Ciflicurile din Dobrogea

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Iulie 2019
Timp de citire: 2 minute

In sistemul feudal otoman aplicat dupa 1417 si asupra Dobrogei, in urma cuceririi acestei provincii a Tarii Romanesti de catre sultanul Mehmed I, forma de posesiune a pamantului de catre taranimea dependenta o constituia asa-numitul çiftlik, termen care a patruns si in limba romana, in variantele ceftlic, ceflic si mai ales ciflic. Acest termen are la baza cuvantul cifta, provenind din limba persana, unde apare sub forma de djuft, care inseamna "pereche" si indeosebi "pereche de boi", caruia i s-a adaugat sufixul turcesc "lik".

La origine , un çiftlik era conceput ca un teren  care se putea cultiva cu doi boi si a carui suprafata varia, dupa calitate pamantului, de la 60 la 150 de dönüm-uri ( 1 dönüm = 919,3 mp).

La inceput ciflicul era asadar un lot care facea parte dintr-un domeniu feudal, indiferent de forma de proprietate sau de posesiune a acestuia: mülk, miriye, vakuf sau malikane. El era dat taranului dependent, crestin sau musulman, de catre feudalul turc, ca reprezentant al puterii centrale, sau chiar de catre stat, numai cu titlu de posesiune (tassaruf), dar cu drept de folosire ereditara, garantat prin lege, in schimbul unei taxe numita tapu-resmi si a unei serii de obligatii fata de stapan.

Cu timpul termenul isi schimba sensul in mod radical, aplicandu-se unor exploatari agricole de tip nou, mari, unde contra plata, lucrau taranii fara pamant.

[...]

Tudor Mateescu, CIFLICURILE DIN DOBROGEA IN SECOLELE. AL VIII-lea şi AL XI-lea

In imagine fantana din stepa dobrogeana.