Ciorba de nuntă tătărească – Toy șorbası

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Ianuarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre publicistul și scriitorul Ion Dumitrescu (1900–1951) am mai scris, cu un motiv întemeiat. A sosit ca învățător în satul de tătari Pervelia (Moșneni) la doar 19 ani, unde, în 1919, a organizat prima școală românească, pe care a condus-o timp de trei ani. Din această perioadă ne-a lăsat câteva studii de o deosebită valoare despre tătarii dobrogeni, obiceiurile și folclorul lor.

Legat de tătari și de subiectul de astăzi, scria cu o sută de ani în urmă, în vremuri, se pare, mult mai aspre:

„Este interesant să-i vezi când stau la masă. Imediat ce se aduce vasul cu mâncare, toți se reped deodată să apuce bucățile de carne mai repede. Care apucă bine, care nu, pace bună, căci nu se îngrijește nimeni de el. După ce a terminat fiecare carnea pe care a apucat-o, începe la ciorbă. Așa se întâmplă la toate felurile de mâncare și în toate casele. […]

SENTIMENTUL
În general, tătarii se căsătoresc din iubire. Am făcut socoteala tuturor din Pervelia și am găsit că, din 37 de căsătorii, 28 s-au făcut din dragoste și numai 9 convenționale; deci, în cazul acesta, căsătoriile în proporție de 75% sunt făcute din dragoste.

Cum am mai spus, avem un procent de 75% de căsătorii din dragoste, iar lucrul acesta este favorizat de faptul că zestrea nu joacă niciun rol. De cele mai multe ori, flăcăul fură fata, pentru a-și scuti cheltuielile, căci, în felul acesta, nu mai este obligat să dea părinților ei banii „mer-aci” și „siut-aci”, nici să mai facă nunta cu tărăboi, mâncăruri și băuturi.

Întotdeauna, flăcăul este vorbit cu fata și, seara, ea se face că iese până afară, se suie în căruță și mai ia-o de unde nu-i.

Divorțurile la tătari sunt foarte rare, deși se fac cu cea mai mare ușurință, căci este de ajuns ca un bărbat să cheme, într-o seară, câțiva martori și să-i iscălească soției pașaportul de imediată plecare.”

°°°

Dar iată și epistola de astăzi a lui Temungin Ismail:

°°°

„Toy șorbası” – ciorba de nuntă tătărească „Düğün çorbası” – în turcește

Ciorba ospățului, regina unui meniu tradițional servit la toy (nuntă), sunnet toy (circumcizie), pomeni sau alte evenimente importante, este toy șorbasî – ciorba festivă tradițională, simbol al ospitalității și una dintre cele mai vechi mâncăruri. Este servită întotdeauna la deschiderea mesei: mâncarea de început, înaintea felurilor consistente, sufletul unei sărbători, cu arome deosebite.

Nu voi descrie rețeta, deoarece este ușor accesibilă în mediul online. Rețeta de bază este aceeași și conține carne tocată de pui, curcan, miel sau vită, legume, orzișor, iaurt și smântână. Însă bucătăresele cu experiență îi dau savoarea specifică, în funcție de talentul și inspirația lor. Ciorba trebuie să fie limpede, fină, nu prea încărcată. Are un gust acrișor, catifelat, cu un miros specific, dar nu foarte puternic. Se spune că:

„Toy șorbasî aruw bolsa, toy da aruw bolîr!”

Adică: dacă ciorba este bună, și nunta sau evenimentul va fi reușit.

De aceea, gazda acordă o atenție deosebită acestui fel de mâncare, simbol al generozității sale – adevăratul barometru al calității întregului ospăț. Se spune că toy șorbasî bucură nu doar stomacul, ci și sufletul. Ordinea servirii este respectată: mai întâi bătrânii, musafirii de departe, apoi apropiații. Cu fiecare lingură luată te racordezi la spiritul de bucurie al evenimentului.

La o masă tradițională tătărească se reafirmă și se întărește legătura dintre generații, iar oamenii nu uită cine sunt și de unde vin.

Spre deosebire de alte ciorbe tătărești de zi cu zi – tawuk șorbasî, lakșa șorbasî, kozî șorpasî etc. – toy șorbasî se gătește în special pentru evenimente importante, dar și pentru consum cotidian. Se prepară pentru mulți oaspeți, în oale mari, la foc domol.

Toy șorbasî – toynîñ başî!
Ciorba de nuntă – începutul sărbătorii!
Așîñîz bereketlî bolsîn!
Poftă bună!

°°°

Imaginea reprezintă un cuplu de tătari dobrogeni, după o lucrare a pictorului Ștefan Dimitrescu, de la sfârșitul anilor ’20.