Colonistii veterani in Tulcea la 1910, «intr-o miserie neomenească»

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Noembrie 2021
Timp de citire: 4 minute

Iata in articolul de mai jos o scrisoare deschisa adresata de un grup de ofiteri din Galati prefectului Tulcei din 1910, in care i se aduce multumiri publice pentru cum a gestionat colonizarea extrem de defectuoasa a Dobrogei (Tulcei) cu veteranii din 1877.

Situatia acestora care se pare ca pana atunci era necunoscuta , "nu cunoaştem să fi scris cineva pe hîrtie", a fost rezultatul ajutorului statului la colonizare cu jumatati de masura, preturile si taxele apoi impovaratoare si populatiile dusmanoase intre care au fost colonizati.

° ° °

SPRE PILDĂ ALTORA.

Un grup de ofiţeri veterani din Galaţi a trimes următoarea scrisoare de mulţămire d-lut Ioan Atanasiu, prefectul judeţului Tulcea, pentru părinteasca ingrijire a veteranilor stabiliţi în judeţul Tulcea:

Domnule loan Atanasiu,

Fapta bună obligă la recunoştinţă pe cel ce se foloseste de ea. Fapta dreptăţii, patriotică, ocrotind pe cei mulţi obijduiţi, obligă opinia publică a o constata, obligă pe tot Romînul.

Grija ce porţi, şi rîvna ca pui, de-a îndulci viaţa istovitelor ființe ale veteranilor stabiliţi în judeţul Tulcea, e faptă nu numai «umană», ci patriotică. Aceasta a produs un plăcut ecou în sufletele tuturor acelora cari simt romăneşte.

Sa vede că Providența, de mila martiragiului acestor bătrini eroi al patriei, a făcut asa fel ca d-ta să vii acolo, să pui stavilă miseriei şi nedreptăţii în care acei nenorociţi trăiau, căzuţi pradă în ghiarele rapacităţii, dăinuind uitaţi în sclăvia ingratitudinii incalificubile.

D-voastră sînteţi singurul, pănă astăzi, urmaş al neuitatului Neniţescu, care, prin discernămintul simtului de datorie, al rolului ce trebuie să-l aibă represintanțul ocirmuirii româneşti de peste Dunăre, a desvelit ţerii un mare adevăr, pe care-l zugrumau lenea, lăcomia si străinismul supt auspiciile indiferenţei trecutului culpabil !

În asemenea fapte nu trebuie văzută numai o chestie de «umanitate». Aici este — se vede — mareu chestie a triumfului dreptăţii, de care este legat sentimentul naţional romănesc, care trebuia mai de mult cimentat în credinţa poporului dobrogean.

Esti singurul care n'ai vroit să rămîi complicele acelui trecut.

Onoare şi mulţămiri ţi se cuvin, cu dreptate. Da! Ţi se cuvin.

Nu cunoaştem să fi scris cineva pe hîrtie, în mod oficial, că veteranii stabiliți în Dobrogea, Tulcea (pămînt recîştigat de ei), duc o «viaţă detestabilă», intolerabilă», «o miserie neomenească», că «se adăpostesc în bordeie «la un loc cu cînii», că au ajuns slugi la străini» şi că se hrănesc, o ! grozăvie, «cu coajă de copac» !

A! şi cîți s'au perindat pe la administraţia judeţului Tulcen! Toţi aceia, trebuia să regrete astăzi, cind d-ta ta poţi mîndri. Noi, un grup de ofiţeri veterani din Galaţi, mişcaţi profund de îngrijirea părintească ce porţi veteranilor din judeţul Tulcea; «scumpilor şi iubiţilor noştri camarazi de luptă şi suferinţă în război, din vremuri de grea cumpănă pentru țară»i, nu numal că-ţi mulțămim sincer, din toată inima, pentru această faptă, care trebuie să fie pildă altora, dar, ca mai bătrini, te sfâtuim să urmezi tot astfel şi pe viitor, şi nu-ţi va fi în zădar, Să porți mereu grija veteranilor şi a familiilor lor, căci ei sint istoviţi şi pizmuiţi. Să li scoţi, să li dai la lumina zilei drepturile lor.

Să ştii că îngrijirea şi protejarea acelor bătrini războinici victoriosi aduce cultul sentimentului romănesc în tineret, cu cara trebuie cît mai grabnic, cu stăruinţă neobosită şi cu voinţă de fier, să fie nimicite acolo toate acele uneltiri de falsitate şi rapacitate, cu care străinii şi înstrăinaţii căuta-vor chiar nimicirea, nu numai a bietilor veterani, dar şi a aspirațiilor legitime ale nație romănesti peste Dunăre.

Cu dreptate este, şi sa cuvine să facem dovada faptelor d-tale umane şi patriotice ca veterani.

Galaţi, 16 Octombre 1910.

General dr. Gheorghe Corivan, colonel loan Mateescu, locotenent-colonet Dimitrie Mincu, locotenent.-colonel farmacist loan Constantinescu, maior DoSachi loanovici, maior Rafael Luchian, căpitan Nicolae Petrovici, capitan Atanasie Ştefănescu, căpitan Teodor Stavrică, căpitan Mihail Gheorghiu, căpitan. Dimitrie Pascu.

Neamul Romănesc, 29 Octombrie 1910