 De altfel Dobrogea stă sub un regim osebit de cel al patriei mame. Şcolile bulgare au fost închise aproape toate, fără excepţiune (Nu-i exact ! Trad.). Chiar şi în bisericile bulgăreşti s'a introdus limba românească (Altă neexactitate, tendenţioasă! Trad.) Mijlocul cel mai uşor de a se ajunge la asta e că guvernul numeşte în satele bulgare cu delà sine putere preoţi români cari nu ştiu bulgăreşte. 

România din Küstendjea de odinioară a făcut acum, sub numele de Constanţa un admirabil port maritim, pe care în anii din urmă nu numai I-a legat de Bucureşti cu cale ferată, ci din port comercial a făcut şi port militar. Din portul acesta comerciul României şi puterea ei maritimă stăpâneşte de-alungul ţărmurilor Bulgariei, înlăturând pretutindeni interesele Bulgariei. E foarte firesc deci ca şi din cauza asta duşmănia bulgarilor să crească.

Ambele state sunt convinse că mai curând ori mai târziu ajunge treaba la frângere. Vremea acestei răfuieli o să urmeze atunci, când cauza chestiei orientale, împreună cu încurcăturile macedonene o să fie actuală nu numai în diplomaţie, ci pe câmpul de luptă. Până atunci ambele părţi se prepară sârguincios pentru marea luptă delà care atârnă nu numai soartea Balcanilor, ci din cauza tendenţelor irredenta române până la un grad oare-care şi pacea internă a patriei noastre.

Victoria ce România ar repurta asupra Bulgariei ar fi un aliment nesecat al tendenţelor irrédentiste române (din Austro-Ungaria n.r.). Şi din contră: dacă ar rămâne biruită, tendinţele acestea pe timp neprevăzut de mintea omenească s'ar desprinde una câte una, de sine. Pentrucă să nu uităm : românii delà noi în tendenţele lor politice se spriginesc pe puterea ce ca stat independent România reprezintă în politica internaţională*. 

Din scrisele acestea se poate vedea de ce ungurii caută prietenia popoarelor slave din Balcani. 

Tribuna, Arad 20 Martie 1907

In imagine soldati bulgari ("razboinici traci" trad. sic!), 1903.